Participa la campania Vinerea Bloggerilor 2014

vinerea bloggerilor

Ești blogger? Ai chef de scris? Ești genul de blogger creativ și ingenios? Atunci trebuie să participi la concursul Vinerea Blogurilor 2014. Da! Este un concurs de advertoriale! Dar bănuiesc că nu te sfiești să scrii reclame în stilul tău propriu și personal. Nu trebuie să lauzi sponsorii, ci să aduci în lumea publicității online articole nemaivăzute, cu zvâc, care să stârnească interesul.

Te simți în stare? Vrei să vezi cum este să îți pui mintea la bătaie într-o competiție între bloggeri? Atunci ambiționează-te, scrie și câștigă! Ia-le premiile! Campania Vinerea Bloggerilor 2014 se desfășoară în perioada 20 Octombrie – 28 Noiembrie și oferă premii de peste 15.ooo de lei.

Cine organizează Vinerea Bloggerilor 2014? BlogAwards a pus la cale competiția și a adunat o mulțime de sponsori, printre care: MyIash, GemSale, SportAddict, Vegis, Mustash, Bio-Cosmetics, CautCeas, Ceas Mania, Babytrend și mulți alții.

Ce poți câștiga mai exact? Bani, vouchere și o grămadă de produse! Unele premii sunt garantate, pentru altele trebuie să te lupți strașnic în scris.

Există vreun regulament? Da, există! Trebuie să ai un blog. Unul sau mai multe bloguri, după câte dorești să înscrii în competiție. Dacă te simți în stare, poți să participi cu toate blogurile. Tu decizi. Te înscrii cu blogul tău la campania Vinerea Blogurilor 2014, verifici fiecare campanie în parte, citești cu atenție brieful fiecărei campanii, scrii articolele și le înscrii în concurs. Apoi aștepți lista câștigătorilor. Lista de câștigători e lungă, cu cât ești mai talentat, cu atât ai mai multe șanse de câștig.

Cum și cine jurizează articolele? Articolele vor fi jurizate individual de către sponsori. Dacă într-o campanie participi cu un singur articol, poți câștiga unul dintre premiile puse în joc. Însă dacă participi cu 3-5-6 articole, ai de atâtea ori șanse de câștig. Vrei mai multe șanse?! Atunci trebuie să-ți încerci norocul cu toate ideile pe care le ai! Fruntașii etapelor de jurizare, pe lângă premiile aferente, ei pot primi și premii garantate pentru punctajele mari pe care le-au obținut de-a lungul întregii competiții. Astfel încât, dacă ești bun, poți câștiga și un telefon dual sim, o cameră web sau un mouse.

Există vreo șansă de câștig? Da! Există! Cu cât scrii mai bine și-ți dai silința mai mult, cu atât șansele de câștig cresc! Tu ești singurul care poate manipula situația prin propria ta creativitate! În mâinile tale stă succesul!

Nu uita! Participă și câștigă! Pentru mai multe detalii despre Vinerea Bloggerilor 2014, click aici!

