„Misterul” barbatului care stie sa danseze

        Nu cred în dragostea la prima vedere, dar cred în dragostea la prima vedere a unui dans. Nu știu ce simțiți voi, dragele mele doamne și domnișoare, dar eu… când văd dansând MIȘTO un bărbat, imediat mi se activează senzorii iubirii. Mi se par atât de sexi bărbații care știu să danseze, încât mi se face pielea ca de găină. Dar stați așa, nu dați ochii peste cap, să nu credeți că sunt vreo obsedată sau vreo nebună. De exemplu nu îmi plac bărbații care dansează lasciv sau care fac striptease. NU NU NU!!! Mi se par odioși și departe de a fi sexi. În schimb ador bărbații care dansează orice stil de muzică într-un mod propriu și personal. De exemplu îmi plac bărbații care știu să danseze bachata, cei care dansează șmecherit pe o muzică ritmată și modernă. Un bărbat care simte ritmul muzici și care știe să-și unduiacă elegant trupul în acord cu notele muzicale, în ochii mei devine un zeu.

         Da, da, nu exagerez. Nimic nu mă poate stârni mai tare decât un bărbat care dansează frumos. E adevărat că este o pornire pur sexuală, dar mi-ar fi extrem de ușor să mă îndrăgostesc de un bărbat doar văzându-l dansând. L-aș privi o eternitate, iar imaginea lui dansând îmi rămâne în minte mult timp. De fiecare dată când mă duc la câte o petrecere, într-un pub sau club, MEREU există câte un bărbat/băiat care știe să danseze. Ei bine, în acele momente, tot ce fac este să îl privesc pe sub gene toată noaptea. Uneori mă  holbez direct, ca să-i atrag atenția, alteori o fac discret, ca să nu bage de seamă. Însă vă spun sincer, bărbații care știu să danseze sunt cu adevărat irezistibili! Iar ei profită de atuurile lor și le place la nebunie să fie în centrul atenției.

         Iar acum, dacă tot am elucidat „misterul” bărbatului care știe să danseze, vreau să vă mărturisesc că tocmai mi s-a pus pata pe o piesă de-a lui Skizzo Skillz, se numește „dămio pata” și e nouă, e bună, e fresh, e ritmată, numai bună de dans. DAAAARRRR, are ceva în plus față de toate piesele lui Skizzo, în videoclipul ăsta, șmecheritul Skillz DANSEAZĂ. Este prima dată când îl văd mișcându-se așa mult. O face discret, se sparge puțintel în figuri, dar tocmai acest lucru îl face al naibii de sexi!!! Nu strâbați din nas din cauza gusturilor mele muzicale sau masculine, sunt atipică, nu mă dau în vânt după bărbații exagerat de frumoși, dar mă atrag „băieții răi”, care ies în evidență cu CEVA poate puțin excentric. 😛 Skizzo e mișto, nu? 😛

Va las piesa lui! Pupici! :*

The end…

image

The end… s-au terminat sentimentele,
Simt ca s-au epuizat in intregime.
As vrea sa pot sa simt din nou iubirea,
Dar cred ca varsta, exigentele,
Toate m-au secat pe dinauntru.
Pe cine sa iubesc,
Cand vad in jur numai barbati plini de defecte?
Nu ca as fi eu vreo perfecta,
Insa fiecare dintre ei, are cate un cusur deranjant.
Am incetat de mult sa il mai caut,
Acum il astept pe Fat-Frumos,
Nu ma mai straduiesc,
Nu-l voi mai striga in fiecare barbat,
Acum doar il astept.
Si daca-o fi sa vina, bine
Si daca nu, iar bine…
Mi-e bine si asa, in sanul singuratatii,
M-am obisnuit in marea ei infinita,
Deja nu mai doare,
Nici nu mai incomodeaza…
Si parca nici patul,
Desi e gol si rece,
Nu mai imi pare atat de vitreg,
Asa cum mi se parea odata.
Acum raceala patului-i racoare,
Ea pare ca o dulce imbratisare,
Nicidecum nu-mi mai ofera
Acea violenta infrigurare.
S-au terminat sentimentele,
Dar nu si speranta,
Ea nu va muri niciodata,
Cum nici zambetul nu-mi va pali vreodata.
Oh, din cate vad,
Ma las prada nostalgiei,
Sora buna a singuratatii…

