Tu ce fobie ai?

Temeri, griji, fobii. Tu ce fobie ai? Nu ți se pare că timpul trece cam repede?! Eu am senzația că zilele nu mai au câte 24 de ore fiecare, ci par mai degrabă de 15-18 ore. Timpul se scurge mult prea repede. Mă îmbolnăvește trecerea anilor. Am impresia că acum vine dimineața și imediat se lasă întunericul. Nu-mi place să mă trezesc dimineața devreme, deși se spune că… cine se scoală de dimineață, departe ajunge. Eu dacă mă scol prea dimineață, sunt obosită toată ziua. Cât de departe să ajung?! Nu sunt bună de nimic. Dar deși îmi displac extraodinar de mult diminețile, ador răsăritul soarelui la mare. Da, numai la mare! În rest nu m-am trezit niciodată atât de dimineață. Poate că dacă aș fi locuit la etajul zece, m-aș fi trezit măcar o dată să văd răsăritul printre blocurile gri. Dar nu o fac, stau la parter, deci n-are sens. În buricul orașului n-am unde să văd răsăritul sau apusul. Ca o completare… detest apusul. Cu toată ființa mea îl detest. Când se așterne întunericul îmi aduc aminte de toate datoriile. Îmi amintesc de datorii, de tristeți, de trecut, de viitorul sumbru… de toate nenorocirile.

În acel moment al ceasului fatidic, cum îi spun eu apusului, aprind toate luminile din casă. Nu pot să stau pe întuneric. Întunericul mă sufocă. Aprind luminile de colo până colo și le las să ardă. Deși mă culc foarte târziu, uneori foarte aproape de răsărit, becurile mele stau aprinse tot timpul. Înainte facturile mele la curent erau foarte mari. Plăteam la factura de energie electrică de-mi ieșeau ochii. Dar decât să fi stat singură în casă, pe întuneric, prefeream să-mi irosesc banii. Adevărul este că-mi și plac filmele horror și am văzut o grămadă la viața mea. Ei bine, filmele astea m-au făcut să am o imaginație extrem de bogată și mă tem de TOT. Am senzația că oricând poate să apară dintr-un colț un zombie, o fantomă sau vreun monstru. Nu, nu, nu vorbesc de un monstru sacru, ci de arătările din filme. Singura lighioană pe care aș accepta-o în preajma mea, ar fi un vampirel sexi, în rest… lăsați-mă să stau cu luminile aprinse pentru că altfel fac infarct!

becuri cu led

În prezent facturile mele sunt mult mai mici. De ce?! Pentru că am cumpărat becuri cu led la super pret pentru toate corpurile de iluminat din casă. De când am investit în aceste becuri led, nu doar că am scăpat de spaima întunericului, dar nici nu mai trebuie să plătesc o grămadă de bani la curent. În sfârșit pot să trăiesc liniștită. Dar să mă ferească Dumnezeu de o pană de curent pe timp de noapte în tot cartierul. Atunci chiar că am pus-o. Dar m-am asigurat cât de cât și în această privință. Am câteva lanterne puse la îndemână și am cumpărat o droaie de lumânări. Lumânările au avut ca scop altceva, dar dacă mă pricopsesc cu o pană de curent, le aprin pe toate. Nu contează mirosul, nu mai contează nimic. Lumină să fie! Poate că ar trebui să îmi cumpăr și-un generator?! Habar n-am… dar parcă mă tentează! Singurul lucru care mi-ar putea lumina odată pentru totdeauna viața, ar fi un om! Un suflet pereche. Până nu-l voi găsi, voi continua să ard becuri led, noroc pe mine că sunt foarte rezistente, altfel nu știu ce m-aș face!

Până una-alta, spune-mi, tu de ce te temi mai mult și mai mult? Ce fobie ai?

greentek

Anunțuri

8 gânduri despre „Tu ce fobie ai?

    • Sa stii ca si mie mi-e frica de inaltime. Nu pot sa ma aplec pe balcon si daca sunt undeva la etaj si vad inaintea mea un sir lung de scari, ma ia cu ameteala! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s