BlogAwards

Ma abtin…

      Ma abtin… sau incerc sa ma abtin. Sunt om… in spatele acestui blog nu se afla un robot, ci un om. Desi de 2 zile sunt facuta in fel si chip, am incercat sa ma abtin. De ce? Nici eu nu stiu… poate pentru ca nu imi pasa de gura lumii. Am incetat de mult sa ma mai framant din cauza rautatii oamenilor. Nu ma mai afecteaza cuvintele gen „handicapata” sau „stramba”… eu imi asum felul in care sunt sau arat. Imi asum fiecare defect si fiecare calitate pe care o am. Mie nu imi este rusine sa ies pe strada. Si daca lumea sa asteapta sa dispar tocmai pentru ca nu sunt ca ei, normala cica, ei bine se inseala amarnic. Nu am de gand sa plec nicaieri, cu atat mai putin din blogosfera. De mica am fost educata in asa fel incat sa fiu nesimtita, sa nu ma las atinsa de vorbele jignitoare pe care oamenii mi le spun si in acelasi timp sa nu profit de pe urma problemelor mele. Noroc cu mama care a stiut cum sa ma educe, care m-a invatat sa nu raspund raului cu rau si sa nu las ura sa ma cuprinda.
Eu nu ii urasc pe cei care ma jignesc, nici macar nu le port pica, nu simt nimic, pentru mine nu exista. Cei care m-au facut cu ou si cu otet, sa fie sanatosi. In curand vor descoperi alt blogger bun de pus la zid. Habar n-am daca sunt prima, dar in niciun caz nu voi fi ultima. Pregatiti-va, pe net circula un grup de hateri care au de gand sa „purifice” blogosfera. Si sa va tineti bine, cine intra in gura lor, greu scapa. Sunt oameni culti, inteligenti, buni cunoscatori ai limbii romane, probabil ca scriu si frumos, habar n-am, nu i-am citit niciodata; insa sunt saraci sentimental… sunt genul de oameni care vad RAUL si URATUL inainte de a vedea BINELE SI FRUMOSUL. Si cu asta am spus totul.

image

     Ca s-au saturat de mine, imi pare rau pentru ei, blogosfera e mare, iar eu deja am locul meu, de unde nu am de gand sa plec. Voi continua sa scriu advertoriale, voi continua sa particip la concursuri si voi continua sa castig premii frumoase. Premii la care nu vor putea ajunge vreodata. De ce? Simplu! O reclama de calitate care sa cuprinda: povestea, descrierea produsului sau serviciului, SEO si asa mai departe, nu se face printr-un text alambicat prin care esti nevoit sa citesti printre randuri. Advertiserii si sponsorii nu au nevoie de genii in literatura ca sa-si promoveze produsul, au nevoie de oameni obisnuiti care sa-si spuna parerea pe intelesul tuturor.
Problema celor care ma pun la zid este ca eu castig multe din concursurile la care particip. S-au intrebat oare cate concursuri am si pierdut? S-au intrebat oare DE CE PARTICIP? N-am sa raspund, sa creada ce vor. Cat despre articolele mele pentru concursuri, da… cand particip vreau sa castig si daca asta inseamna ca ma prostituez, foarte bine, ma prostituez. Sunt capabila sa tin cont de cerinte si sunt capabila sa fac articole castigatoare, care sa multumeasca sponsorul din toate punctele de vedere. De ce? Pentru ca el investeste multi BANI si vrea un TOT. Scriu articolele conform cerintelor, tin cont de SEO, promovez in retelele de socializare… nu-i asa usor, imi pierd si 4 ore pentru un articol castigator. Dar dincolo de reclama si buzz media, esenta este factorul decisiv, sclipirea pe care se intampla sa o am sau nu.
Fratilor, din MILA nu castigam peste tot in blogosfera. „Handicapatii sunt favorizati”, sunt pe dracu’… de la noi toata lumea se asteapta sa fim „crema”, sa le stim pe toate, sa n-avem scapari si-asa mai departe. Si in plus… de unde puii mei sa stie sponsorul X ca eu am handicap?! Hai, inteleg sa ma fi tinut SuperBlog-ul in brate, dar am castigat si la Orkestra si la Blogal Initiative si la BlogWars si la BlogAwards. Si ma favoriza o data SuperBlog-ul, nu de 2 ori la rand. Pentru ca da, am castigat locul 3 la Superblog de 2 ori consecutiv. Si daca voi credeti ca e simplu, sa stiti ca nu este.
Nici nu stiu ce sa mai spun, in principiu asta-i viata… mereu vor exista indivizi nemultumiti si revoltati din cauza cuiva. Desi indiferenta este cel mai mare pacat al omenirii, eu sunt indiferenta in fata oamenilor care ma jignesc. Nu-mi fac nici bine, nici rau. As fi luat-o ca pe o critica constructiva daca ma trageau de maneca in privat… asa prefer sa nu vad si sa nu-mi pese. Daca ei cred ca vor schimba lumea sau blogosfera, se inseala amarnic. Rautatea lor nu impune o schimbare. Mi-ar placea sa vad ca dau si un exemplu pozitiv, ca ne arata si un blogger virtuos, dar nu din „haita” lor, ci pe cineva din afara.
Si gata, am incheiat, le multumesc bloggerilor care au sarit in apararea mea desi nu le-am cerut asta. De acum incolo ii rog sa nu se mai bage, mai tare ma doare cand vad ca sunt jigniti ei. 🙂

