Nimic nu este întâmplător

719598ee73d3a4785abc6a4fd88935ad

Sunt de părere că nimic nu este întâmplător. Nu există coincidențe și tind să cred că nu există nici nedreptăți. Sau poate că există nedreptăți, dar cine este chiar fără pată ca să poată jura că nu merită durerea care i-a fost pricinuită?! Poate că n-ai făcut rău, dar ceva ai făcut sau n-ai făcut de la un moment dat, altcineva îți plătește cu aceeași monedă. „Pedeapsa” pentru ceva se întoarce înzecit sub diverse forme. Și revin spunând că nimic nu este întâmplător.

În viață primim exact ce merităm și ce avem curaj să cerem. Sigur, sunt o grămadă de variabile care nu țin de noi și totuși… primim exact ce merităm. Nici mai mult, nici mai puțin. Fiecare duce viața pe care și-a ales-o. Trăiește așa cum și-a așternut. Dacă ești nefericit, înseamnă că te complaci în nefericire. Dacă ești neiubit, înseamnă că nu cauți iubirea nicăieri. Dacă ești singur, înseamnă că te-ai învățat să fii singur. Dacă ești sărac, înseamnă că nu faci nimic ca să te îmbogățești. Dacă nu faci nimic, nimic vei deveni. Și dacă nu miști nimic, nimic vei primi.

Mulți își plâng de milă, mulți își plâng soarta. Cine e de vină?! Noi înșine. Noi pentru că facem alegeri greșite pe care nu suntem în stare să le mai îndreptăm. Și dacă nu reușim din prima, renunțăm definitiv. Ne temem să mai facem vreo alegere și stăm ascunși undeva, într-un con de umbră, acolo unde nimeni și nimic nu ne poate atinge.

Primești puțin? Atât ai fost în stare să accepți! Nimic nu este întâmplător! Vinovați suntem doar noi înșine!

Optiune / Alegere

3af4a8a068586463a4524d5a8b5c9ec1

Mi se pare firesc! Și este echitabil așa! Dacă tu mă tratezi ca pe o ultimă opțiune, pentru că nu ai alta mai bună… atunci te-ai lins pe bot, este alegerea mea să te las în urmă. Păi cum altfel?! De ce mi-aș pierde vremea cu tine? De ce aș insita? De ce să-mi bat capul? De ce să mă omor? De ce să sufăr? De ce să aștept? De ce să n-am liniște? De ce să mă agit? De ce să sper? Pot să trăiesc foarte bine, în liniște și pace, doar eu cu mine, fără tine, cel care îmi dai bătăi de cap. Nu-mi place să-mi complic viața. Este ultimul lucru pe care mi-l doresc. Dragostea intră și nu intră în planurile mele. Dacă vine de la sine, bine. Dacă nu, iarăși bine. Nu țin pe nimeni lângă mine cu cuțitul la gât și nici nu mă străduiesc să fac din mine principala ta opțiune. Sunt principala opțiune pentru mine și aleg să te trimit de unde ai venit dacă nu ești capabil să mă prețuiești. Te pup din mers cât ai clipi! Este atât de simplu!

Am devenit mai buna

10353716_478126255624174_548110836873946283_n

        Se pare că mie îmi schimbă viața numai bărbații. Curios, dar de fiecare dată când mă îndrăgostesc, o fac de un bărbat special, care deși nu este sufletul meu pereche, îmi schimbă viața. Într-adevăr nici eu nu cred în coincidențe și sunt de părere că tot ce ni se întâmplă în viață, ni se întâmplă cu un motiv. La fel cred că oamenii noi apăruți în viețile noastre, sunt meniți să ne schimbe viețile sau să ne ofere lecții prețioase de viață.

        Of, de câte ori am repetat cuvântul „viață”, dar nici nu contează, nu suntem la ora de română, ci la cea de filosofie. 🙂 Oricum, mărturisesc just și cu mâna pe inimă că după fiecare îndrăgostire, am devenit mai bună. Deși la vremea respectivă nu mi-am dat seama, fiecare tip a schimbat în mine câte ceva, m-a făcut să îmi doresc să devin mai bună, atât ca ființă spirituală, cât și ca om inteligent. Deși la „finish” întotdeauna am fost revoltată și spumoasă și chiar am blestemat ziua când i-am cunoscut pe respectivii, oricare au fost ei, când s-au liniștit apele, am realizat că am mai învățat câte ceva, că nu mai sunt aceeași din trecut.

