Cea mai bună răzbunare

cea_mai_buna_razbunare_este_sucesul

Cea mai bună apărare este atacul! Răzbunarea ESTE arma prostului, însă trebuie să recunoaștem, cea mai bună răzbunare este într-adevăr succesul, reușita într-un anumit domeniu – acolo unde mulți spun că NU POȚI! Nu te lăsa influențat de nimeni și … Continuă lectura

2 aprilie

3d3c298ffdc8cd7fddbc648ed1c175c3

2 aprilie – zi ca oricare alta, numai că azi aș avea nevoie de toate cuvintele frumoase din lume. Gândurile îmi sunt întunecate, dar nu mă las, printre ele caut speranța și un strop de pozitivitate! Așa că mă autosugestionez, oricât ar părea de caraghios, îmi impun să mă simt bine și o fac într-un mod ridicol. Nu cred ce spun, dar mă forțez, într-o zi voi simți starea de bine.  Dar ce mai contează?! Important este să funcționeze, cât mai rapid!

Mă simt bine!

Sunt puternică!

Simt fericirea pulsându-mi în vene!

Sunt veselă!

Zâmbesc din orice!

Ochii îmi strălucesc!

Inima îmi bate cu putere!

Pielea îmi miroase a aprilie.

Mă bucur de ziua aceasta cu toată ființa!

Sunt fericită!

Sunt frumoasă!

Sunt deșteaptă!

Iau cele mai bune decizii!

Sunt curajoasă!

Sunt a mea!

Îmi aparțin!

Sunt liberă!

Sunt liberă ca pasărea cerului!

Sunt înconjurată de oameni deosebiți!

Mi-e bine…

Mi-e atât de bine…

Respir!

Traf aer în piept cu toată forța!

În minte am numai gânduri pozitive!

Privesc spre viitor!

Orizontul mă ispitește!

În fața mea se așterne calea uitări!

Am luat-o pe drumul împlinirii!

M-am regăsit!

Sunt bine!

Sunt veselă!

Sunt fericită!

Sunt mincinoasă!

Rănește-mă cu adevărul

f91320a8253e507ebae0fc815ef4d462

Sinceră să fiu, nu-mi place să fiu rănită deloc. Dar decât să fiu prostită cu minciuni, mai bine să fiu rănită cu adevăruri. Deși pe moment adevărul mă rănește, după ceva timp, când gândurile se domolesc și nervii își găsesc drumul către starea de liniște, adevărul ajunge să mă consoleze. Așa că îți ordon – rănește-mă cu adevărul, nu mă prosti cu minciuni gratuite!

Cui ordon? Nu știu! Oricui! Tuturor celor care decid să-și lege viața de a mea! Consider că viața este frumoasă și oamenii sunt cei mai prețioși. Îmi ghidez existența după un soi de zânisme care mă ajută să trăiesc în echilibru – pozitivă, luminoasă, veselă și cu gândul numai la bine. Dacă aș renunța la aceste zânisme, aș fi o amărâtă care s-ar teme și de umbra ei. Probabil că aș umbla pe stradă cu o pungă în cap și nu aș mai îndrăzni să fac nimic, nimic din ce-mi doresc sau îmi place să fac!

Dar cum nu pot să trăiesc singură, am nevoie de oameni speciali lângă mine. Nu e vorba de o nevoie materială, ci de nevoi emoționale. Am nevoie să iubesc și să fiu iubită. Sunt oameni cărora le încredințez inima mea pe tavă, dar sunt și oameni de care mă feresc. Însă oricât m-aș feri, se mai întâmplă să pic în plasă! Urăsc să fiu dezamăgită! Dar sunt om și nu pot să mă feresc chiar de toate relele. Când dau piept cu răul, prefer adevărul! Prefer să mi se spună în față ce nu merge, ce nu funcționează, unde am greșit sau care e situația, decât să fiu mințită!

