2 aprilie

3d3c298ffdc8cd7fddbc648ed1c175c3

2 aprilie – zi ca oricare alta, numai că azi aș avea nevoie de toate cuvintele frumoase din lume. Gândurile îmi sunt întunecate, dar nu mă las, printre ele caut speranța și un strop de pozitivitate! Așa că mă autosugestionez, oricât ar părea de caraghios, îmi impun să mă simt bine și o fac într-un mod ridicol. Nu cred ce spun, dar mă forțez, într-o zi voi simți starea de bine.  Dar ce mai contează?! Important este să funcționeze, cât mai rapid!

Mă simt bine!

Sunt puternică!

Simt fericirea pulsându-mi în vene!

Sunt veselă!

Zâmbesc din orice!

Ochii îmi strălucesc!

Inima îmi bate cu putere!

Pielea îmi miroase a aprilie.

Mă bucur de ziua aceasta cu toată ființa!

Sunt fericită!

Sunt frumoasă!

Sunt deșteaptă!

Iau cele mai bune decizii!

Sunt curajoasă!

Sunt a mea!

Îmi aparțin!

Sunt liberă!

Sunt liberă ca pasărea cerului!

Sunt înconjurată de oameni deosebiți!

Mi-e bine…

Mi-e atât de bine…

Respir!

Traf aer în piept cu toată forța!

În minte am numai gânduri pozitive!

Privesc spre viitor!

Orizontul mă ispitește!

În fața mea se așterne calea uitări!

Am luat-o pe drumul împlinirii!

M-am regăsit!

Sunt bine!

Sunt veselă!

Sunt fericită!

Sunt mincinoasă!

Fără sens…

d0282d8129c14d88a3b1b93a7d8c37b6

Ziua de astăzi este fără sens. Parcă nu-i nici zi, nici primăvară, nici aprilie, nici soare, nici nimic. Corcodușul din fața ferestrei mele a înflorit discret, ar trebui să mă bucur de ziua de azi, dar n-o fac, ceva nu funcționează corect în sistemul meu. Azi mă simt ca o alcoolică care a rămas fără băutura preferată. Mă simt de parcă cineva mi-a interzis să mai pun vreodată gura pe vreun strop dulce de vin. Habar n-am cum e să fii alcoolic, însă… parcă regăsesc în mine atât pofta, cât și durerea sevrajului. Recunosc, nu mi-a interzis nimeni nimic, am abandonat de bună voie calea care mă făcea să vibrez. Și totuși, de ce mă simt atât de rău?!

Aprilie – luna cadourilor

Aprilie este luna sufletului meu. Cea mai dragă lună din câte are anul. De ce? Păi este simplu, sunt născută în aprilie, pe 11; mă cheamă Florentina, Floriile sunt pe 13 aprilie anul acesta; și Paștele, pe care îl vom sărbători pe 20 aprilie. Pentru mine, aprilie este luna cadourilor, nu decembrie. De acum mă pregătesc sufletește să fac cadouri, dar și să primesc. Și ce mai îmi place să primesc… ca o divă ce sunt. Ar trebui totuși să-mi pun la cale un plan. De făcut cadouri, o să fac numai copiilor din familia mea, pentru ei vine Iepurașul. Știu, și pentru noi vine Iepurașul, dar pentru copii vine în mod special.

Vreau să cumpăr pentru cei mici din nemul meu, niște teniși colorați pentru copii, evident, dar trebuie să mă interesez de prețuri teniși copii. Nu prea știu cât sunt de scumpi sau de ieftini, dar mă gândesc că nu sunt la fel de scumpi ca încălțămintea pentru oameni mari. Și am de gând să îi împachetez ca pe niște ouă de Paște, sper că voi reuși să fac niște ghemotoace rotunde, care să semene cu niște ouă de Paște. În rest… oamenilor mari din familia mea, nu știu dacă să le iau sau nu ceva, mă mai gândesc dacă merită sau nu. Dar îi sfătuiesc să fie cuminței.

pantofi-luisa-beige

Dar știu ce mi-aș dori eu, neapărat vreau să primesc cadou de ziua mea sau de Paște, o pereche de pantofi damă Matar.ro. Îmi plac la nebunie, aș omorî pentru o pereche de pantofi din acest magazin online. Nu, nu vă gândiți că sunt nebună, ferească sfântul, suntem în plin post. Aș omorî o muscă eventual, că în rest nu-s în stare să fac rău. Dar mi-aș dori mult, mult de tot, o pereche de pantofi superbi, pe care să îi port de Paște. Dar știți, nu m-aș da la o parte nici de la o pereche de sandale. Mi-ar placea ca acest articol să fie citit de cineva din familia mea și apoi să caute pe net sandale cu toc online și chiar să-mi cumpere o pereche. Căci merit. Sunt o fiică și o nepoată exemplu. Oare îmi va face cineva cadou de Paște o pereche de sandale frumoase? Oare să mă aștept la o asemenea surpriză? Oh, ce fain ar fi.