        Probabil că nu veți crede, dar dragostea face minuni. Un om niciodată nu se schimbă de bunăvoie, o face numai din dragoste. Sunt ceea ce sunt astăzi datorită unor bărbați care m-au marcat. Deși nu-i mai iubesc, pe niciunul dintre ei, recunosc că au fost oameni buni și mi-au vrut binele. Deși soarta ne-a separat, sunt sigură că ei au poposit cu un scop în viața mea. Cineva m-a învățat să mă iubesc, să mă apreciez și să mă apropii de lectură și de studiu. Aveam numai 16 ani, iar el era mult mai mare decât mine, avea 24 de ani. Deși a fost o iubire mai mult platonică, datorită lui am dat la facultatea de Psihologie și tot datorită lui iubesc Filosofia. Un altul m-a învățat să lupt, să fiu ambițioasă, să mă respect mai mult și să îmi folosesc într-un scop constructiv și productiv toate cunoștințele pe care le am. Datorită lui m-am apucat de blogging. Da, din păcate sau din fericire, numai doi oameni mi-au marcat viața. Deși par puțini, nu sunt, oamenii ăștia m-au ajutat mai mult decât vă puteți imagina. Și le mulțumesc că au oprit și-n viața mea pentru o perioadă de timp.

         Acum stau și mă întreb, oare eu am schimbat viața cuiva? Oare eu am contribuit la alegerea unei căi în viața cuiva?!

         Abia aștept să îl cunosc pe următorul care îmi va schimba viața! 🙂

Când iubești doi deodată

edward-bella-jacob-104-1920x1200

De ce în toate cărțile fetele se îndrăgostesc de doi băieți deodată? Știu că se întâmplă și-n realitate, dar în realitate niciunul din ei nu fac parte dintr-o dragoste sinceră, ci mai mult sunt capricii. Dar în cărți, în romanele de dragoste sau de aventură, alegerea este întotdeauna grea… un băiat oferă siguranță și stabilitate, e blond cu ochii deschiși… iar altul oferă acel sentiment de libertate și de nebunie și mai întotdeauna este brunet cu ochii întunecați.

        Așa ca un exemplu, cărțile care îmi vin în minte, al căror protagoniste s-au aflat în astfel de situații, sunt „Jocurile Foamei” de Suzanne Collins și „Saga Amurg” de Stephenie Meyer. În Jocurile Foamei, Katniss este îndrăgostită atât de Peeta cât și de Gale. Peeta un blond, frumos, foarte sincer, mereu dispus să o apere și să o ferească de orice neplăcere, cu un spirit de sacrificiu imens, care-i poartă o dragoste dezinteresată încă din copilărie; și Gale, tovarășul ei de vânătoare, un tip cu un spirit liber, curajos și priceput în tot ceea ce face, dar un picuț cam iute la mânie și dispus să încingă spiritele pentru libertate. O iubește și el, dar parcă nu în aceeași măsura ca Peeta. Eu l-aș fi ales pe Peeta, acum să vedem ce va alege indecisa Katniss, cea care-i cam iubește pe amândoi în egală măsură.

        Iar în Saga Amurg, neobișnuita Bella îl iubește până la sacrificiu pe vampirul Edward, cel care însumează toate visele ei. Dar în aceeași măsură se simte bine și alături de vârcolacul Jacob, cel care o face să se simtă în siguranță. Știm cu toții, îl alege pe Edward, însă decizia îi este oarecum pusă la încercare de numeroase obstacole.

       În cărți totul este complicat, fata este supusă unor încercări emoționale foarte marcante… știu că aceste detalii fac cărțile să fie și mai interesant. Fac cititorul să le citească pe nerăsuflate. Dar… pe alocuri se exagerează.

      În viața de zi cu zi abia ne găsim câte un iubit, dară doi. 🙂 Nu e așa de complicat, când te îndrăgostești, te îndrăgostești, niciun alt bărbat nu îți poate pune sentimentele la îndoială și dacă totuși o face, înseamnă că niciunul dintre ei nu sunt adevăratele iubiri ale vieții, ci capricii, curiozități… oameni care te ajută să treacă timpul mai ușor. Cu dragostea nu te joci, dragostea foarte rar te pune în situația de a alege între două persoane. Recunosc, mi s-a întâmplat și mie să iubesc doi bărbați deodată, dar pe unul îl simțeam într-adevăr special… unul era cel cu care îmi vedeam bătrânețile, unul era cel pentru care m-aș fi sacrificat. Iar celălalt, doar puțină nebunie, doar puțină vibrație. Nu pentru că mi-ar fi lipsit ceva, nu pentru că nu m-aș fi simțit neîmplinită, ci poate doar așa, dintr-o curiozitate cam nebună. Complicat?! Deloc, dacă știi ce vrei. 🙂

Răul…

         

   Răul nu moare niciodată, îşi schimbă forma, dar nu moare niciodată! Nu-l poţi ucide, el rămâne cu tine toată viaţa! De tine depinde dacă înăbuşi răul sau îl eliberezi prin acţiuni distrugătoare!