Suntem slabe…

Noua, femeilor, ne place sa credem despre noi ca suntem puternice, ca putem fi stapane pe situatie, ca putem renunta oricand, ca putem domina sau mai rau, ca putem rezista tentatiei. Asa o fi, dar rare sunt cazurile in care o femeie nu se indoaie ca o salcie in vant, in fata unor vorbe dulci, de-amor. Pana si cea mai dura femeie se inmoaie cand i se vorbeste cu blandete, cand i se dedica poezii sau cand este sarutata cu tandrete.
Nu exista femei puternice in fata unui barbat sarmant. Nu exista siguranta de sine si stapanire de sine atunci cand barbatul respectiv spune exact ceea ce vrei sa auzi. Nicio femeie nu poate rezista in fata unui barbat de care este atrasa. Oricat si-ar dori ea sa fuga inapoi, sa se piteasca dupa scutul sau protector, mereu pasi o vor purta inainte, spre el.
Desi ne amuzam adesea de declaratiile de dragoste ce ni se par a fi patetice, cand acestea ne sunt dedicate noua, orice patetism piere, orice amuzament paleste… ni se inmoaie picioarele, o senzatie de tremur ne cuprinde si tot ce ne dorim in acel moment, este un sarut. Numai cine nu s-a indragostit vreodata, poate afirma ca ea este stapana pe propria inima si propriile actiuni. N-ai cum, fara sa vrei te lasi impresionata, fara sa-ti dai seama te lasi cucerita. Desi mintea se impotriveste din diverse motive, natura firii noastre este sa iubim si sa ne lasam iubite. Si cand zarim adoratia in ochii celuilalt, vrand-nevrand ajungi sa iubesti.
Periculos este barbatul care are vorbele la el… lui nu-i va rezista nicio femeie. Caci mai intai, femeia este cucerita din vorbe si gesturi, apoi din faptele promise de cuvinte. Tuturor ne place sa fim adorate, sa ni se spun si sa ni se arate. Degeaba suntem iubite, daca din cand in cand nu ni se marturiseste acest fapt.
Femeile sunt slabe in fata dragostei, cine n-a comis vreodata greseli? Cine nu si-a calcat pe mandrie? Cine n-a crezut orbeste? Daca exista vreo femeie atat de tare incat sa nu fi gresit din dragoste, atunci inseamna ca iubirea a incetat de mult sa fie doar simtire. Toate gresim, toate ne indragostim de persoane nepotrivite. Si desi stim ca nu este bine, ca nu va duce la nimic bun, incercam si ne daruim in speranta ca poate va fi bine.
Dragostea nu-i numai roz, nu inseamna perfectiune si nu-i nici la cheremul gandirii, se intampla pur si simplu… ne indragostim de primii ochi negri iesiti in cale, de primul ce are curaj sa fure o sarutare, de cel ce lumea ii sta la picioare sau de cel care jumatatea i se zareste in zare. Ce mai conteaza? Tine cumva de putere sau educatie? Nu! Ochii vad, inima cere. Ochii vad si indraznim sa visam, chiar si pentru un moment. Ce va fi sa fie?! Dumnezeu stie… suntem slabe, ne lasam iubite pentru ca toata viata noastra nu cautam altceva decat iubirea si tandretea. De parca am fost facute din sarutari, mangaieri si vorbe dulci. Si cum dragostea nu-i perfecta, ne intoarcem la singuratate, cea care ne asteapta mereu cu usile larg deschise…

image

Era luat…

         Imi facea inima sa bata cu putere… avea ceva, habar n-am ce, insa o forta inexplicabila, mai presus de ratiune, ma atragea spre el. In mod normal, probabil ca n-as fi dat doi lei pe el… insa am avut nesansa sa ii simt parfumul. Atunci am simtit un gol in stomac, mintea mi s-a sucit si privirea mi-a ramas lipita de el. Atunci am inceput sa-l privesc cu alti ochi. Ma starnise, al naibii de tare. Parfumul lui trezise in mine simtaminte pe care le crezusem moarte de mult. N-as mai fi crezut vreodata ca aveam sa pic, din nou, in plasa unui parfum masculin. Mirosul ii dadea de gol personalitatea. Mirosea a tutun, cognac fin, piele, tabac, mosc si inca o esenta pe care nu reuseam sa o deslusesc, dar care imi zbarlea pielea pe sira spinarii. Parfumul lui emana senzualitate, sexualitate si mister. Ma starnea in cel mai erotic mod. Mireasma mi se impregna pe creier si vrand-nevrand, simteam nevoia sa ma apropii…sa il cunosc.
        M-am asezat la o masa in apropierea lui, mi-am aprins o tigara si am inceput sa-l privesc. Era un barbat puternic, cu coloana vertebrala, drept si falnic ca un stejar. Imbracat la patru ace, extrem de ingrijit, intr-un costum elegant, de un albastru metalic, care ii scotea in evidenta spatele lat… iar chipul ii era incadrat perfect de gulerul camasii de culoarea fildesului. Purta o barba scurta, buzele ii erau de culoarea rozelor, ochii mari de culoarea cireselor parguite, gene lungi de abanos si un nas usor acvilan. Postura lui era una sigura si dominanta… fuma, la fel ca mine, dar o facea intr-un mod asa cum numai un barbat adevarat poate sa fumeze. Avea gropita in barba… virilitate nemarginita. Isi savura cognacul cu mult calm, parca simteam cum aroma ii invadeaza limba si apoi gatul lung… ce cerea, parca, numai sarutari.
        Pe buzele lui, licoarea ca de aur parea de o dulceata nemaipomenita. Desi era ceva distanta intre noi, aerul ce intra prin fereastra de langa el, continua sa-i adie parfumul pana-n parul meu. Ma simteam posedata, habar n-aveam daca era insurat sau nu. Nici nu conta, eu doar voiam sa ma apropii, de el, de purtatorul parfumului. Ce mai conta cine era el… important era cum mirosea si ce senzatii imi trezea. Mirosea a barbat, a secret, a enigma si a pasiune si voiam sa simt toate astea pe pielea . Si ce suav zambea, cu cata eleganta bea… eram deja bine prinsa in visare… farmecul lui imi rapise orice urma de vointa. Numai ca… dintr-o data, exact cand eram pe punctul de a ma apropia, o doamna intra in local si se arunca direct in bratele lui. El o saruta cu multa gingasie… era luat! Parfumul se risipi si vraja disparu ca prin minune. Era luat, asa ca am plecat…

wpid-00909_hd.jpg

 

