Parcă…

7ccf3a87db68ef2ffe83a7bd4753f24eParcă mi-e dor de mine uneori, de cea care eram odată. Parcă îmi simt lipsa. Parcă era mai bine atunci… sau nu. Parcă eram mai curajoasă, dar parcă n-aveam scrupule. Parcă spuneam tot ce gândeam, nu mă sfiam deloc să-mi spun părerea, însă părerea mea nu cântărea nici cât o ceapă degerată și nimeni nu dădea doi lei pe ce credeam eu. Eram prea sinceră. Sinceritatea nu mi-a fost apreciată.

Parcă mi-e dor de mine uneori, de cea care eram atunci. Eram mai veselă, dar veșnic cam inconștientă. Nu mă gândeam deloc la ziua ieri și sigur nu-mi făceam speranțe pentru ziua de maine. Trăiam clipa, fără să mă gândesc și fără să gândesc prea mult. Nu eram fericită, poate doar mai liniștită. Știi, fericiți cei săraci cu duhul. De fapt eu eram doar mulțumită și plafonată. Fără visuri, fără speranțe, fără griji și fără așteptări. Doar azi, acum și atât.

Parcă mi-e dor de mine uneori, de cea care eram atunci. Parcă m-am pierdut printre zile, experiențe și oameni. Parcă m-am rătăcit, chiar dacă fundamental am rămas aceeași. Aș vrea să mă regăsesc, aș vrea să mă întâlnesc iarăși cu mine, însă cea de acum nu vrea să mai facă deloc cunoștință cu cea de atunci. Oricât ar încerca, nu mai poate fi superficială și frivolă, deși poate că așa i-ar fi mai bine. Puțină răutate nu i-ar strica celei de acum, dar nu o rabdă inima și se consolează cu gândul că, într-o zi, cineva va reuși să vadă în ea acea esență ascunsă printre miile de greșeli și regrete.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s