Cu toţii ne naştem având în noi Răul şi Binele… în funcţie de educaţie şi de exemplele care ne sunt insuflate de-alungul anilor. Cu toţii putem fi buni ca pâinea lui Dumnezeu şi în aceeaşi măsură suntem capabili de o răutate de neimaginat. Conform unor statistici, dacă părinţii sunt fumători, până la vârsta de douăzeci de ani şi copilul acestora va fi fumător, dacă mama are o moralitate îndoielnică, fata va împrumuta din obiceiurile ei. Un tată violent va dezvolta în fiul său un comportament agresiv, violent. Şi exemplele pot continua… Însă Dumnezeu ne-a înzestrat cu  liberul arbitru, liberatea noastră, a fiecăruia de a alege. Repet, în funcţie de educaţie şi de sistemul de principii şi valori al fiecăruia. Nu cred că există om care să nu fi simţit răul în el însuşi… să simtă cum îl înveninează, cum pulsează în el răutate, cum îl corupe şi nu îi dă pace. Din ce repeţi o faptă care nu intră în parametrii Binelui, cu atât Răul creşte şi e din ce în ce mai greu să îl domoleşti. Din ce sufletul îţi este mai pătat, cu atât vei avea mai puţine remuşcări, regrete. Vocea interioară îşi va pierde din glas, nu te va mai ghida cu aceeaşi obiectivitate. Iar răul pune din ce în ce mai tare stăpânire pe tine ghidându-te doar spre plăceri… plăcerile tale de moment care îţi dau satisfacţie de scurtă durată, ca intensitate în timp. Trebuie să existe o sită prin care oamenii pot fi cernuţi, iar răul este capcana perfectă pentru ca omul să dovedească dacă este demn sau nu de iubirea lui Dumnezeu. Nu sunt atee, cred într-o forţă divină, într-un Dumnezeu comun. Nimic nu este întâmplător, nimic nu vine degeaba, totul contribuie la drumul nostru iniţiatic şi la menirea noastră pe acest pământ. Dumnezeu este speranţă, lumină, iubire dezinteresată şi bunătate. Dacă nu crezi într-un Dumnezeu ca Tată al tuturor, poate că ar fi mai bine să nu citeşti acest post… nu vei găsi nimic satisfăcător şi în acord cu eul tău.

                     La începutul articolului spuneam ca Răul nu moare niciodată, aşa este, aşa cred eu cel puţin. Este parte din tine, te naşti cu el şi nu îţi vor ajunge zielele încercând să îl ucizi, este imaterial în interiorul nostru, însă prin puterea cu care am fost investiţi putem materialize Răul prin faptele noastre, prin alegerile noastre. Este simplu, aleg să fac Bine sau să fac Rău. Oricum Răul şi Binele sunt interpretate diferit de la om la om, ceea ce mie îmi face bine ţie îţi poate face rău şi invers. Ideea este următoarea: NU ÎŢI CLĂDI FERICIREA PE NEFERICIREA ALTUIA!! Dacă ai grijă de sănătatea sufletului tău dar în acelaşi timp te îngrijeşti şi de sufletele din jurul tău şi ţii cont şi de nevoile acestora, atunci ai găsit cheia Binelui. Ajută-ţi semenii, iubeşte-i, înţelege-i, îngrijeşte-te de bunăstarea lor, de liniştea lor… deja intru la categoria “făcut morală” şi nu are rost pentru că nici eu nu sunt lipsită de păcate, nu sunt un exemplu de Bunătate pentru nimeni. Tocmai această doză de Rău care o simt în interiorul meu de când mă ştiu, scoate la iveală din când în când invidia, perversitatea, minciuna, trândăvia, laşitatea, falsitatea, clevetirea, intriga. Îmi înveninează şi mie sufletul ca oricărui om. Cu toţii ne-am născut cu o umbră întunecată în noi care ne întărâtă să facem lucruri care poate în mod normal nu le-am face… dar ispita… ispita îţi expune în minte nişte avantaje iluzorii care în final vor termina prin a-ţi face rău.

