Cred în magie!

8f05a4d1cfb906df9be39d5ba5dbfcbe

Cei care nu cred în magie, clar nu vor avea niciodată parte de ea! Păi cum să ai ceva ce nu vrei?! Cum să ai parte de ceva în care nu crezi?! Mie dacă nu-mi plac murele, nu-mi cumpăr niciodată mure și nici nu vine nimeni vreodată la mine cu mure. Na mure că știu că ți-era poftă! No way!

Eu cred în magie, cred în iubirea aceea ideală, într-o idilă care nu ține toată viața, dar care începe ca-n filmele americane și se termină ca-n tragediile lui Shakespeare. Cred în ideea de a-mi recunoaște sufletul pereche pe stradă. Nu m-ar mira să ne întâlnim pe stradă – eu să merg pe un trotuar și el să traverseze strada cu capul în pământ, îngropat în gânduri. I-aș observa statura impozantă, părul închis la culoare, vâlvoi, barba ușor neîngrijită și buzele cărnoase. Și atunci, pentru o fracțiune de secundă, ne-am privi în ochi, profund, ne-am vedea sufletele și apoi ne-am zâmbim. Eu clar mi-aș muta repede privirea, pentru că așa fac fetele în romanele de dragoste, iar el, cu o insistență nebună, să-și poarte pașii în urma mea, în speranța că îl voi băga în seamă.

Doar că eu nu sunt ca fetele din romane și m-aș întoarce brusc spre el, l-aș lua de mână și l-aș invita la o cafea. Practic l-aș intimida! În filme îndrăgostiții merg în restaurante de lux, eu cred că l-aș duce într-o ceainărie. Da, acolo m-aș simți în largul meu și acolo mi-ar plăcea să îi aud pentru prima dată vocea caldă. Nu știu ce ne-am spune la ceai, dar sigur nu m-aș sătura să îl privesc. Probabil primul meu gând ar fi – e însurat, oare are iubită? În filmele reușite de dragoste, el e singur și nu suferă după nicio femeie din trecut. Dar la ce noroc am eu în iubire, sigur ar fi un tip ce poartă în spate fantoma unei femei apuse. Dar credeți că mi-ar păsa? Cred în magie, în vindecare și mai cred în mine! Eu aș putea să îl vindec!

– Ai iubită?

– N-am, dar am avut! Încă sufăr după ea!

– Și nu vrei să fiu eu noua ta iubită?

– Nu știu dacă e momentul!

Eh, niciodată nu este momentul, dar singură îmi provoc oportunitățile. Ar vrea sau n-ar vrea, i-aș cere numărul de telefon și l-aș seduce subtil, fără ca măcar să-și dea seama. Și atunci când și-ar da seama, el ar fi prins deja în mrejele mele. Am acest talent! 🙂 Cum ar decurge relația? Probabil că tumultos! Eu aș fi puțin mai șireată și l-aș înțelege pe cât posibil, l-aș iubi necondiționat și i-aș mânca sufletul dacă m-ar înșela. Și ne-am iubi așa vreo câțiva ani, ne-am iubi furtunos, ne-am iubi tumultos, ne-am iubi pătimaș, ne-am iubi frumos – ne-am iubi cu adevărat. Până când? Până când alta ne va despărți!

Pam pam! 😀

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s