Luna albastra…

Luna… luna albastra de dor…
S-a dus vara… s-au dus dorintele mele…
Am pierdut vremea…
Nu mai e vreme pentru iubit…
Plutesc in deriva… ma caut intre bine si rau…
Cine sunt eu?
Pe cine m-am dat si cui m-am lasat?
Nu mai e vreme pentru iubit…
Luna albastra m-alina…
Ea stie cate am patimit…
Prin cate hazarde m-am poticnit…
Ma caut…
Ma cheama…
Ma vrea disperarea…
Mi-e frica…
Sunt singura, de mult n-am mai fost asa goala…
Luna albastra, tu care veghezi la fereastra…
Tu care-mi stii tainele, ofurile si amarurile…
Ajuta-ma sa revin…
Scoate-ma din Purgatoriu,
Sterge-mi memoria,
Fa-ma sa uit…
Vreau sa ma uit, deja nu ma mai recunosc…
Cine sunt eu?
Pe cine m-am dat si cui m-am lasat?
De ce nu m-ai oprit, Luna, atunci cand era cazul…?!
M-ai lasat sa ma mint…
Mi-ai dat voie sa cred…
Apoi ai privit nepasatoare
Cum eu, fiica Soarelui, am fost inghitita de intuneric…
N-am stiu sa ma apar…
N-am crezut ca trebuie sa ma apar…
Nu credeam ca eu,
Eu care stiu toate chipurile marsave ale lumii,
Aveam sa pic prada, in ghearele celei mai mari iluzii…
Tu, Luna Albastra m-ai abandonat…
Nu mi-ai aprins noptile…
Nu mi-ai luminat mintea cand a fost vremea…
Si iata… vremea a trecut…
Nu mai e timp de iubit…
E vremea sa dorm…
Sa pic intr-un somn adanc…
E timpul sa dorm somnul uitarii acum…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s