Vreau un caine Royal

        Adolf Hitler spunea: „Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii.”

 royal-canin-medium-junior-500x500      Avea dreptate, gândesc ca și el, câinele niciodată nu te va dezamăgi, nu te va trăda și nu te va înșela. Câinele nu-ți va cere nimic în schimb și te va iubi necondiționat, chiar dacă este neglijat, chiar dacă i se oferă puțină atenție sau afecțiune. De-a lungul vieții mele am avut 13 câini. Nu toți o dată, ci pe rând. Însă pe foarte puțini dintre ei am reușit să-i țin lângă mine până la bătrânețea lor de câini. Unii mi-au fost omorâți de mașini sau de alți câini, fioroși, alții mi-au fost furați, unii au fugit, iar alții au murit din senin. La vremea aceea, părinții mei nu își permiteau să ne vaccinăm câinii și nici să le cumpărăm mâncare bună. Ei nu creșteau cu Royal Canin, ci cu oase, ciorbă, pâine și ce mai gătea mama. Sigur că acesta nu era un stil de viață sănătos pentru un câine, însă altă modalitate nu aveam și o ogradă fără un câine, este o curte fără suflet. Mi-am iubit fiecare câine în parte, i-am îngrijit și i-am crescut cum știam eu mai bine. Ba chiar pe unii i-am luat neînțărcați, i-am hrănit cu biberonul, dormeau cu mine în pat și le purtam o grijă imensă. Într-un timp am ajuns să mă simt chiar ghinionistă, credeam că orice cățeluș care crește lângă mine, era sortit pieirii. Habar n-aveam că nu eu eram de vină, ci lipsa vaccinurilor și a unei hrane sănătoase. Pe la 15 ani am luat decizia că nu mai vreau niciun câine, mă săturam să-i văd murind sau dispăruți. Mă săturasem să sufăr pierderea lor ca și cum aș fi pierdut un frate. Am preferat să nu mă mai implic sentimental și astfel să fiu în siguranță, ferită de durere. Dar credeți că asta mi-a adus fericirea? Deloc, mă simțeam mai singură ca niciodată.

        De fapt și acum mă simt singură, încă simt lipsa căldurii unui câine. De la cățeii mei am primit iubire necondiționată și nu pot uita felul în care ei îmi simțeau fiecare stare. Dacă eram nervoasă, săreau pe mine foarte jucăuși, mă lingeau și se lipeau de mine ca într-o îmbrățișare. Când mă durea câte ceva, câinii mei mă simțeau și se așezau pe locul dureros, parcă absorbind orice urmă de durere fizică. Animalele ne simt și cel mai mult dintre ele o fac câinii. Și astăzi mă simt pustie fără un câine. Cu un câine lângă mine aș fi mai fericită, aș avea motive să zâmbesc, ar avea cine să mă facă să râd, ar avea cine să mă aline și cine să mă scoată din casă, chiar și atunci când nu aș avea chef de nimic. Sigur că un câine necesită responsabilitate, dar iubirea pe care el o oferă, este neprețuită și merită tot timpul din lume, toată grijă și toată implicarea.

      Mi-ar plăcea să îmi iau din nou un câine și sigur n-aș mai repeta greșelile din trecut, l-aș vaccina și i-aș da să mănânce numai hrană bună, hrană specială pentru el, așa cum este Royal Canin. Căci Royal Canin este un produs alimentar pentru câinii, care conține o concentrație mare de proteine îmbogățite cu vitamine, minerale și acizi grași esențiali, totul pentru a susține dezvoltarea lor echilibrată. Și astfel sunt sigură că al meu câine ar ajunge la maturitate și ar trăi alături de mine, toată viața lui. Mă simt pregătită să mă implic emoțional. Mă simt pregătită să îmi cumpăr un cățeluș pufos și drăguț. J

      Voi aveți câini, dragii mei cititori? Dacă da, cu ce vi-i hrăniți?

