Batran inainte de vreme

10422315_690983390971376_1198742936354392000_n

           Recunosc că uneori mă tem de aventuri. Iau în calcul toate aspectele, despic firul în patru, mă gândesc, mă răzgândesc și uneori mă avânt în brațele ei, alteori nu. Cele mai frumoase amintiri pe care le am, s-au născut în sânul unor aventuri. Uneori amoroase, alteori de viață, pur și simplu. Nu sunt o fire aventuroasă, dar când simt că mă încătușează rutina, fac câte o nebunie. De ce? Pentru că rutina mă sufocă, mă omoară încet și sigur, mă stinge puțin câte puțin, îmi pune la pămân eul și îmi răpește fericirea și cheful. Din ce duci o viață de robot, din aia persiști în prostie. E greu să te rupi de rutină, este greu să-ți spui STOP, gata, trebuie să fac ceva. Dar dacă n-o faci, te trezești bătrân înainte de vreme. Oricât ai fi de tânăr, dacă duci o viață plictisitoare, vei arăta bătrân, sleit, trist, fără vlagă și fără chef. 

             Urăsc rutina, nu știu cine a inventat-o, nici nu mă interesează. Mulți confundă rutina cu siguranța. Ei bine, nu sunt același lucru. Dar din cauza unor nebunii, se sparge rutina, dar se poate pierde și siguranța. Important este să există un echilibru, să faci totul cu măsură și să iei în calcul și un eventual risc. Dar dacă riști, s-ar putea să câștigi. Urăsc rutina din tot sufletul. Am avut parte de ea și de sora ei bună, singurătatea, timp de doi ani de zile. Mă simțeam moartă. Nu mai aveam nicio bucurie, nu simțeam nimic, nici durere, nici veselie. Eram o fantasmă, o umbră a ceea ce fusesem cândva. Până am reușit să mă smulg din brațele lor haine și am luat-o de la zero, mai puternică și mai determinată ca niciodată. 

            Atunci mi-am spus că indiferent ce viață voi duce, nu voi mai lăsa niciodată rutina să mă înghită. Pentru că rutina este letală, este cea care îți răpește și visul și voința. Când te-a prins rutina și se ține de tine scai, nu, nu mai ai voință, nu mai știi ce vrei și crezi că aceea este viața pe care trebuie să o duci și pur și simplu accepți situația. Până într-o zi, când îți ajunge cuțitul la os, când te trezești și nu-ți vine să crezi în ce cenușă te-ai îngropat. Îți ia ceva de timp să te speli de praf, dar reușești până la urmă, renaști și-ajungi să nu-ți mai dorești vreodată să guști rutina. Nu știu cum trăiesc unii oameni făcând aceleași lucruri zi de zi, nu știu cum sunt în stare să ducă asemenea vieți. Nimic nu este mai trist pe lumea aceasta decât nefericirea născută din rutină. 

          Și mie îmi e teamă că îmi voi pierde siguranța, dar decât moartă în rutină, mai bine îmi ofer acea doză de adrenalină care să mă facă să trăiesc. De aceea iubesc eu aventurile, de orice fel, pentru că mă fac să mă simt vie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s