Of, dar până una-alta, ar trebui să mă întorc la post. Voi avea timp să fac și să primesc cadouri. Dar să fim prevăzători, zic. Ar fi bine să facem cadou, copiilor și doamnelor din viața noastră, încălțăminte Matar.ro. Primăvara este mai frumoasă într-o pereche de pantofi frumoși!

Matar

Martie…

Martie… mi-ai adus numai lucruri bune,

M-ai făcut fericită,

Și mi-ai luminat calea

Cu florile tale minunate.

Februarie n-a fost prea generos,

M-a îndemnat să greșesc,

Și-am greșit…

Dar din greșeli omul învață,

Mi-am învățat lecția cât ai clipi

Și-apoi… ai sosit tu,

Cu soarele tău cald,

Cu starea de bine,

Cu veselia care mă caracterizează.

Tu martie m-ai făcut să cresc,

Să fac primii pași,

M-ai făcut să renasc

Și mi-ai arătat lumina succesului.

Oh, ce succes dulce,

Ce reușită nemaipomenită,

Deși n-a plouat,

Tu ai născut curcubeul

Numai pentru mine,

Numai pentru fericirea mea.

Nu mă gândeam vreodată

Că martie 2014 îmi va aduce atâtea

Lucruri bune și frumoase.

Frații tăi din trecut,

Din 2009 și până-n 2012

N-au fost la fel de generoși,

Uneori m-au speriat,

Alteori m-au făcut să sufăr,

Dar tu… tu te-ai întrecut pe tine însuți,

Nu-mi amintesc să fi avut vreodată

Un martie mai blând și mai frumos.

Ar trebui să consemnez în calendar

Această lună minunată,

Căci luna asta mi-a adus

Mai multă fericire decât niciodată.

Am renăscut,

Repet, o știu prea bine,

Dar nicicând nu m-am simțit

Mai sigură pe mine!

Tu, martie, te venerez,

Acum și pururea, pe vecie,

Căci ești o lună cum n-a mai existat

Vreodată alta…

Acum aștept aprilie,

Cu darurile zilelor senine.

Mă simt încrezătoare

Și știu că de-acum viitorul va fi mai sigur,

Făcut și pentru mine…

Acea zi de aprilie

Colindând printre orașele inimii,

Am găsit un pumn de amintiri

Și de clipe neterminate.

Le-am adunat pe toate într-o ladă,

Din lemn de mahon, masivă.

Uitasem de ele,

Sau le făcusem uitate,

Nici eu nu mai știam.

Dar scorbolind printre ele,

Mi-au dat lacrimile de emoție.

Cum putusem să uit acel pumn de clipe?!

Cum de reușisem să înăbuș

Ceva atât de frumos.

În ele erau revărsate copilăria mea,

Și-un strop din adolescență.

Primul sărut era aruncat

În pumnul cu amintiri refuzate.

Sărutul părea să aibe și-acum

Gustul dulce-acrișor de măr verde.

Fiori reci mă-ncercară pe piele,

Și parcă retrăiam momentul,

La infinit, pentru o eternitate.

M-aș fi întors pe loc în trecut,

Numai să pășesc din nou

Pe acea stradă ferită,

În colțișorul acela aglomerat

Între două case dărăpănate.

Acolo unde el mă luase de mijloc,

Și-mi sărută buzele pe nepregătite.

La vremea aceea simțisem fluturi în stomac,

Mâinile lui delicate îmi alintau obrajii,

Ochii albaștrii mă făcură

Să-ngheț de surprindere,

Iar buzele moi și ude,

Roz ca panseluțele primăvăratice,

Mă sărutară sfios, dar atât de intens.

Aveam cincispezece ani,

Iar el vreo șaptesprezece,

Eu îl iubeam în secret,

Iar el simțise…

Ce bine c-a aflat,

Altfel cine oare mi-ar fi dat

Primul sărut în acea zi de aprilie?!