Universul meu…

    Universul meu nu este controlat de un barbat… destinul meu nu depinde de un EL, asa cum viata mea nu se invarte in jurul unui barbat. Sunt prea batrana sau poate mult prea mult trecuta prin viata si nu vad rostul unui barbat… sunt exigenta, asteptarile mele au crescut cu fiecare an adaugat varstei mele. Fluturii nu ma mai incanta ca alta data si obisnuiesc sa nu ma mai leg la cap fara sa ma doara. Evit sa ma mai avant in relatii, nu ma simt singura si nici nu sunt. Astept… probabil ca astept persoana potrivita. Am gresit de prea multe ori si acum nu vreau sa mai repet aceleasi greseli.
     Am dat totul pana n-a mai ramas nimic de oferit. N-am facut bine, nu mi-am pastrat nici macar o farama de suflet pentru mine. Mi-am neglijat fiinta si l-am lasat pe EL sa hotarasca in locul meu. L-am facut pe EL centrul universului meu si-am uitat ca eu sunt de fapt centrul vietii mele… asa se intampla cand oferi totul, nu mai ramane nimic pentru tine, te pierzi in propria daruire si simti ca ti-ai pierdut identitatea.
      Eu am reusit sa ma regasesc, de cand m-am regasit am jurat ca nu voi mai lasa vreodata vreun barbat sa imi ghideze universul. Nu mai vreau sa fiu dependenta de nimeni, nu mai vreau sa simt ca mi-e dor, ca n-am aer fara el si nici nu mai vreau sa astept cate o zi intreaga un semn. Vreau sa fiu libera si stapana pe mine… decat sa ma pierd cu firea de fiecare data cand sunt sarutata, decat sa ma topesc la fiecare mangaiere, decat sa oftez la fiecare vorba dulce, decat sa mai cred in sperante desarte… mai bine cred in mine, in fortele mele si-n capacitatea mea de a-mi face viata frumoasa. Nu voi mai lasa magicieni sa ma vrajeasca… nu ma voi mai lasa vreodata impresionata de un zambet strengaresc, asa cum nu voi mai pica vreodata in plasa unor ochi intunecati, aproape dracesti. Nu voi mai vrea sa dezleg mistere, asa cum nu voi mai vrea sa cunosc enigma din spatele unui barbat tacut… prefer sa stau in patratica mea…
    Astept omul potrivit… omul cu care sa ma simt intr-adevar iubita si apreciata, omul cu care sa ma simt in siguranta si omul care sa ma ajute si sa vrea sa-mi implinesc visele, acela care va simti ca fericirea mea este si a lui. Dar nici chiar pe acela nu il voi lasa sa imi ghideze universul… pe viata mea sunt singura mea stapana!

wpid-00842_hd.jpg

 

Conchita Wurst – Eurovision 2014

clasamentu

       Eurovision 2014, l-am urmărit cu sufletul la gură. Nu știam decât melodia Paulei Seling și mai știam că reprezentanta unei țări este o femeie cu barbă, în rest nimic, nu urmărisem emisiunile dinainte și eram foarte curioasă să văd cine va câștiga. Multe țări au fost extrem de slabe, cu melodii plictisitoare, fără sare și piper, adevărată muzică ușoară. Printre preferatele mele au fost Austria, Armenia, Germania și Belarus. În rest, dacă mă întrebați, nu mai țin minte nimic, nu m-au impresionat. Eu am crezut că Armenia va câștiga, nu mizam pe Austria, deși mi-a plăcut foarte mult și melodia Conchitei, credeam că nu o vor alege tocmai pentru că este atât de diferită. Dar m-am înșelat și mă bucur că m-am înșelat. Rise like a Phoenix se va auzi mult timp de acum înainte.

Armenia - BBC Eurovision

       Vreau să fac o referire încă de la început, cine spune despre Conchita că este un simplu gay, NU ESTE AȘA! Conchita nu este nici femeie și nici bărbat în toată regula. Este ȘI FEMEIE ȘI BĂRBAT, are sex indecis, este transsexual. Poate că s-a născut bărbat, dar sufletul îi este de femeie și încearcă să se comporte ca atare. Biologic este bărbat, însă psihologic este femeie. Eu o admir pe Conchita Wurst pentru curajul pe care l-a avut. Practic și din nume se înțelege clar că provine celui de-al treile sex, indecis; Conchita înseamnă, în spaniolă, mica scoică și wurst, în germană, înseamnă cârnat. Așadar, este reprezentanta ce are în sinea ei bărbatul și femeia deopotrivă. Ba chiar de la 1 noiembrie 2013, Germania a adoptat o lege prin care în noile certificare de naștere apare și căsuța cu „al treilea sex”. Astfel părinții pot bifa această căsuță și la maturitate, copilul va decide singur dacă trece la „bărbat” sau „femeie”.

