Tsunami de cancer…

         Știre: Vom fi loviți în viitorul apropiat de un „tsunami” de CANCER. Cancer cu litere mari, nu așa oricum. Această știre a fost prealuată de toate site-urile posibile. Conform spuselor Organizației Mondiale a Sănătății, o avalanșă de îmbolnăviri de cancer va înghiții întreaga lume. Acum cică 14 milioane de persoane sunt diagnosticate anual cu cancer, în vreme ce până în anul 2035, 24 de milioane de oameni se vor îmbolnăvi de cancer. Și suntem sfătuiți să evităm consumul de alcool, tutun și dulciuri. Dar de hrana plină de chimicale pe care producătorii ne-o bagă pe gât nu spune nimeni nimic. Și cică cele mai frecvente cauze ale cancerului sunt fumatul, infecțiile, alcoolul, obezitatea și lipsa de activitate, radiațiile, poluare, amânarea deciziei de a face copii și lipsa alăptării. Ce noutăți, nu-i așa?! Adevărul este că „fereala”, în cazul sexului, îmolnăvește vaginul, iar sperma cică regenerează mucoasa vaginului și-l menține sănătos. Cât despre alăptare, e cu dus și întors, uneori după alăptare rămân chisturi care netratate pot duce la cancer mamar. Sexul face bine la sănătate, din toate punctele de vedere și nu glumesc. 🙂  

        Cum Dumnezeu să nu fim loviți de cancer, dacă din ’89 încoace mâncăm numai panarame, numai tâmpenii, numai produse „la plic”, numai legume și fructe compromise și „îngrășate” chimic. Cum să nu ne îmbolnăvim de cancer?! Până-n Revoluție nu știa nici naiba de cancer, oamenii trăiau până la 90 de ani și mureau de bătrânețe. Astăzi, cu toții, dar TOȚI, murim de cancer. Până și copii se nasc cu cancer, se nasc bolnăviori și mor din fașă. Pe cuvântul meu, astfel de știri ar trebui interzise. I se inoculează omului în cap că se va îmbolnăvi de cancer, creierul va înregistra informația și astfel va începe să lucreze și să producă cancerul. Ăștia atât de înguști sunt la minte?! Nu știu că de la psihic pornește totul?! În fine… ideea este că în loc să ne ofere pe tavă astfel de știri, mai bine au schimba ceva în alimentația noastră, în produsele pe care le scot pe piață.

          Fraților, nu ne îmbolnăvim de cancer, ne naștem cu cancer și-l dezvoltăm de-alungul vieții, în funcție de cum trăim. Lăsați naibii țigările, băutura în exces, mâncarea grasă sau prea sărată, fast-food-urile, dulciurile și gustările nesănătoase. Se poate trăi și fără cancer, este greu, știu, dar ar trebui să adoptăm un stil de viață mult mai sănătos, cu mâncare bună și multă mișcare. Și în plus, nu mai credeți toate știrile, puterilor le place să ne conducă prin frică, așa ne stăpânesc.

        Să trăim sănătoși, zic. 🙂  

Ciudată regăsire…

        Astăzi aș fi putut purta un alt nume, astăzi aș fi putut fi alta, aș fi putut fi căsătorită, probabil și cu un copil. Dar aș fi fost nefericită, trăind într-o sărăcie, probabil, lucie, și trăgând de un soț puturos, rugându-l zilnic să nu mai bea… Cam acesta ar fi putut fi viața mea, dacă nu aveam maturitatea necesară de a spune NU. Cândva, el a fost un băiat bun, muncitor și mă iubea. M-a cerut de nevastă, dar am simțit că sunt prea tânără, că nu este momentul. Aveam doar 18 ani și nu trăisem nici măcar 1%. Relația s-a sfârșit după un timp. Am suferit și n-am suferit. Mi-a trecut destul de repede… deși, la vreme aceea, credeam că el este alesul. N-a fost! Și bine am făcut că n-am acceptat să mă înham la o viață în doi. M-ar fi ținut pe loc, doar pentru a avea el un rost. Un rost pe care nu i-l puteam oferi eu. Ce întorsături ia viața…

         Întâmplarea a făcut ca de curând să ne revedem… am rămas uimită… străinătatea l-a schimbat… în rău! Nu a rămas din el decât o umbră din ceea ce a fost cândva. Nici înainte n-avea prea multă minte… dar acum… parcă s-a prostit într-un hal fără de hal. N-am realizat eu prea multe, dar el n-a făcut chiar nimic. N-are țeluri, n-are ambiții, n-are vise, nu are pasiuni și nici nu știe ce vrea. Pur și simplu lasă viața să treacă pe lângă el. Degeaba… Își plânge neputința în băutură… el crede că o stăpânește, dar de fapt, băutura îl stăpânește pe el. Ce simt eu acum…?! Milă și dezgust în același timp. Decăderea lui mi-a lăsat un gust amar. Dar o să-mi treacă… și-așa l-am uitat de mult. Nu înțeleg rostul acestei regăsiri… probabil că astfel mă conving, o dată pentru totdeauna, că am luat decizia bună. Dacă aveam în suflet vreun sâmbure minuscul de regret… acum s-a risipit de tot.