P.S. Cand imi fac treburile cu banii castigati sau cand fac un dar din lucrurile castigate, chiar nu am nicio mustrare de constiinta. N-am furat, n-am apelat la tertipuri ca sa castig… si in plus, nu va opreste nimeni sa va ”educati” si voi scrisul astfel incat sa castigati. Chiar nu stau in fata succesului nimanui. 

Respect pentru cei care respecta bloggerii

          În doi am de zile de când sunt blogger, am scris o grămadă de advertoriale. Unele pentru concursuri, altele plătite și altele răsplătite. Am întâlnit sponsori care negociază pentru fiecare leuț, sponsori care mi-au dat o sumă frumușică, fără să le fac eu vreo propunere și sponsori care voiau să le scriu moca sau pe baza unui schimb de link-uri. Ei bine, NU SCRIU PE GRATIS! Decât să scriu pe gratis, mai bine mă uit la telenovele. Decât să scriu pe gratis, mai bine dorm. Decât să scriu pe gratis, mai bine nu scriu deloc. Îmi pare rău să dezamăgesc noii afaceriști, însă toate costă în viața asta și ca orice om, am și eu nevoile mele.

bani

        Dacă vă întrebați de ce ne merităm banii noi, bloggerii, uitați câteva argumente, așa poate că unii dintre sponsori vor învăța să ne aprecieze, iar bloggerii se vor învăța să nu mai accepte advertoriale de 3 euro. Un advertorial de calitate NU COSTĂ 3 EURO! Un advertorial de calitate costă zeci de euro, dacă nu chiar sute. Dar recunosc, nu sunt la stadiul în care să cer sute de euro, dar am de gând să ajung. Pentru asta, ca să creștem cu toții, am nevoie de susținerea tuturor bloggerilor care scriu advertoriale și îi rog să își aprecieze munca și să înțeleagă că o plată decentă nu se face cu 2 lei.

      Dar ca să nu mă mai lungesc cu vorba, iată de ce își merită bloggerii răsplata:

– timpul înseamnă bani, pentru toată lumea.

– și noi trăim și noi mâncăm și noi plătim facturi. Și gândiți-vă câți bani dăm la curent lună de lună. Daaa, curentul ăla cu care funcționează fiecare calculator și laptop.

– blogurile noastre sunt de asemenea întreținute cu bani. Ca să ajungem unde suntem am investit și noi, ca toți ceilalți. Dacă pentru voi, sponsorii, business-ul este totul și pentru noi bloggerii, blogurile noastre înseamnă totul.

– blogurile noastre nu reprezintă numai pasiune, ci și o sursă de venit.

– înainte să scriem ceva, ne documentă, luăm site-ul respectiv din scoarță în scoarță și reținem ideile principale. Nu scriem în van și niciodată în neștiință de cauză. Documentarea ia timp!

– alegem fotografiile cu grijă, le edităm și le facem să facă parte din poveste. Iarăși mult timp pierdut sau fructificat, cum vreți să îi spuneți.

– chiar dacă ni se cer minim 500 de cuvinte, când ideile ni se revarsă din minte, nu facem niciodată rabat de la ele. Niciun blogger nu se va zgârci la cuvinte.

– corectarea articolului și așezarea lui în blog, ia timp.

– link-urile costă. Cu cât sunt mai multe link-uri în articole, cu atât advertorialul costă mai mult.

– optimizarea SEO a articolului este făcută cu cap. Punem link-urile și cuvintele cheie strategic, astfel încât site-ul pentru care facem reclamă să crească în „ochii Google”.

– promovarea articolelor ia de asemenea mult timp. Să distribui un articol în zeci de grupuri facebook, zeci de comunități G+, linkedin, tumblr, pinterest și twitter, ia timp. Pe puțin o jumătate de oră.