        Dar oamenii s-au împărțit în două tabere, cei care au plăcut-o și au acceptat-o pe Conchita așa cum este ea și cei care au blamat-o și-au făcut-o cu ou și cu oțet. Dacă ar fi fost transsexual, dar fără barbă, probabil că lumea ar fi tolerat-o, dar fiind o femeie cu barbă, mulți au fost siderați. Să vă spun sincer, cu sau fără barbă, Conchita nu este o femeie urâtă, are trăsături foarte frumoase, știe să-și pună în evidență atuurile și este departe de a fi ridicolă. Eu nu o consider o monstruozitate a naturii, mie mi-a plăcut de ea și chiar dacă este bărbat, o să continui să vorbesc despre ea ca despre o femeie. Îi respect decizia de a fi femeie. Pe mine nu mă deranjează cu nimic, nu-mi îngrădește viața, nu mă afectează, așadar n-am de ce să vorbesc urât despre ea.

Austria BBC Eurovision

      Conchita, pe numele său real Tomas „Tom” Neuwirth, în vârstă de 25 de ani, și-a meritat locul, a meritat să câștige. A avut cea mai bună voce, a cântat impecabil, nu i-a scăpat nicio notă și și-a jucat rolul pe scenă la perfecție. Când a fost desemnată câștigătoare cuvintele ei au fost: „Această seară le este dedicată tuturor celor care cred într-un viitor plin de pace și libertate. Suntem uniți și suntem de neoprit.” Cât despre barbă, nu știu, v-ați gândit că poate barba a fost o strategie de imagine?! Poate că a fost sfătuită să apară așa, poate că totul a făcut parte din poveste. Și dacă îi ascultați melodia cu atenție, veți vedea că piesa se potrivește perfect cu imaginea ei, dar și cu ea ca ființă spirituală. Barba a fost o chestie șoc, pentru a se face remarcată și mai ales, pentru a se diferenția și mai mult de toți ceilalți. Mulți spun că a fost votată pentru barbă, mi-e greu să cred că atâtea țări au votat pentru barbă și nu pentru piesă… mi-e greu să cred că atâta lume a fost proastă. Să recunoaștem, a avut cea mai bună prestație muzicală, a fost un TOT care a cucerit inimile oamenilor. Dar o mie de vorbe, doi bani nu fac… important este rezultatul, de care mă bucur.

       Vă spuneam că și Armenia mi-a plăcut extrem de mult… poate chiar mai mult decât piesa Austriei. De ce? Pentru că în general îmi plac vocile grave și ușor răgușite, pentru că îmi plac piese cu zvâc și pentru că avut acel foc în interpretare. Păcat că Armenia a reușit să se claseze pe locul 4… mi-ar fi plăcut să fie pe locul 2, dar este strict părerea mea. Cât despre România, nu vreau să comentez nimic… nu mi-a plăcut piesa și punct. Când a fost Ouatu la Eurovision, am ținut cu el din tot sufletul, acum n-am mai simțit la fel. România pe locul 12…

Maritis sau aer conditionat?

        Cu gândul la vară, încerc să trec peste iarnă. Da, știu, nu este iarnă, suntem în plin mai, dar în casă pare că am fi în ianuarie. E frig de-mi tremură și inima în mine… așa că mă încălzesc cu gândul la vară, la soare și la căldura aceea infernală. Dar trebuie să recunosc, oricât aș urî frigul, parcă nici căldura zilelor de iulie nu mă fascinează. În iulie, soarele pare să ardă și ziua și noaptea, este ceva strigător la cer. Deși dorm cu geamul deschis, în casă se face o zăpușeală de nici pielea pe mine nu o mai suport în acele nopți. Noroc că sunt singură… dacă aș mai dormi și cu cineva… cred că aș muri instant de cald.

rezidentiale1.1-940x260

       Așa sunt eu… cum o dai nu-i bine. Nu-mi place nici frigul, dar nici arșița. Pentru iarnă, n-am centrală, mă încălzesc la caloriferele „statului”; iar pentru vară, n-am aer condiționat, încerc să mă răcoresc cu apă rece și evantaie japoneze. Cumva… trebuie să rezolv această problemă. Și cum de o centrală termică, încă nu am bani. Mai bine investesc niște bani pentru vară. Cum? Vreau să îmi cumpăr un aer condiționat Inverter. De cumpărat îl cumpăr, asta n-ar fi o problemă, este destul de accesibil bugetului meu! Dar cine mi-l montează?! M-ar interesa foarte mult o firmă care să îmi ofere și aerul condiționat, dar și celebra facilitate: montaj aer condiționat Că de, sunt femeie, am două mâini stângi și oricât m-aș pricepe să le fac pe toate, oricât aș reuși să țin locul unui bărbat, în așternut și privind aerul condiționat, chiar nu pot să substitui prezența, forța și cunoștințele unui bărbat.