Dacă detest ceva pe lumea asta cu ardoare, sunt minciunile. Mi se par josnice și nu aduc niciodată nimic bun! Prefer adevărul dur. Astăzi plâng, mă dau cu capul de pereți, îmi atârn inima într-un cui, dar îmi revin. Minciunile în schimb mă aruncă în Purgatoriu, trăiesc într-o agonie care mă consumă teribil! Nu-mi place incertitudinea și este atât de neplăcut atunci când inima îmi spune să cred, iar mintea mă face să mă îndoiesc puternic. Nu vreau să mă îndoiesc! Vreau să trăiesc în siguranță! Și numai adevărul mă poate menține în siguranță, oricât ar fi de dur! Măcar știu o treabă – ori e albă, ori e neagră! Sunt în stare să accept un adevăr neplăcut! Dar nu accept niciodată o minciună, doar pe cele nevinovate. 😀

Îndoiala

020a4406db71a2920b86fb0a7897521cNu obișnuiesc să urăsc, însă îndoiala mă disperă de viață. Urăsc îndoiala. Că e îndoială de sine sau că te îndoiești de alții, îndoiala NU ESTE BUNĂ și NU ADUCE NIMIC BUN! Îndoiala ucide din fașă orice vis. De fapt nici măcar nu lasă visul să se nască, ea ucide din start TOTUL. Îți ratezi orice șansă la orice. Indiferent că vorbim de o acțiune sau de un om, îndoiala te ține pe loc. Ba chiar mai mult decât atât, îndoiala poate să te dea înapoi, adică să te transforme într-un mediocru.

Îndoiala ca îndoiala – când te îndoiești singur mai este cum mai este – dar când ai pe lângă tine o mână de puișori lași care nu fac altceva decât să-ți semene în suflet sămânța de îndoială, atunci iau foc și mai tare. Nu lăsa aceși puișori lași să-ți ghideze deciziile sau viața. Poți să iei și singur decizii! Crede-mă!

Ascultă-ți conștiința, instinctul, ține cont de flerul și talentele tale… evită îndoiala și gândește-te: CE-O FI O FI! Ce-o vrea Dumnezeu! Ce-ai avut și ce-ai pierdut?! Nimic! Câte riscuri sunt, tot atâtea șanse de câștig, așa că încearcă!

Citatul zilei – 25 februarie

20150225_154838

           Fiecare dimineață mi-o încep cu câte un citat. Citatul de astăzi spune așa: „In all the winters of suffering remember that spring always follows.”, de Nicolae Iorga.

        Diminețile mele au alte nuanțe de când mi le încep cu câte un citat motivațional. Mă bucur că am tăria necesară de a nu mă uita la citatul de mâine. Las mâinele să vină, nu mă grăbesc, oricum nu sunt curioasă ce mă așteaptă în viitor. Constat că a început să-mi placă să fiu surprinsă. Lucru pe care nu l-aș fi crezut vreodată. Eram curioasă și nerăbdătoare. Încă mai sunt curioasă, dar dacă forțez „norocul” și aflu dinainte la ce mă voi gândi mâine, atunci mâine ce farmec va mai avea?! Așa că mă astâmpăr!

            Și da, după orice suferință, dacă nu vine fericirea, sigur se așterne liniștea. După ploaie răsare întotdeauna curcubeul. După nor, apare soarele. După durere, se așează alinarea. Oricât ar fi viața de grea, eu întotdeauna sunt pozitivă, știu că mâine va fi mai bine decât astăzi. Nicio durere nu este veșnică și nicio suferință nu rămâne la fel de intensă la infinit. Dacă vrei să îți fie bine, atunci „primăvara” sigur te va atinge. Trebuie doar să speri și să crezi în puterea binelui de mâine. 🙂

Laurii la final

      maxima-zilei-1

         Ba îmi pasă și încă mult. Cel mai tare urăsc să nu-mi fie recunoscute meritele. Să mă implic într-un proiect și să nu primesc eu laudele. Asta dacă nu implică bani. Dacă sunt plătită să fac o treabă și totuși să nu mi se aloce meritele, atunci da, stau în banca mea. Dar dacă acel proiect mă privește pe mine în mod direct, nu suport ca cineva să îmi fure munca sau din contră, să mi-o saboteze.