220x96xlogo-petpal.ro.png.pagespeed.ic.x-K0RlnSVa

Valerică Day

1920083_752732118078193_2143891160_n

Deja „Valerică Day” e pe finish… sau poate mă înșel. Poate că de-acum în colo încep nebuniile, cadourile, serile incendiare cu sărutări, lenjerii initime sfâșiate din cauza pasiunii și a dorinței. 🙂  

Da, mă amuz. Mi se pare o prostie ca numai de Ziua Îndrăgostiților să te simți mai pasional și mai dornic. De ce numai astăzi să fim tandrii și atenți?!

Oricum, pe mine nu mă interesează cum și ce faceți în seara asta. Eu vreau să știu ce cadouri ați primit și ce ați oferit?! Ați pregătit ceva special, v-ați dat silința?! Sau a trecut pe lângă voi această zi, ca și cum nici n-ar exista?! Eu sunt singură, așa că n-am primit și n-am oferit nimic. Aveam de gând să-mi iau o „zambrea” (zambilă), dar m-am răzgândit. Mai aproape mi-a fost magazinul din colț, de unde mi-am luat o ciocolaaatăăăă, maaare și bunăăăă, cu frișcă. 🙂   M-am îndulcit și gata. În rest, nu vreau decât sănătate.

Par rea, nu?! Și cam nebună! Ei și ce… astăzi sunt sigură că dragostea o simțiți la cote maxime. Eh, hai să fim serioși, e doar febra zilei. Sau poate sunt eu încuiată. Azi am chef să vă necăjesc. Iubirile trec, se sting, se duc, se risipesc… ceea ce aveți astăzi, este foarte probabil să nu mai aveți mâine. Ceea ce văd eu pe Facebook… sincer, nu prea văd oameni cu capul pe umeri care să pună fotografii sau statusuri siropoase, ci numai adolescenții. Dragii mei adolescenți, nu tot ce zboară se mănâncă. Dar trăiți frumos această zi, în fond amintirile rămân. 🙂  

        Dar știți ce-i ironic, din ce în ce mai multă lume tratează cu indiferență această zi. Problema este că nu numai această zi o tratăm cu indiferență, ci și toate celelalte zile. Dacă nici astăzi nu suntem mai iubitori, fiți sinceri și recunoașteți că în alte zile n-aveți nici măcar un dram de tragere de inimă. Așa cum Crăciunul îndeamnă la altruism și dărnicie, Ziua Îndrăgostiților ne amintește să ne mai și iubim, să ne mai acordăm unii altora și atenție, să ne mai oferim și dreptul de a gusta aceste dulcegării siropoase, chiar dacă uneori sunr grețoase.

Îmi place să fiu rea, tuturor ne mai place să fim și răutăcioși. În principiu, oricât am fi de hateri, Ziua Îndrăgostiților are și ea rostul ei. Nu-i chiar așa o exagerare, nu este numai strategie de marketing și un bun moment de a face mulți bani. Pe de o parte ajută și sufletului, apropierilor dintre oameni, iubirii în sine. Și oricât am fi de răi, iubirea nu o putem nega, nu o putem contesta… oricât i-am duce dorul, oricât am fi de privați de ea, iubirea trebuie să aibă o zi a ei de celebrare. Da, știu, noi avem Dragobetele, dar și zilei de Dragobete îi găsim nod în papură. De Dragobete o să spunem că e sărbătoare populară, că se ține numai la țară și etc. Ce, mă înșel?! Nu cred. Recunoașteți că Valerică Day este o sărbătoare mai modernă, comercială, o sărbătoare permisivă pentru oricine. Pe când Dragobetele impune o anumită tradiție, mai mult decât flori și inimioare…

Așa că una peste alta, dacă eram într-o relație, mi-ar fi plăcut să primesc toate prostioarele oferite din dragoste. Bucurați-vă fetelor, dar nu vă dați rochiile jos prea ușor. 🙂