instalare1.2

      Și-acum urmează întrebarea de baraj: Ce să fac? Să apelez la serviciile unei firme care să-mi ofere și aerul condiționat și montajul? Sau să mă mărit și să cumpăr doar aerul condiționat? Dacă ar fi să fac un calcul bănesc, măritișul m-ar costa de 1000 de ori mai mult decât montarea aerului condiționat de către un specialist. Și bărbatul mi-ar mânca tinerețea, m-ar îmbolnăvi de nervi și m-ar face să împart totul cu el. Pe când aerul condiționat nu-mi cere nimic, nu mă stresează, nu mă îmbătrânște, ba din contră, vara mă va răcori și iarna mă va încălzi. Bărbatul în schimb mă va sufoca de-a dreptul, mai ales vara.

        Și de ce să nu recunosc, sunt o tipă independentă, încă nu mă simt pregătită să mă mărit, oricum măritișul nu-mi va ține nici răcoare și nici de cald. Prefer de 100 de ori un aer condiționat. Aerul condiționat nu mă va înșela și nici nu mă va trăda pentru o femeie mai „deosebită”. Aerul condiționat va fi alături de mine, la bine și la greu, la vreme de veselie sau de tristețe, la vreme de boală, dar și când voi fi perfect sănătoasă. Prefer să dau o mânuță de bani acum, dar să nu mai sufăr vreodată de frig sau de cald… prefer să investesc pentru confortul meu fizic, pihic și emoțional.

       Voi ce părere aveți? Să mă mărit? Sau să-mi cumpăr un aer condiționat?

logo-test

Top 10 lucruri pe care nu le tolerez la un barbat

      Astăzi, în inteligența mea imensă, m-am gândit să fac un top. Top 10 lucruri pe care nu le tolerez la un bărbat. De ce m-am gândit la asta? Nici eu nu știu. Probabil că vârsta este de vină, probabil că înaintând mai mult în viață, am devenit mai exigentă și mai pretențioasă. Oricum ar fi, topul meu nu implică nimic exagerat, ci câteva reguli de bun simț, pe care eu la rândul meu le respect cu strictețe. Atâta timp cât eu sunt o divă, vreau lângă mine un div. 🙂 Glumesc… nu este vorba de asta, nici eu nu sunt o frumusețe și nici vreo zână, dar ca orice om, sunt câteva lucruri pe care efectiv la detest la un bărbat. Tare sunt curioasă dacă și alte femei gândesc ca mine.

1_168755973

       Și ca să nu mai lungesc vorba, iată topul, Top 10 lucruri pe care nu le tolerez la un bărbat:

1. Nu suport să miroasă a transpirație – oricât ar fi el de bine îmbrăcat, dacă nu îi place apa, poate să fie și poleit cu aur, transpirația ține la distanță orice femeie;

2. Nu suport să fie jegos – înțeleg cazurile în care a pățit un accident, înțeleg un incident, dar nu înțeleg un obicei. Dacă îl văd mai mult de două ori murdar, deja mi-am format o părere și a treia oară nu mă mai prinde în preajma sa;

 3. Nu suport să poarte multe bijuterii – frate, ghiulurile sunt de prost gust, lanțurile de priponit vaca, la fel; cerceii în urechi îmi arată cât ești de cocalar. Un ceas, un lanț finuț și haaai, cel mult un cerceluș, dar finuuuț, finuț de tot, este de ajuns.

4. Nu suport bărbații care se pensează ca femeile – și sunt o mulțime care își fac sprâncenele arcuite, ca de vampe. Când văd un astfel de bărbat, prima întrebare pe care mi-o pun este dacă e gay sau nu. N-am nimic cu bărbații gay, daaar, nu te da mare macho, când fața ta exprimă numai feminitate.

5. Nu supot bărbații care au mătreață – cu atâtea tratamente și șampoane naturiste pe piață, chiar nu îi înțeleg pe cei care se luptă cu mătreața. Urăsc să-i ningă din cap inteligența. Mi se pare de-a dreptul scârboasă.

6. Nu suport bărbații cu unghiile murdare sau încălțările pline de noroi – cu o simplă periuță de dinți și cu săpun lichid, rezolvi și unghiile și încălțările. Nu spun să aibă manechiura făcută ca femeiile, cu unghii date cu lac. Dar unghiile și pantofi îngrijiți îmi demonstrează că și el este un bărbat îngrijit.

7. Nu suport bărbații care mint gratuit – sunt unii lăudăroși care nu se pot abține dacă nu trântesc și niște minciuni. Decât să minți, mai bine nu spui nimic sau dacă spui, fii sincer, acceptă-te așa cum ești și asumă-ți felul în care ești. Mincinoșii nu dau niciodată bine în ochii unei femei, lăudăroșii nici atât. Să spui că ești mare și tare… nu îmi confirmă altceva decât că ești praf.