      Mi se pare super aiurea să faci ceva și altcineva să fie aplaudat pentru acel ceva. Însă… când o faci în folosul comunității sau în folosul societății, când faci un bine în mod dezinteresat, atunci da, laudele nu-și au rostul. Dar una este să faci un bine și cu totul altceva este să realizezi un proiect măreț pentru tine, pentru viitorul tău.  

      Într-adevăr omul este capabil să realizeze multe, multe, lucruri mărețe și importante și într-adevăr, nu ar trebui să se lase influențat de posibilele laude. Dacă te gândești înainte cât de lăudat vei fi și câte beneficii vei avea, s-ar putea să fii distras de la munca ta și lucrurile să nu mai iasă așa cum ai visat. Ideea este să muncești, să te focusezi pe ceea ce vrei să realizezi și mergi înainte. Lasă aplauzele pentru final. Nu te lăsa orbit de strălucirea reușitei. Întâi îmbrățișează succesul apoi bucură-te de el.

Marmura si sculptor

       auto-sculptura-citat

          Știați? Suntem marmură și sculptori! În noi stă puterea de a ne schimba. Dar niciodată nu o vom face „de bine”. Suferința este cea care șlefuiește adânc, în carne și os, odată pentru totdeauna. Omul se prostește de obicei de prea mult „bine”, devine orb, superficial și incapabil să observe adevăratele valori ale vieții. Dar cuprins în brațele feroce ale durerii, omul cade înlăuntrul său, își conștientizează propria viață, propriile greșeli și deși îl doare, se trezește la realitate, vrând să se schimbe.

      Nu așteptați ajutor din partea oamenilor, singuri reușiți cel mai bine să vă transformați din cărbuni în diamante. Oamenii nu vor înțelege foarte bine prin ce treceți, nu vor ști să vă ofere cele mai bune soluții. Singuri veți găsi salvarea, dar nu înainte de a trece prin pară și foc.

      Nu vă speriați de suferință, să nu credeți că suferința este capăt de drum. Nu, ea este o lecție de viață. O lecție prin care trebuie să treceți ca să deveniți oameni noi, frumoși și buni. Nimeni nu spune că este ușor, dar în viață nu curge numai lapte și miere, avem parte și de pelin. Beți pelinul cu toată ființa, la sfârșit veți simți dulceața vieții.

     Dacă treceți prin suferință, trebuie să știți că la sfârșitul ei veți deveni oameni. 🙂

Fa un bine, cumpara o biblie

        Când simți nevoia să faci o faptă bună? În general în perioadă sărbătorilor, nu-i așa? Tot creștinul face asta. Când vin sărbătorile cu toții suntem mai darnici și mai preocupați de ceilalți. Dar știți, n-ar trebui să ne ajutăm aproapele numai în perioada sărbătorilor, ci tot timpul. Nu ar trebui să așteptăm o ocazie anume pentru a face un bine. Și nici nu este nevoie să avem bani cu duiumul pentru a face o faptă bună. Știți vorba aceea, binele se dă din mână în mână. Din puțin se face mult. Nu trebuie să avem mulți bani pentru a schimba viața cuiva. Noi trebuie să fim în număr mare, nu banii noștri. Pentru că puțin de la tine cu puțin de la mine și puțin de la mulți alți oameni, se formează un cerc indestructibil al binelui. Un cerc care poate salva vieți, care poate asigura un acoperiș deasupra capului, hrană și un trai decent.

         Și ca să facem bine altor oameni nici măcar nu este nevoie să donăm bani. Nu, nicidecum. Trebuie numai să cumpărăm o biblie. Probabil că sunteți surprinși. Dar astăzi, pe piața magazinelor online, se află Librăria de Biblii, cea care oferă biblii de vanzare tuturor oamenilor; și care mai apoi își oferă veniturile cazurilor umanitare, proiectelor și acțiunilor de misiune creștină. Printre alte proiecte și cazuri umanitare, cea mai importantă misiune a Librăriei de Biblii, este salvarea copiilor bolnavi de cancer și leucemie, asigurându-le parțial sau total costul tratamentelor și a intervențiilor chirgicale. Dacă nici această misiune nu este o minune și un mare bine, atunci care?