– ca să faci un advertorial de calitate, un blogger își pierde cel puțin 2 ore din viața lui.

– calitatea se plătește.

– rezultatele obținute se plătesc, dacă nu în bani, atunci măcar în vouchere decente.

     Dacă nici aceste argumente nu sunt de ajuns, atunci poate că ar fi mai bine să vă faceți singuri bloguri, câteva zeci, și să vă promovați singuri afacerea, să vedeți cât este de greu. În rest, respect pentru sponsorii care ne apreciază și ne răsplătesc pe măsură. Respect pentru cei care oferă și un mic bonus la sfârșit, drept mulțumire. Respect pentru cei care ne respectă.

Voi cum abordati temele despre care nu stiti nimic?

        De ceva timp îmi tot pun o întrebare care nu-mi dă pace. Cum să scriu advertoriale creative despre un subiect pe care nu-l cunosc?

      semnul-intrebarii-5  Aș vrea să îmi schimb felul în care scriu advertoriale, aș vrea să le fac mai „mascate”, mi-ar plăcea să nu pară deloc advertoriale. Dar uneori… subiectul nu mă ajută deloc. Ca orice blogger care vrea să facă un ban, scriu advertoriale… multe. Mereu am de scris câte ceva și uneori nu îmi permit să refuz un anumit subiect. Am motivele mele pentru care nu refuz anumite advertoriale. Și cele care mă pun cel mai rău în dificultate NU sunt advertorialele din categoria erotic, ci cele despre masini, constructii, utilaje și etc. Am avut de scris de vreo 3 ori despre dinții de cupă. Pe cuvântul meu dacă acest subiect mi-a stimulat vreun pic imaginația. DELOC. Am scris niște aberații de articole. Și din ce în ce mai mulți sponsori din acește domenii își doresc să scriem advertoriale despre afacerile lor. Dar CUM să abordez aceste teme? Ce să scriu? Ce pot spune despre dinții de cupă sau despre alte utilaje? Habar n-am sincer. N-am neamuri la țară, nu lucrează nimeni din familia mea în domeniul construcțiilor, așadar mă repet, habar n-am cum să abordez o astfel de temă.

Știind că printre cititorii mei sunt mulți bloggeri care scriu ADVERTORIALE, vreau să vă întreb, voi cum abordați o temă despre care nu știți nimic și nu vă pricepeți? A, da, nu spun că și advertorialele despre economie, bursă, etc. mă disperă teribil. Dar cum în viață nu facem numai ce ne place… le scriu. Căci dacă nu le scriu, pierd bănuți. Și nu-mi permit să pierd sau să refuz.

        Așadar, cum abordați temele despre care nu știți nimic? Vă vin in minte idei bune, povești credibile, situații de viață, etc.?! Și dacă nu… cum scoateți totuși cămașa? Căci da, am căutat pe blogurile voastre, dar niciun articol nu pare să „scârțâie”, niciunul nu este scris într-un mod stângaci. Și sper că nu sunt singura bleagă care habar nu are cum să abordeze anumite teme. 🙂  

         Hai vă rog, aștept răspunsurile voastre, poate mă mai deștept și eu. 🙂  

Degetele

Vă răpesc 5 minute din viața voastră pentru a vă vorbi despre acest clip publicitar care m-a impresionat și mi-a făcut pielea de găină. Un clip care aparent nici nu este publicitate. De fapt, ca și în advertoriale, exact reclamele care nu par reclame sunt și cele mai frumoase. Nici acum nu știu sub semnătura cărei firme este, am o vagă bănuială că aparține companiei Orange, dar nu sunt sigură. Cert este un lucru, este cea mai bună reclamă pe care am văzut-o în ultimii ani. De fapt, ca să fiu sinceră, nici nu știu dacă mi-a plăcut vreodată o reclamă din tot sufletul. A, ba da, mi-a plăcut cea cu Salam Săsesc, cu Luiza, dar în rest… niciuna. De ce? Pentru că prea mult preț se pune pe reclamă și mai puțin pe mesaj.