8. Nu suport bărbații care morfăie gumă într-una – și eu mănânc gumă și eu folosesc guma pentru a-mi împrospăta gura, dar să nu uităm că există și apă de gură, nu doar gumă. Și mi se pare de prost gust ca la o întâlnire, fie ea romantică sau nu, tipul să morfăie guma, ori ca o babă cu placă dentară în gură, ori în zflemea așa, a șmechereală. Oh, odios.

9. Nu suport bărbații misogini – când ai ajuns să faci mișto, din orice, de tipa de lângă tine și s-o desconsideri doar pentru că este femeie, mi se pare prea mult. Eu înțeleg că ești sigur pe propria masculinitate, dar să nu uităm că trăim în epoca în care bărbatul și femeia sunt egali. Când o putea bărbatul să dea naștere unui copil, atunci poate să vorbească cât în lună și-n stele.

10. Nu suport bărbații siropoși – apreciez sensibilitatea unui bărbat, dar dacă ajunge să plângă cot la cot cu mine la un film romantic, nu-mi place. Vreau ca bărbatul să fie bărbat, să-mi dea de înțeles că îmi oferă acea protecție mult râvnită… dacă este mai slab decât mine și mai ușor de sensibilizat decât mine, atunci nu are ce căuta lângă mine. Urăsc când un bărbat folosește apelative pițiponcești gen: iubirică, gurițucă, miți, piți și câte alte inepții or mai fi.

11. Urăsc bărbații care se laudă cu virilitatea lor – intimitățile nu se povestesc, punct! Dacă te lauzi la mine ce dotat ești și cum ai întors-o pe una pe dos… chiar nu te cred, chiar nu mai ești bărbat, chiar îmi pierd orice interes, chiar EȘTI VARZĂ!!!

P.S. Numărul 11 a fost un bonus, de fapt cred că este și cap de listă în topul meu!

Voi ce părere aveți, dragele mele doamne și domnișoare, am dreptate?

UPDATE: NU SUPORT BĂRBAȚII ȘTIRBI ȘI NICI PE CEI CARE TRAIESC PE SPINAREA FEMEILOR, MĂ REFER LA ÎNTREȚINUȚI!!!

VIP Obsession, tărâmul erotismului divin

          „Nu îmi lipsea nimic din punct de vedere fizic sau psihic. Nici măcar financiar nu stăteam rău; fetele cu care interacționam mă considerau chipeș, mă plăceau, le atrăgeam, dar de fiecare dată când treceam în intimitatea, timiditatea îmi dădea mereu bătăi de cap. După contactul sexual nicio fată nu mă mai căuta, deși îmi dădeam toată silința să mulțumesc femeia de care eram îndrăgostit. Nu aveam o problemă de potență, cu toate acestea gesturile mele de tandrețe erau stângace, păream nefiresc, de parcă aș fi fost gay. Nu reușeam să mă deschid, să mă deconectez și să trăiesc momentul. Dădeam greș de fiecare dată, nu impresionam… experiență aveam, dar pesemne că nu învățasem nimic din relațiile trecute. Aveam nevoie să mă schimb, să fiu mai încrezător, să învăț să iubesc ca la carte. Dar unde? Cine avea să aibă cu mine suficientă răbdare încât să mă ajute să trec peste acest prag de netrecut. Deja devenisem frustrat și mă temeam să mai fac dragoste cu fata pe care o îndrăgeam.. Am început să citesc pe internet despre tantră, celebra doctrină despre sexul sacru, apoi din click în click am intrat pe site-ul unui salon de masaj erotic. Salonul părea de-a dreptul profesionist, un loc în care până și cel mai închistat om avea să se deschidă, să treacă peste frustrări și să accedă la o creștere spirituală de invidiat. VIP Obsession, un salon de masaj erotic exclusivist, în centrul Bucurestiului, oferea clienților lor cele mai complexe și sofisticate servicii. Colecția lor de masaj erotic fusese inspirată din erotismul divin cu inserții magice de masaj de relaxare, masaj naturist, masaj erotic, masaj senzual și masaj tantric, menite să impresioneze și să îmbete de plăcere. Era un salon extrem de discret, curat, sofisticat, de toată încrederea, cu maseuze atent selecționate și inițiate în arta masajului erotic. După ce am citit tot ce se putea citi pe site am înțeles că eram în căutarea unei experiențe erotice de neuitat așa că am îndrăznit să apelez numărul de telefon, să îmi programez o ședință de masaj erotic pentru a doua zi. Totul a decurs perfect, m-am înțeles cu reprezentanta VIP Obsession din prima, păreau niște oameni amabili care chiar puneau nevoile clientului pe primul loc. Ziua respectivă trecu cu mare greutate, abia așteptam momentul în care aveam să merg la salonul de masaj erotic.