                     Răului trebuie să înveţi să îi faci faţă, să înveţi să trăieşti cu el şi să nu îi dai ascultare şi nici curs. Bineînţeles că este foarte greu, este foarte greu mai ales să pui persoana ta pe locul doi în favoarea aproapelui tău. Suntem egoişti din naştere şi ne gândim să ne fie nouă bine şi confortabil, să ne găsim noi fericirea… restul contează mai puţin. N-are rost să recurgi la tertipuri ca să fii fericit, fericirea vine fără să o chinui sau să o forţezi, iubirea la fel vine şi ea, în semn de răsplată.

                    Mai spuneam că răul se tranformă, întotdeauna o face… nu îţi mai plac ţigările, dar ajungi să îţi placă băutura, scapi de un rău dai peste altul, refuzi să mai te culci cu fete tinere, dar o faci cu femei căsătorite şi în principiu, vor avea de suferit mult mai multă lume, în dozaj poate mai mare, în funcţie de cum cântăreşti lucrurile… nu îţi mai baţi soţia dar îţi canalizezi răutatea asupra părinţilor… femeile nu mai bârfesc dar ajung să împrumute, efectiv, soţul vecinei, nu te mai duşmăneşti cu prietena X, aţi ajuns chiar să faceţi pace, însă ai decăzut prin ai lua iubitul alteia… iar exemplele pot continua până la cele mai nebănuite orori însă mă voi opri, nu vreau să indispun pe nimeni.

                  Răul ne transformă şi pe noi, ne degradează, ne dezumanizează, ne îmbolnăveşte şi în final ne termină, ne consumă până ce ne lasă fără resurse. Toate gândurile bune sau rele se răspândesc în univers şi se acumulează, se compensează, însă cred că un gând bun, sincer, pur… o faptă bună, poate salva pe cineva dintr-un accident, sau îi poate aduce cuiva iubirea… din nou revin şi spun că nimic nu este întâmplător. Ceea ce exprim, atragi. Fiind un om egoist şi perceput de ceilalţi ca fiind un om rău, vei atrage asupra ta doar ghinioane şi neplăceri, necazuri. Noroc că gândurile bune au o rată de a se materializa mult mai mare decât cele negative… dacă gândul ar ucide, mai ales la mânie, mulţi morţi ar fi şi mulţi nefericiţi. Cred că toţi ne-am pus la un moment dat întrebarea dacă blestemele se lipesc de om sau nu… în fond ce sunt ele?! Un gând puternic cu încărcătură răzbunătoare, negativă. Atunci când arunci un astfel de blestem în univers şi mai ales asupra cuiva pe baza unei întâmplări dureroase uneori este foarte probabil ca el să se şi întâmple mai ales dacă mai multe persoane au gândit astfel despre cel blestemat. Cel mai bun exemplu, o prietenă îi ia efectiv soţul celeilalte prin diferite metode nu tocmai ortodoxe, iar cea părăsită o blesteamă pe „hoaţă” să nu reuşească să aibe copii, să devină stearpă, să spunem… dacă mai multe femei i-au dorit acest rău acelei nefericite şi mai ales dacă ea mai luase înainte şi alţi bărbaţi altor femei, este foarte probabil ca blestemul să se adeverească, după faptă şi răsplata. Oricum ar fi… nimeni nu merită să fie blestemat, are Dumnezeu grijă de fiecare şi nimic nu rămâne neplătit pe această lume.

Oricum, pentru orice creştin, rău faci uşor, însă să faci bine unui om este foarte greu. Este foarte greu să faci un suflet să zâmbească, să îi aduci liniştea… o viaţă se poate pierde într-o clipită şi tu să fii responsabil, însă fericirea unui om necesită multă muncă şi dăruire.

                      Binele şi bunătatea în cea mai pură formă o întâlnim doar la copii, cu inocenţa lor ne dau lecţii despre ce înseamnă omenia, fericirea adevărată, bucuria, lumina. Împarte zâmbete şi vei cunoaşte raze din lumină. Răul nu este cu nimic înălţător, nu va face decât să te distrugă, în schimb binele îţi dă aripi, iar Dumnezeu te duce acolo unde visezi. Ce frumos este seara când mergi la culcare şi pui capul pe pernă, iar TU omule eşti mulţumit de tine şi mai ales împăcat cu tine, vocea interioară nu te dojeneşte, remuşcările nu au loc, eşti doar TU cu pacea ta interioară… 

 Articol scris de Gheorghe Alina