Nu ești un om slab

Nu ești un om slab!

Nu ești diferit în sensul rău!

Depresia nu te face mai slab decât ceilalți!

Anxietatea nu te transformă într-un ciudat!

Atacurile de panică nu te definesc!

Tristețea nu-ți umbrește frumusețea!

1fed1e14ee1d9a3dfdb6d379646305f1Toate acestea demonstrează că ai rezistat mai mult timp decât pot duce alți oameni!

Nu îți mai duce supărările de unul singur!

Nu te mai ascunde!

Nu lăsa tăcerea să te amuțească!

Vorbește cu cei din jurul tău!

Vorbește cu familia ta, cu prietenii tăi, cu apropiații tăi!

Nu lăsa întunericul să te acapareze!

Nu lăsa problemele să te distrugă!

Cere ajutor!

Cere-mi ajutorul!

Lasă-ne să-ți fim alături și împreună te vom ajuta să te vindeci!

Dacă nu mai faci față situației, nu înseamnă că ești slab!

Ești un suflet frumos și sensibil!

Lasă-ne să ți-l păstrăm pur!

Ajută-ne să te ajutăm!

Recuperează-ți veselia!

Recuperează-ți viața!

Hai să ducem poverile împreună!

Teama de cutremur

419300_403529646329881_315945028421677_1804823_61624471_n          

        De câteva luni, de fiecare dată când mă așez seara în pat la culcare îmi tot vine în gând o temă care efectiv mă înnebunește. Tot butonând televizorul mă gândesc ce-ar fi dacă în acest moment s-ar declanșa un cutremur colosal. Sunt foarte temătoare când vine vorba de fenomenele naturii, dar stau și mă gândesc, de ce cutremure și nu altceva?! Probabil și pentru că este cel mai probabil fenomen care s-ar putea întâmpla în țara noastră. 

        Dacă ar fi să îmi analizez oarecum acestă temă probabil că aș reuși, de aceea am s-o fac aici, în scris, poate astfel voi scăpa și eu de acest gând care nu prea îmi dă pace în serile liniștite din casa mea. Scrisul este și o terapie și astfel poate mă voi elibera, mai ales că sunt genul de om care crede că dacă te gândești suficient de mult la un lucru, până la urmă ți se va întâmpla. Și să nu uităm și de celebrul proverb românesc: ”de ce ți-e frică, nu scapi” și sper să nu se întâmple și în cazul meu.

         Cert este că mi-e groaznic de frică de cutremure, gândul că pământul va începe să se zguduie puternic, imaginea pământului care se surpă, nebunia în care blocurile se clatină aproape frenetic, scârțâitul geamurilor, obictele căzute peste tot, pereții crăpându-se, toate mă îngrozesc. Dar de ce?! Trebuie să existe un substrat în mintea mea, nu?!

       Cred că primul motiv ar fi surpriza, întotdeauna cutremurele se declanșează pe neașteptate, din senin… iar eu urăsc surprizele dintotdeauna. Nu îmi plac indiferent că este vorba de ceva plăcut sau neplăcut. Gândul că nu dețin controlul, că nu sunt eu cea care dețin puterea este de-a dreptul copleșitor. Și cum elementul principal al cutremurului este surpriza și teama de a scăpa de sub control normalul, obișnuitul și liniștea sufleteasca, acest lucru mă înnebunește. Teama că aș putea pierde controlul asupra propriei vieți și că mi-aș putea vedea familia în pericol, nu m-ar lăsa să respir. Noroc că nu pățesc atacuri de panică, chiar dacă seara îmi imaginez tot felul de lucruri legate de cutremure, caut să mă controlez să îmi mut gândul, să îmi ocup mintea cu altceva și astfel reușesc să mă linișteasc.

         Mai asociez cutremurul și cu frica de nou și de viitor. Tind să cred că mă tem de un viitor sumbru, n-aș vrea ca nimic în lumea aceasta să îmi tulbure liniștea. Dacă pentru unii cea mai importantă este fericirea sau iubirea, pentru mine cea mai importantă este liniștea și echilibrul pe care îl dețin în prezent. Și cum un cutremur este exact inversul echilibrului și anume dezechilibrul și haosul, încep să înțeleg mai bine această fobie nesuferită a mea.

prapastie

       Cred că frica de cutremur mai vine și din teama acută de moarte. Eu personal nu mă tem de moarte, dar gândul că familia mea ar putea, Doamne ferește, să moară și eu să rămân singură, mă face să mă simt paralizată. Nimic nu mă îngrozește mai tare decât moartea unei persoane dragi; suferința aceea intensă și de lungă durată, liniștea înmormântală care se declanșează după, singurătatea aceea atât de goală, nimic nu mi se pare mai trist.

       La un moment dat cred că toți ne punem niște întrebări existențiale, întrebări care vin întotdeauna din frica unui lucru, moment, întâmplare și parcă îmi dau seama cât de nesigur poate fi viitorul. Oricând se poate întâmpla ceva și viața ni se poate da peste cap, ni se poate schimba la 360 de grade. Și îmi dau seama cât de norocoși suntem noi cei care suntem liniștiți, care avem tot ce ne trebuie, că suntem sănătoși, că suntem feriți de calamități naturale. Dar n-ar trebui să ne culcăm pe o ureche, ci ar trebui să fim recunoscători pentru tot ce avem bun în viața noastră, să conștientizăm frumosul din existența noastră și să încercăm să fim mai buni și mai conștienți de faptele noastre.

         Oricum ar fi în fața sorții nu ne putem pune și când este dat să se întâmple ceva, se întâmplă inevitabil…

Articol scris de Gheorghe Alina