 images

             Locul părea magic, deosebit de frumos amenajat… primul pas făcut mi-a dat impresia că am intrat într-o altă dimensiune. Totul era aranjat cu mult bun gust, mobila rafinată, lumina semi-obscură, o muzică ambientală în surdină, covor roșu și o fată hostess cu adevărat plăcută. Cu ea m-am consultat în alegerea maseuzei și a pachetului de masaj erotic. Dintre toate fetele am ales-o pe maseuza Erica, toate erau frumoase, însă Erica părea cu adevărat specială. Potrivit de înaltă, subțirică, cu o piele bronzată ușor ciocolatie, cu niște sâni micuți, obraznici și perfect rotunzi, cu un păr șaten cu inserții aurii, niște ochi de felină și o guriță mică și roșie ca o căpșună… am plăcut-o din prima. Până și mersul îi era senzual.

 erica_03

Camera mă uimi fantastic, întunecată, cu un aer extrem de intim și de rafinat, în mijloc era un pat mare, câteva oglinzi mari în jur, o noptieră impresionantă plină cu uleiuri aromatice, bețișoare parfumate aprinse, flori proaspete îmbietoare, lumânări pe jos… iar lenjeria roșie din mătase mă chema insistent în „sânul” ei. Muzica era în surdină, plăcută, sexy și vibrantă, se potrivea perfect cu întregul ambient. Înainte de masaj Erica îmi recomandă un duș cald, provocator. Eram pregătit pentru colecția de masaj erotic The Dolce VIP Obsession. Abia așteptam atingerile Ericăi. Abia îi așteptam trupul cald peste al meu, să mă răsfețe și să mă ducă într-o lume plină de erotism, mistică, fabuloasă. The Dolce VIP Obsession se anunța a fi fantastic, un moment inedit de relaxare intimă, o călătorie în lumea simțurilor nebune, călăuzit de cea mai desăvârșită maseuză, mă așteptam cu toată ființa să descopăr cele mai ascunse și intense plăceri. Știam că după această experiență voi fi un alt om. Totul s-a dovedit a fi un amestec fin de neliniște… atingerile gingașe ale Ericăi, palmele ei fine, imaginea ei goală cum mă răsfăța, sfârcurile ei care îmi împungeau pieptul, părul mătăsos care îmi pica pe față, mirosul trupului ei, toate contribuiau la momentul meu de neuitat …

 erica_01

              The Dolce VIP Obsession era plăcerea în stare pură, atingeri luxuriante pe întregul trup, neîncetate, atmosfera amețitoare, muzica perfectă, mirosul îmbietor și prezența excepțională a Ericăi îmi treziră toate simțurile. Erica m-a atras într-un univers irezistibil, plin de fericire, îmbătător prin arome, proaspăt prin emoții și eliberant. Erica era o profesionistă, pe parcursul celor 90 de minute îmi masă întregul corp cu uleiuril antialergice, de diverse arome. Îmi șoptea cuvinte care îmi creșteau stima de sine, mă făcea să mă deschid, mi-a trezit sexualitatea, aceea pură și adevărată. Mă simțeam încrezător, fiecare atingere a ei rămânea impregnată pe corpul și în mintea mea. Totul era de neuitat. Frumusețea ei mă ducea cu gândul la cea mai frumoasă nimfă, atingerile ei păreau divine, ireal de excitante. Erica reuși să mă reinventeze, să scoată la iveală cele mai plăcute sentimente, mintea mea era acolo, mă deconectasem total de orice alt gând. Și mă gândeam ce soi de meditație este acesta, cum poate oare o femeie numai prin atingeri, fără contact sexual, să mă facă să fiu atât de prezent și atât de viu?! Nicicând nu mă mai simțisem atât de bine, nicicând nu mai cunoscusem o asemenea femeie și niciodată nu mai avusesem parte de ceva atât de intim și de erotic. Aș fi oprit timpul, aș fi rămas acolo cu ea o veșnicie, pentru totdeauna. Mă încărcasem cu o energie pozitivă fantastică, de parcă prin vene îmi curgea acum un sânge nou, neîntinat, eram perfect relaxat, eliberat de orice frustrare și grijă, nimic nu mai conta, eram doar eu cu ea, o Erica plămădită din catifea. Zița aceasta îmi vindecă sufletul și trupul, îmi șterse orice stângăcie și temere din minte. Totul era mai mult decât un masaj erotic bine executat, era un soi de terapie pentru trup, suflet și psihic. Puterile Ericăi erau tămăduitoare. Am rugat-o la un moment dat să îmi spună cel mai de preț secret al femeilor, iar ea îmi spuse: „Exact ce ai primit astăzi, oferă înmiit și vei fi cel mai adorat bărbat de pe pământ. Femeilor le plac bărbații tandrii, atenți și deloc grăbiți. Femeilor le plac preludiile lungi, pline de sărutări și atingeri pătimașe. Nu mai fii timid, ai toate atuurile pentru a face fericită o femeie.”  Cuvintele ei îmi merseră la suflet și le-am memorat ca pe cea mai sfântă poezie.