          Astăzi eu mă simt liberă, liniștită și aproape împlinită. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat minte când trebuia, mulțumesc că n-a fost să fie. În rest… viața e frumoasă, oameni buni, și cine-și înneacă amarul în alcool, înseamnă că nu știe să trăiască și să prețuiască viața. Sincer, nimic nu urăsc mai tare decât alcool. Băutura distruge oamenii, îi dezumanizează și le fură orice urmă de demnitate, voință și putere. Tamjă grea cu băutura. Mai bine nu mai bem deloc.  🙂  

Și dacă dragoste nu e…?!

       singuratate

          O melodie celebră spunea: ”și dacă dragoste nu e, nimic nu e!”, eh, eu aș tinde să contrazic această afirmație. Și dacă dragoste nu e, nu-i nimic, facem altceva, va veni ea când va sosi momentul prielnic, nu?!

         Mulți oameni ajunși la o anumită vârstă se trezesc singuri… poate nu peste noapte, însă într-un mod la care, probabil, nu se așteptau niciodată. În fuga de singurătate, bărbații se îneacă în alcool sau în alte vicii, cum sunt și jocurile de noroc sau păcănelele; iar femeile ori se închid ermetic în sine și nu mai dau voie nimănui să intre în sufletul și în intimitatea lor, ori caută fericirea din pat în pat, crezând că acolo undeva, într-un așternut fierbinte, se află o dragoste și pentru ea. Puțini oameni au răbdare, vor totul bătând din palme… dacă au petrecut 6-9 luni în singurătate fără să aibe lângă ei o persoană anume, gata lumea s-a sfârșit, dragostea pentru ei s-a epuizat, viața în general și-a pierdut culoarea.

        Oameni buni, fiți mai răbdători, lucrurile nu sunt chiar așa negre cum par. Fiecare perioadă de singurătate are învățămintele ei. Până la urmă e momentul tău de respiro ca să îți dai seama de ce relația anterioară nu a mers, unde ai greșit și ce e bine să repeți și ce nu este bine. Și să n-aud că tu nu ai nicio vină, într-o relație când se produce ruptura amândoi sunt de vină, amândoi au greșit… Și-apoi dacă te trezești singur, din supărare și amărăciune, soluția este să te închizi în tine? Sau să bei? Sau să te refugiez în vicii? Sau să renunți definitiv la dragoste? Sau să-ncepi să te oferi la unul și la altul, doar, doar de te-o accepta cineva?!

        Vă spun eu, nu! NU ACEASTA ESTE SOLUȚIA!! Soluția este să îți canalizezi atenția în altă parte. Să te eliberezi de durere și frustrare. Să înțelegi faptele ce au dus la despărțire, să te ierți pe tine și să îl/o ierți pe el/ea. Și mai ales, nu mai trage speranță că se va întoarce la tine, nu te umili, nu ruga, nu implora… o relație ruptă, nimic nu o va reînoda astfel încât să fie ca înainte. Așa că viața trebuie să meargă mai departe. Iar tu ai face bine să începi să te ocupi de tine, de bună-starea ta, să îți dai mai multă atenție, să faci lucruri care îți plac. Mulți nu funcționează fără dragoste, de parcă jumătatea loc ar fi indispensabilă. Fără iubire uită să se bucure, uită să trăiască, uită să simtă și altceva în afară de durere. Dar, ce Dumnezeu, capul sus!!

       Crezi că dacă ești bărbat și îți îneci amarul în băutură, te va mai lua cineva?! Nu!

       Crezi că dacă îți bagi toți banii la aparate, n-o să mai doară?! Nu!

       Crezi că dacă ești femeie și iei decizia să nu mai iubești și să nu te mai lași iubită, vei fi scutită de toate suferințele?! NU!!

       Crezi că dacă vei căuta cu disperare compania cuiva și te vei arunca în toate așternuturile posibile, vei descoperi omul potrivit?! Sau crezi că umpli golul pe care îl simți?! NU!! Adoptând această modalitate nu faci altceva decât să te denigrezi pe tine, să te umilești, să te înjosești. Crezând că vei câștiga dragostea prin sex este cea mai mare greșeală posibilă. Cu cât te lași mai greu, cu atât stârnești mai mult interes.

       Viața nu se încheie la 40 de ani, nici la 50, cu atât mai puțin la 20 sau 30. La fiecare 10 ani au loc crize emoționale, eșecuri care ne fac să ne îndoim de calitățile noastre, de noi înșine. Dragostea da, este necesară. Dar se poate trăi frumos și fără ea… și-atunci când parcă te obișnuiești cu singurătatea și duci o viață normală și responsabilă, iubirea îți bate la ușă pe neașteptate. Cu cât vei dori cu mai multă disperare să fii iubit, cu atât vei fi privat mai mult de căldura unei ființe. Lasă lucrurile să își urmeze cursul firesc, dar nu te plafona. Ieși din casă, fă ceea ce îți place, descoperă fericirea și frumusețea din tine și scoate-o la iveală și celorlalți, sigur se va găsi un suflet care să rezoneze cu tine. Dar răbdarea este cheia succesului.

       Iubirea vine și pleacă, însă viața nu se sfârșește, poți face multe fapte bune și frumoase atât pentru tine, cât și pentru ceilalți.

      Iar singurătatea nu este atât de rea cum pare.

        Așa că dacă dragoste nu e, facem altceva, oricum ea va veni până la urmă, că asta este legea firii. Așa cum unii își găsesc fericirea, tocmai pentru că au fost optimiști și pozitivi, la 60 de ani; o vei găsi și tu fie la 20, fie la 40…

        Trăiește responsabil și nu te mai lăsa doborât/a de ultimul plecat din viața ta!

exista-si-o-singuratate-care-da-speranta_c4227d3cff3e96

Articol scris de Gheorghe Alina