Să aplaudăm, zic

de la fund...

Te-ai înecat! Ai simțit apa invadându-ți plămânii. Ai încercat să respiri cu disperare. Ai încercat să te apuci cu mâinile-ți obosite de funiile invizibile ale speranței. Sângele ți-a țâșnit pe nas, pe ochi, de sub unghii. Durerea ți-a acaparat tot corpul, iar conștiința… a încetat să mai existe. Inima a încetat să mai bată, iar tu… te-ai abandonat morții. Morții rațiunii. N-ai murit cu adevărat, n-ai ajuns nici în Raiul virtuoșilor, dar nici în Iadul păcătoșilor. Ai ajuns exact acolo unde îți e locul, în Purgatoriu. Acolo ajung masochiștii care nu sunt în stare să se oprească la timp. Acolo ajung cei care iubesc fără a fi iubiți. Acolo ajungi nenorociții care nu se prețuiesc. În Purgatoriul sufocării!

Dar ia partea bună a lucrurilor. Înecul scoate la suprafață toată mizeria din tine. Scoate la suprafață cea mai urâtă variantă a ta. Și după ce reușești să te speli, după ce apa se limpezește iarăși, realizezi că de la fund lucrurile par mai clare și mai limpezi. Ceea ce acum pare moarte, mâine ți-ar putea aduce renașterea. Și încet, încet, durerea se restrânge și se instalează liniștea după furtună. Până și masochiștii reușesc să se ierte pe ei înșiși. Până și masochiștii își găsesc pacea interioară. Până și nenorociții care nu se învață niciodată minte reușesc până la urmă să se agațe de ultimul fir de ață, numit viață.

Mda, după ce te-ai scufundat, tot ce poți să faci este să lupți. Lupți pentru ce? Pentru ca mai târziu să poți redeveni același masochist incurabil incapabil să aleagă potrivit. Eu îi spun masochist idealistului, romanticului incurabil. N-am cum să spun altfel unui specimen de om care are impresia că dragostea dezinteresată, pură, curată, neîncercată încă mai există. Există, dar există numai pentru cei nebântuiți de iubirile apuse. Dar idealistul e idealist și nu o să se lase cu una cu două. O să își dea duhul chinuindu-se să găsească ceea ce nici cei mai virtuoși oameni nu sunt în stare să păstreze.

Să aplaudăm masochiștii, zic. Fără ei am rămâne fără inspirație. Ce inspirație egoistă! Ce sâmbure de amăreală!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s