  DCF 1.0

La sfârșitul celor 90 de minute i-am mulțumit Ericăi pentru această experiență inedită și i-am promis că o să mă întorc și pentru alt pachet de masaj erotic, tot cu ea, pentru că aveam de gând să învăț tot ce se putea învăța despre erotism, atingeri și răsfăț divin. Vroiam să devin un bărbat nou, să îmi călăuzesc calea cu fericire. Speram că poate așa aveam să cuceresc o femeie bună numai pentru mine pe care să o pot iubi așa cum merita.

         Cu ajutorul Erică, de-alungul mai multor ședințe de masaj erotic, am devenit acel bărbat care doream să fiu, Erica mi-a schimbat viața, m-a transformat într-un tip iscusit în arta amorului, m-a scăpat de frustrări, de temeri și m-a făcut încrezător, m-a făcut să mă iubesc, m-a făcut conștient de propriile calități și mi-a deschis drumul spre sexul sacru. Acum femeile nu mai fug de mine după contactul sexual, ba chiar am reușit performanța să stârnesc obsesii. Și nu mă laud, însă am reușit în sfârșit să mă fac de neuitat, unic între bărbați. Și cred că oricine trece pragul salonului de masaj erotic VIP Obsession are parte de aceeași dezvoltare spirituală ca și mine. Totul este să vrei, să îndrăznești și să duci mai departe lecția minunată primită.

          VIP Obsession este tărâmul erotismului divin.”

 VIP-OBSESSION-300x59

 

 

 

             Acestea au fost gândurile unui bărbat inițiat în arta amorului la salonul de masaj erotic VIP Obsession…

Bărbatul alunecos

73897_tm_rlauren12f_122_311lo1

N-am să înțeleg niciodată tipul acela de bărbat care nu știe să refuze o femeie. Care deși este perfect conștient că nu se va putea îndrăgostit niciodată de ea și n-o va putea iubi, el totuși n-o îndepărtează. Bine, da, decât în cazul în care nu o place de nicio culoare, atunci într-adevăr poate fi chiar dur. Dar atunci când există o oarecare chimie, bărbatul este dispus să joace câteva acte… să vadă cum e, să experimenteze, să se documenteze și să mai adauge încă un nume pe listă. Dar deși știe foarte bine că femeia nu este pentru el, acesta continuă să țină o anumită legătură chiar și după ce a gustat ”desertul”. Dar nu doar pentru sex, ci din prea multă dragoste pentru ei înșiși.
                 Bărbaților le place să fie adorați și să fie iubiți chiar dacă nu iubesc, să fie primiți cu afecțiune, cu tandrețe, să li se dea atenție… vor să primească dar nu sunt în stare să ofere mai mult decât ceea ce lasă în așternut. Decât o ușoară sudoare, mirosul parfumului pe pernă și un pat de-a valma, asta oferă. Pasiune de moment… bine, să nu credeți că generalizez, dar sunt aproape sigură că ați avut măcar o dată în viața voastră o femeie care vă iubea mult, dar pe care n-o iubeați și cu care totuși nu ați rupt legătura tocmai pentru că vă făcea să vă simțiți speciali și importanți.
 Mă întreb, dacă totuși femeia respectivă vă face atât de mult bine și vă iubește sincer și din tot sufletul, vă tratează regește, atunci de ce este de neiubit?
                Da, știu, inimii nu îi poți dicta. Dar cum poate purtătorul unei inimi atât de pretențioase să petreacă timp și să facă sex cu o femeie pe care n-o iubește? Doar confort, atracție fizică și potrivire în pat? Dar oare adevăratele iubiri durabile nu se nasc tocmai din această stare de bine și de calmitate sufletească? Iubirea se naște numai din pasiune nebună?! Ar trebui să vă dea puțin de gândit dragilor…
               Până la femeia cu care se căsătoresc și cu care se simt împliniți deplin, acești bărbați alunecoși își găsesc refugiul lângă femeia care îi iubesc atât de mult. Și aleargă din când în când după amețita pe care o iubesc ei, dar care ori nu le dă atenție, ori se folosesc de ei. Genul acesta de bărbați râzgâiați adoră să fie iubiți dar să nu iubească. Iar nefericitele care îi iubesc se mulțumesc cu firimiturile lor, cu vorbele frumoase aruncate în pat sau cu momentele dulci în care ei sunt mai deschisi. Se simt bine lângă femeia respectivă, se hrănesc cu dragostea ei, își încarcă bateriile, petrec momente frumoase, dar cu toate acestea se folosesc și atât. Poate că intențiile lui nu sunt meschine, dar dacă nu o poate iubi, n-ar fi mai bine să o lase să plece? Pentru că ea inevitabil își face speranțe, speră că într-o zi minunată el va realiza că o iubește. Uneori se întâmplă, alteori acea zi nu vine niciodată… Genul acesta de relație aduce multă suferință în viața bietelor femei, dar sunt blege că acceptă așa ceva. O femeie simte când este sau nu iubită…
           Bărbaților, nu mai fiți alunecoși și hotărâți-vă la o femeie. Să guști din toate fructele te transformă dintr-un alunecos într-un nemernic. Cum îți place să fii măgulit și iubit, învață și să oferi. Uneori dragostea se află chiar lângă tine!

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina