Enigmatic sau Spune-tot?!

      „E ușor să dai drumul unui cuvânt și e greu să-l mai prinzi. În conversație se întâmplă la fel ca într-un testament: cu cât mai puține cuvinte, cu atât mai puține procese. Când discuți despre fleacuri, sondează terenul după lucruri mai importante. O fire ascunsă are un aer minunat. Cine se destăinuie ușor într-o conversație, pe acela îl poți convinge repede – și învinge.”

*Baltasar Gracian y Morales (scriitor și filosof moralist spaniol care a trăit între anii 1601 – 1658)

infidelitate3

      Mare adevăr a grăit nenea filosof spaniol, dar oricât de bine a intuit acest lucru și oricât de multă dreptate îi dau, eu nu o să mă învăț niciodată minte! Uneori vorbesc mult și prost! Mă destăinui de parcă sunt la spovedanie sau la psiholog. Spun tot, nu am secrete și nici nu-mi place să am acel aer enigmatic, deși sunt EXTREM de atrasă de oamenii enigmatici. Cu cât sunt mai secretoși și mai închiși, cu atât mă fac să-mi doresc mai mult să îi descopăr. Cu cât spun mai puține, cu atât îmi doresc să știu mai multe despre ei, să îi descopăr, să îi aflu din toate unghiurile și chiar să îi iubesc. Cred că toate femeile suntem atrase de bărbații enigmatici, acel aer misterios este al naibii de atrăgător. Deși… ca să fiu sinceră, îmi plac oamenii vorbăreți, îmi face plăcere să stau în preajma lor, dar misterioșii mă incită și mă atrag ca un magnet.

      Deși mi s-a spus de multe ori că sunt prea sinceră și spun prea multe, nu pot să mă abțin. Sunt ca o carte deschisă. Dar uneori am de pierdut. Adevărurile spuse serios sau în joacă, se întorc uneori împotriva mea. Sunt o armă prin care pot fi convinsă sau învinsă. Și urăsc să fiu învinsă și cu atât mai mult să fiu convinsă prin mijloace neortodoxe, să le spunem așa, să fac ceva ce nu vreau, doar pentru că mai de mult m-a luat gura pe dinainte și am spus ceva ce nu trebuia. Cuvintele se spun ușor, mărturisile se fac și ele ușor, însă de multe ori teama se instalează, regretele încep să curgă și parcă uneori e mai bine ca unele lucruri să le păstrezi numai pentru tine. E bine să nu te arați lumii în întregime, să mai păstrezi și pentru tine din tine, să surprinzi omul, să-l faci să nu se plictisească. Sunt de părere că poveștile despre trecut se termină repede și atunci ce faci când nu mai ai nimic de spus? Ce faci când nu mai ai niciun as în mânecă? Ce faci când nu mai reușești să suprinzi oamenii cu nimic? La ce apelezi? Devii creativ, te reinventezi sau recurgi la tertipuri?

        Tamjă grea cu sinceritatea și dezvăluirea eu-lui personal. Eu una sunt prea sinceră și prea deschisă. Sper să mă vindec într-o zi. Vă voi anunța dacă am devenit peste noapte un soi de enigmă pentru lumea din jur. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s