Fără sens…

d0282d8129c14d88a3b1b93a7d8c37b6

Ziua de astăzi este fără sens. Parcă nu-i nici zi, nici primăvară, nici aprilie, nici soare, nici nimic. Corcodușul din fața ferestrei mele a înflorit discret, ar trebui să mă bucur de ziua de azi, dar n-o fac, ceva nu funcționează corect în sistemul meu. Azi mă simt ca o alcoolică care a rămas fără băutura preferată. Mă simt de parcă cineva mi-a interzis să mai pun vreodată gura pe vreun strop dulce de vin. Habar n-am cum e să fii alcoolic, însă… parcă regăsesc în mine atât pofta, cât și durerea sevrajului. Recunosc, nu mi-a interzis nimeni nimic, am abandonat de bună voie calea care mă făcea să vibrez. Și totuși, de ce mă simt atât de rău?!

Vinul…

Servește-mă cu un pahar de vin,

În seara asta vreau să-mi îmbăt simțurile,

Vreau să încetez să mai simt.

Vinul să-mi fure realitatea

Și să mă duc spre tărâmul visării.

Acolo unde nu există lacrimi,

Nici suferințe, nici doruri tăioase.

Lasă-mă să mă înnec în paharul

Acela cu cupa rotundă și picior înalt.

Tu, ai spune că este doar un pahar,

Dar te înșeli,

Este o întreagă lume fascinantă.

O lume căreia mă predau

Din ce în ce mai des.

Sunt alcoolică?!

Și ce dacă!

Iubesc durerile de cap de după,

Dar și mai mult îmi plac aburii dulci

Care îmi învelesc trupul în senzații

Nefiresc de fermecătoare.

Când beau mă simt ușoară,

Din toate punctele de vedere,

Sunt capabilă să dau frâu liber

Celor mai nesăbuite nebunii.

Și parcă orice apăsare grea

Din suflet, se dizolvă.

Vinul ușurează inima,

Descătușează mintea

Și uneori, desface până și picioarele.

Ai vrea?!

Nici să nu-ndrăznești,

Încă nu-s chiar atât de beată

Încât să te las să-mi simți

Căldura din interior.

Mă redau plăcerilor,

Acelor plăceri neîngrădite de rigori,

Acelor nebunii de care mâine nu-mi mai pasă,

Dar numai dacă și când vreau eu.

Le las să facă ce vor din mine,

Și-așa mâine voi fi tot goală,

Goală în pat,

Goală în suflet.

Măcar azi să-mi umplu spiritul,

Măcar azi să mă simt bine.

Și de mâine… poa’ să vină și potopul,

Ce-mi pasă?!

Oricum nu am după cine să plâng,

Oricum mai singură de-atât nu pot fi.

După mine, potopul,

Ce-mi pasă mie de omenire?!

Sper doar s-apuc să prind în mână,

Cu putere, o sticlă cu vin sec,

Amar ca gustul vieții mele,

Tare ca nefericirea ce o simt.

Hai, servește-mă cu un pahar de vin,

Și-ți voi spune toate secretele lumii,

Chiar și pe-acelea pe care lumea

Încă nu le dă crezare, nici ascultare.

Când beau sunt slobodă la gură,

Atunci nu mă tem

Și nici nu-mi pasă,

Atunci sunt liberă

Să gândesc și să spun, ce simt.

Beau paharul aceste de vin

Și plec… mă duc să văd

Ce mai este în sufletul meu,

Ce cioburi tăioase

Îmi mai sfâșie inima.

Trează mi-e frică să-l descopăr,

Trează nu-s în stare,

Trează nu mi-e bine…