biblii

        Datorită Librăriei de Biblii, astăzi avem un mijloc prin care putem contribui la rezolvarea aceste cazuri sfâșietoare, însă cum niciun lucru nu se înfăptuiește singur, trebuie să ne implicăm, fiecare după propria putere financiară. Dar știți care este ideea? În ochii lui Dumnezeu, cel care dă 10.000 de lei/euro nu este mai presus de cel care oferă 10 lei. Amândoi sunt priviți la fel și sunt cântăriți la fel de Dumnezeu. Și dacă nu v-ați dat seama, da, sunt credincioasă. Cred în Dumnezeu și în salvarea aproapelui, indiferent câți atei îmi vor spune că Dumnezeu și minunile NU există. Ba există și am simțit-o pe pielea mea, așa că am de gând să ajut și eu, din puținul meu.

        Spre rușinea mea, nu am o biblie în casă, am cărți de rugăciuni, dar nu o biblie. Am citit Biblia o singură dată, dar a trebuit să o împrumut. Acum cred că a venit momentul să am propria mea biblie în casă. Întotdeauna mi s-au părut foarte scumpe, însă acum, știind că bănuții se duc în scopuri umanitare, nicio sumă nu mi se pare prea mare pentru cumpărarea unei biblii. Sinceră să fiu, nu știu pe care să o aleg, toate bibliile de vânzare sunt desăvârșite, frumoase și făcute astfel încât să reziste în timp, extraordinar de mult. Majoritatea au coperțile din piele, și cum eu sunt înnebunită după mirosul de piele, hârtie și cerneală, abia aștept să îmi cumpăr și eu o biblie, să o miros, să o citesc și să dorm cu ea la capul patului.

        Acum îmi voi îndeplini două dorințe, să am propria mea biblie și să ajut un copil bolnav. Tu, ai o biblie în casă? Vrei să faci o faptă bună? Dacă da, intră pe Librăria de Biblii și comandă-ți o biblie.

  Libraria de biblii

       P.S. Cine comandă o biblie până pe 31 august, intră în marea tragere la sorți pentru câștigarea unei tablete Samsung Galaxy. Mult succes! Să dăm drumul faptelor bune!

Adio…

image

      N-am mai vorbit… oare de cat timp? Sa tot fie vreo cativa ani! Nici nu mai stiu exact… parca a trecut o vesnicie. Desi nu ne mai bagam in seama, nu am mai vorbit si nu ma intrebi niciodata nici macar daca mai traiesc, sa stii ca sunt bine. N-as fi crezut vreodata, dar sunt mai bine decat atunci cand ma vedeam cu tine. Da, ai avut si partea ta buna, m-ai ajutat, m-ai sustinut, m-ai indragostit poate fara sa vrei si sigur fara sa vrei, m-ai facut si sa sufar. Dar nu mai conteaza, a trecut, astazi sunt cu capul sus.
        Cred ca daca ne-am revedea si-am sta din nou la povesti, ca alta data, ai ramane uimit cat m-am schimbat. S-a dus… Alina cea de-atunci s-a stins de mult. Nu mai sunt fricoasa, nu mai sunt nesigura, nu mai sunt pesimista si nici in haul depresiei. M-am vindecat, din toate punctele de vedere. Ai fi uimit sa vezi ce puternica sunt astazi. Ai fi uimit sa-mi citesti pe chip veselia. Probabil ca de data aceasta stralucirea ochilor mei te-ar orbi.
       Tu, esti bine? Sper ca da. Intr-un fel iti traiesti visul si ma bucur pentru tine. Sper doar ca visul n-a venit la pachet cu si mai multe greutati. Dar sincer, nu ma intereseaza problemele tale. Acum vorbesc in sfarsit despre mine. Sunt centrul universului meu, n-ai fi crezut vreodata ca nesiguranta mea se va transforma in putere. Uiti ca-s berbec, noi berbecii ne nastem din cenusa, suntem deschizatori de drumuri si oricat ar fi viata de a naibii, tot o biruim.
       Si daca tot veni momentul adevarului… vrei sa stii daca te-am iubit? Nu stiu, nu cred. M-am indragostit, dar ai fost un capriciu. Eram perfect constienta de diferente, dar cu toate astea m-am agatat de tine ca de o linie de plutire. Tu stii cat bine mi-ai facut, mereu ti-am spus-o. Totusi nu mi-a placut felul in care am rupt legatura. Mi-ar fi placut sa ramanem prieteni, dar nu s-a putut. Imi stiu greselile, stiu ca am dat-o in bara, asa a fost sa fie. Da-mi Doamne mintea de-apoi. Dar timpul nu se mai intoarce. Eu insa iti marturisesc ca n-am resentimente, ma bucur ca te-am cunoscut, datorita tie sunt astazi cine sunt si scriu acest articol… frumos sau nu… te-am pretuit, sa stii.
        Asa ca da… sunt bine si-ti spun in cel mai cordial mod, Adio!