Ei bine, acest clip le întrece pe toate. De obicei publicitatea românească este proastă, atât de proastă încât pare complet negândită, de aceea din ce în ce mai mulți români evită să se mai uite la TV, tocmai din cauza reclamelor. Dar cu acest spot lucrurile se schimbă, aș lăsa această reclamă pe replay, atât îmi este de dragă. Este atât de bine gândită și atât de frumoasă, încât mă emoționeaz aproape până la lacrimi. Transmite emoție și adevăr. Eu asta simt. Are esența. Poate că am eu o slăbiciune pentru bunici, pentru că mi-am iubit bunicul mult și nu-l mai am lângă mine, dar contrastul acesta… dintre omul bătrân și puiul de om, este fenomenal.

Bunicul este frumos și bine ales, copilul este și mai frumos, ce degețele, ce pernuțe are la mâini… o frumusețe rară. Și mesajul clipului, replicile cu degețelele… fără cuvinte sunt. Nu știu cine a scris replicile, nu știu cine a gândit această reclamă, dar este senzațională. Genul acela de spot care impresionează și-ți rămâne în minte mult timp. Mi-ar plăcea să știu cine a scris textul acestui clip, sunt extrem de curioasă.

Și-acum vă întreb, se compară această reclamă cu cele de la Catena? Cu femeile alea cu negi în barbă și cu vopsitul de Adrian Enache? Se compară Stela Popescu cu părul ei roșu care-mi arde ochii, cu frumusețea naturală a acestui bătrân? Nu vreau să denigrez pe nimeni… știu că Stela, Adrian și Nico și-au jucat rolurile, dar proaste reclame… proaste, până-n măduva oaselor… Farmacia inimii Catena… o imbecilitate. Să se înțeleagă, nu fac antireclamă produselor Catena, spun doar că nu-mi plac reclamele care rulează la TV, atâta tot.

Și gata, nu vă mai bat la cap, urmăriți clipul „Degețele”. 🙂

500 de articole pe Litere Stacojii

        shopping.flu.ro  
        Tocmai m-a anunțat blogul că am împlinit venerabilul număr de 500 de articole. Fain… nici nu știu când a trecut timpul. În curând voi împlini 2 ani de când fac blogging, de Dragobete. Mă întreb și acum ce-o fi fost în capul meu de mi-am făcut blog tocmai de ziua îndrăgostiților la români. Pe semne că la vremea aceea nu eram îndrăgostită, de fapt știu sigur că nu eram îndrăgostită. Și de mâhnire că nu a venit nimeni la mine cu pernuțe în formă de inimioară și cu bomboane de ciocolată, am decis să îmi fac blog. Asta ca să îmi plâng singurătatea și adevărul este că blogul chiar mi-a umplut timpul colosal de mult. Ba chiar în prezent nu mai am timp deloc, nu mai am când să mă plictisesc și nu mă mai simt nici singură. Frumos, nu?! Ba chiar n-am timp nici să mă satur de somn. Se cunoaște că bloggingul mi-a umplut viața, a scos din mine, ca printr-o terapie magică, orice urmă de neîmplinire. Chiar mă simt utilă și auzită. Balivernele pe care le scriu eu aici nu sunt în van, n-am îmbătrânit cu PR 2, am evoluat și am din ce în ce am mai mulți cititori, cărora vreau să vă mulțumesc că aveți atâta răbdare cu mine, printre atâtea advertoriale. Care știu că nu vă plac, dar care sunt necesare, cel puțin pentru mine.
         Așaaaa, și ca să nu mă abat de la subiect, dacă tot se împlinesc 2 ani și am deja și 500 de articole, ar fi Dumnezeule cazul să schimb hăinuțele blogului, pentru că tema asta deja am ajuns să o urăsc. Deși e foarte practică și este foarte permisivă, mi s-a acrit de ea cu spume. Trebuie să îmi fac timp, până-n 24 februarie, să schimb tema. Bineînțeles, cu una mai frumoasă, dar la fel de practică. Sincer, nu prea mă pricep, dar sper să găsesc una plăcută și care să mi se potrivească, din cele gratuite oferite de wordpress. Sper să găsesc ceva… chiar sper. Dacă nu, cred că voi ruga un prieten, pe cineva, care să mă ajute și care să mă fericească cu o temă superbă. 🙂
        În rest voi sunteți bine, sănătoși?! Cu dragostea cum stați?! 🙂

Advertorialele, bată-le vina

    logo-advertoriale      

        Scriu acest articol în dorința de a clarifica puțin anumite lucruri. Până de curând a fost totul bine și frumos, nu pot sa spun că de-alungul timpului am primit mari critici la adresa mea sau la adresa articolelor mele. Însă cu cât numărul advertorialelor a crescut cu atât cititorii au fost mai critici. Mulți consideră scrierea de advertoriale ca fiind o pată pentru blog, ceva nefiresc la care noi bloggeri nu ar trebui să ne pretăm. Părerile sunt împărțite, unii nu agrează deloc publicitatea scrisă și chiar destestă această formă de a face câțiva bănuți, pe unii îi lasă rece și citesc doar non-adevertorialele, iar alți sunt pro. Cei pro înțeleg foarte bine că este o mică și timidă afacere. O afacere avantajoasă atât pentru sponsor, cât și pentru advertiser, dar și pentru noi bloggeri. Sigur că noi primim o sumă modestă pentru scrierea unui advertorial. Dar cât poți primi pentru 300 de cuvinte?! Dacă bloggerul scrie mai mult, este problema lui, este alegerea lui și e liber să și-o asume.

advertoriale

         Sinceră să fiu nu știu dacă blogul meu este o varză totală, pentru că am structurat ceea ce scriu pe categorii bine stabilite, advertoriale, concursuri, citate, diverse, recenzii, recomandari de blog, filosofie, proza… etc. Eu nu l-aș considera o varză, ci mai de grabă stufos, complex… acum dacă cumva reclamele sunt în egală măsură cu articolele obișnuite, mea culpa. Fiecare dintre noi cei care scriem advertoriale nu o facem pentru că suntem morți după bani, nici din prea multă iubire pentru publicitate, ci pentru un bănuț în plus. Un bănuț cinstit, care să nu lezeze pe nimeni, un bănuț încununat de recunoașterea și de respectul advertiserilor. Advertisingul încet, încet va deveni o industrie, o industrie în care noi bloggerii ocupăm un rol foarte important. Suntem uneltele publicității, așa că rolul nostru este mai mult decât important. Prin advertorialele noastre promovăm un magazin, o firmă, niște servicii, un produs, o imagine și așa mai departe, facem reclamă acelui lucru, îl facem cunoscut și automat creștem traficul site-ului pe care îl promovăm. Blogurile oferă cele mai „dulci” optimizări SEO pentru magazine, produse, etc. Mulți dintre cei care scriem aceste advertoriale avem motivele noastre, motive ascunse, neștiute poate de nimeni, mult prea intime pentru a fi spuse… dar nu niște motive bazate pe avariție, pentru că din scris advertoriale nu te îmbogățești, dar te ajută să miști ceva, să te faci util și să fii răsplătit. Într-o lume plină de probleme și de nevoi, orice ban în plus este bine venit. Advertorialele sunt scrise de oameni simpli, de studenți, de mămici, de elevi, de șomeri, de casnice, de persoane cu probleme de sănătate, de tot felul de oameni care mai de care mai frumoși și mai dornici de a face ceva.