Rau faci – rau gasesti…

    neuronu.ro       De când mă știu mă străduiesc să devin un om mai bun. Când vine vorba de mine, sunt extrem de exigentă. Și chiar dacă nu plec urechea la ce spun alții, nici la răutăți, dar nici la laudele exagerate, caut mereu să schimb câte ceva la mine. Am fost un om cu extrem de multe defecte, eram în multe feluri, numai om bun nu. Eram răzbunătoare, rece, secretoasă, distantă, invidioasă și obișnuiam și să mai mint. În primul rând mă mințeam pe mine, credeam că prin tertipuri pot ajunge unde îmi doresc. N-a fost așa, am avut numai de suferit și oricât mă străduiam, mereu eram prinsă cu mâța în sac. Mereu mă făceam de băcănie cu câte o gafă de care eram responsabilă și pe care o făceam voit, crezând că-mi va fi mai bine.

       Habar n-aveam eu că rău faci ușor și mai ales, rău faci – rău găsești. Nimeni nu te primește cu brațele deschise când minți sau îți cauți numai interesul propriu. Când m-am săturat să mă mai prefac, când am obosit de-atâtea răutăți, mi-am luat o pauză de singurătate. O pauză ce mi-a fost doliu, m-am jelit pe mine, anii irosiți și prostia multă care mă dusese în acel punct. Primul lucru pe care l-am învățat a fost să-mi recunosc greșelile. Apoi am învățat să cer iertare. Oamenii m-au iertat relativ ușor, dar eu eram încă mâhnită de mine însămi. Am învățat să mă accept. M-am acceptat și apoi am început să mă străduiesc să devin un om mai bun. Un om de încredere, iertător, altruist, sincer și înțelegător. Credeți că mi-a fost ușor, deloc. Mi-a fost al naibii de greu. Mai ales când prima parte a vieții mele mi-o consumasem în întregime, invidiindu-i pe alții.

        Partea mea întunecată nu s-a risipit complet, ea este acolo, însă nu-i dau curs. Caut să nu acționez la mânie sau supărare, știu că voi regreta, știu că nu voi face nimic bun. Dar mă bucur enorm că nu mai sunt invidioasă, invidia mă măcina, mă consuma și mă făcea să fiu mereu nefericită. Acum pur și simplu nu-mi mai pasă ce au alții. Îmi concentrez atenția asupra lucrurilor pe care mi le doresc, care îmi fac bine și pe care le pot obține prin propriile forțe, prin muncă proprie. Restul nu mă privește. Oricum, de-a lungul timpului am obținut lucruri pe care mi le doream și când am ajuns să le ating, în loc să fiu fericită, n-am simțit nimic sau am fost dezamăgită. Așa că prefer să nu mai râvnesc la ce au alții, ci mă concentrez pe ce am eu nevoie, pe acele lucruri care îmi pot aduce împlinirea.

       Așa am înțeles ce înseamnă viața. Și chiar dacă am pierdut multe în prostia mea, măcar știu că n-am ajuns la vârsta mea degeaba. Am învățat ceva, am învățat să mă educ și să mă reeduc până când am fost mândră de ceea ce vedeam în oglindă. Acum nu îmi mai este rușine să mă privesc, acum știu că sunt pe făgașul cel bun și dacă continui în acest ton, voi avea parte de o viață frumoasă, împlinită și liniștită.