          Vedeți, și bloggingul acesta nu este doar un hobby, unii îl tratăm cu seriozitate, căutăm nu doar să ne facem auziți prin intermediul lui, ci și să ne afirmăm puțin, să ieșim în evidență, să tragem foloase bine stabilite de pe urma lui. Dacă nu există o lume de poveste în jurul nostru pe care să o descriem în paginilie blogului, dacă nu avem super cunoștințe de povestit, dacă nu există un talent colosal la mijloc, bloggingul își pierde valoare, într-un final se va instala plictiseala; dar cu prilejul concursurilor și al advertorialelor, bloggingul devine cumva o plăcere, o dependență; îți dorești, vrei, gândești, îți pui toată priceperea la contribuție pentru a câștiga și încet, încet, constați că bloggingul este parte din tine…

         Pentru cei care nu agrează deloc publicitatea scrisă trebuie să înțelegeți că este doar o afacere, un mijloc de a face niște bănuți. Advertorialul nu trebuie neapărat să ne reprezinte, nu trebuie musai să descrie exact ceea ce noi am purta, folosi și așa mai departe. Cum bărbații scriu advertoriale despre lenjerie intimă pentru femei, despre cosmetice, despre accesorii pentru femei, despre haine pentru femei și multe altele fără să fie gay, travestiți sau transsexuali; și noi fetele putem scrie despre gadgeturi, mașini, saloane de masaj erotic și așa mai departe fără să fim masculine sau femei ușoare. Un vizitator al blogului meu spunea: „nu advertorialul face pe om, ci omul face advertorialul” și îi dau foarte mare dreptate. Dacă de curând am scris despre masajul erotic nu înseamnă că sunt o vampă, că instig lumea la desfrâu sau că mi-am pătat talentul sau reputația pe blog. Cu un singur articol despre un subiect tabu nu poate fi ștearsă întreaga mea evoluție în blogosferă. Eu nu sunt o tipă închistată, am mintea deschisă și indiferent despre ce aș scrie, caut să îmbrac conținutul decent, imparțial, astfel încât să nu lezez și să nu jignesc pe nimeni. Și mai ales, de ce să nu scriu despre subiecte interzise doar pentru că mentalitatea umană le consideră rușinoase?! Aș vrea să arat lumii că dacă ignorăm un fenomen asta nu înseamnă cu nu există, aș vrea să dezvălui o altă față a acelui lucru. De ce reputația mea să se păteze doar pentru că am scris despre un subiect tabu?! Asta nu înseamnă că moralitatea mea este îndoielnică, sau că aș fi promiscuă, deloc. Pur și simplu abordez un subiect. Și mai e ceva, când îți arogi dreptul de a refuza o campanie, este posibil ca pe viitor advertiserul să nu te mai solicite… Dacă să spunem o femeie este prietenă cu o femeie ușoară, asta înseamnă că și cealaltă este la fel?! Adică cele care își oferă trupul fără menajamente nu au suflet sau sunt instigatoare, îndeamnă toate femeile să facă la fel?! Deloc!! Nu este neapărat. Proverbul „spune-mi cu cine te împrietenești că să îți spun cine ești” nu mai este așa valabil, cel puțin nu pentru toate cazurile. Până la urmă trăim într-o țară democrată, libera exprimare este cu adevărat liberă, iar lumea nu mai este la fel de închistată ca în trecut.  

         Așa cum Nadia face reclamă la margarină și asta nu înseamnă că mănâncă margarină în prostie, așa cum Andra face reclamă la vopsea de păr la 20 și ceva de ani, așa cum Smiley este imaginea Cosmote, CRBL la Vodafone și parcă și la pamperși, Andreea Marin la condimentul Cosmin și poate ea nici nu gătește, Emilia Popescu în reclama de la Activia și ea nu mai slăbește de câțiva ani, și exemplele pot continua… așa și eu fac reclamă la anumite produse. Dacă reclamele TV sunt acceptate și agreate, de ce advertorialele nu sunt?! Cu ce lezează omul de rând, consumatorul și așa mai departe?! Eu spun că nu îl deranjează cu nimic. Iar advertorialele sunt percepute greșit, poate că sunt multiplele fețe ale unui produs și nu niște caverne în blog… 

publicitate-online-blog-250x300

        Nu vreau să să vă conving că advertorialele sunt wow și nici nu vreau să mă justific pentru alegerea mea de a scrie advertoriale, dar poate dacă ați privi această lume a advertorialelor din altă perspectivă, poate că nu ați mai fi atât de aspri și de critici cu noi bloggerii care scriem advertoriale…