Blogger genial cu cărți de vizită

Acum câteva zile am fost la un eveniment blogosferic care m-a marcat profund. Nu, să nu mă înțelegeți greșit, gala a fost minunată, oamenii faini, însă mi-a lipsit ceva. Mi-au lipsit cărțile de vizită. Degeaba mă autoproclam în cele șapte colțuri ale lumii că eu sunt cea mai cea bloggeriță, că sunt blogger genial și am cea mai slipitoare minte, dacă nu atest acest lucru. Nu dovedesc asta decât prin scris și atunci din când în când, căci de’, o fi creativitatea o sursă inepuizabilă și regenerabilă, dar mă lovește numai când sunt inspirată de o anumită stare, experiență și așa mai departe.

M-am distrat de minune la gala, dar când am văzut sponsorii și bloggerii cum schimbau între ei cărți de vizită care mai de care mai minunate, mi-a picat cerul în cap. Muream de oftică! Eu NU aveam cărți de vizită! Degeaba mă cunoștea pe mine lumea, degeaba se știa că sunt Alina Gheorghe alias Litere Stacojii, dacă n-am fost în stare să-mi întăresc renumele prin niște cărți de vizită autentice, care să mă reprezinte și care să stârnească interesul.

carti_de_vizita

Dacă aș fi avut cărți de vizită la mine, probabil că astăzi m-aș fi ales cu niște colaborări importante. Am ajuns la concluzia că timpul înseamnă bani, dar fără cărți de vizită omul câștigă în mod evident mai puțini bani. Cărțile de vizită sunt importante, mai ales când ai de oferit niște servicii de calitate. Bun, ești profesionist, să te cred pe cuvânt?! Nu! N-am să te cred din tam-nesam! Dă-mi cartea ta de vizită, lasă-mi spațiu și timp ca să mă informez, apoi decid singură dacă tu chiar meriți atenția și interesul meu. Dacă mă convingi, atunci s-ar putea să investesc în tine. Dacă nu… atunci sănătate, altul la rând, cu niște cărți de vizită mai convingătoare.

carti_de_vizita

Tocmai am spus ce gândesc, dar vă dați seama ce impresia am făcut eu, cea care deși era cunoscută de toată lumea, nu avea cărți de vizită?! Nu știu ce au gândit ei, dar cert este că m-am simțit rău. Voiam să mă mândresc cu o carte de vizită care să-mi facă cinste, care să-i inspire pe ceilalți și care să stârnească interesul privind blogurile mele, dar n-am avut cu ce. Oricum, nu o să stau acum să-mi pierd vremea cu regrete. Acționez, asta fac întotdeauna. Decât să mă lamentez, mai bine îmi COMAND, în sfârșit, niște cărți de vizită la care visez de mult. Sinceră să fiu, nu am un model în minte, dar am un simbol. Vreau anumite culori, fonturile să fie într-un anumit fel… vreau să arate bine, să pară opere de artă. Nu mă pricep la dimensiune și încă nu știu dacă să mi le fac din plastic sau dintr-un carton mai grosuț, însă cred că voi opta pentru carton. Cărțile de vizită din plastic ocupă cam mult spațiu în portofel. Încă nu sunt foarte decisă, dar o să mă informez, o să caut N modele și apoi o să comand exact cărțile de vizită care să se potrivească atât cu blogurile mele, cât și cu personalitatea mea sofisticată.

carti-de-vizita

Pentru că sunt o persoană exigentă și pretențioasă, pentru cărțile mele de vizită am ales compania CopyPrint, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul tiparului digital, implicit în producția cărților de vizită. Experiența vastă câștigată în ani, profesionalismul și orientarea către client m-au făcut să aleg CopyPrint. Deja sunt în niște discuții cu cineva de la CopyPrint și am rămas de-a dreptul uimită de amabilitatea și de promptitudinea răspunsurilor pe care le-am primit. Sunt absolut convinsă că am făcut cea mai bună alegere. Cărțile mele de vizită vor arăta spectaculos și am de gând să le fac un articol dedicat, pentru a vedea și voi ce minunății mi-am făcut cu ajutorul celor de la CopyPrint.

Vreau să îmi respect potențialii colaboratori și viitorii cititori cu niște cărți de vizită așa cum nu s-au mai văzut. Detaliile de finețe vor da viață și magie cărților mele de vizită și am încredere că voi primi de la CopyPrint exact ce îmi doresc.

Vă țin la curent cu noutățile! Probabil după Paște voi scrie articolul despre cărțile mele de vizită și evident, vă voi răsfăța cu niște fotografii reale! Stați aproape!

copyprint_carti_de_vizita

Participa la campania Vinerea Bloggerilor 2014

vinerea bloggerilor

Ești blogger? Ai chef de scris? Ești genul de blogger creativ și ingenios? Atunci trebuie să participi la concursul Vinerea Blogurilor 2014. Da! Este un concurs de advertoriale! Dar bănuiesc că nu te sfiești să scrii reclame în stilul tău propriu și personal. Nu trebuie să lauzi sponsorii, ci să aduci în lumea publicității online articole nemaivăzute, cu zvâc, care să stârnească interesul.

Te simți în stare? Vrei să vezi cum este să îți pui mintea la bătaie într-o competiție între bloggeri? Atunci ambiționează-te, scrie și câștigă! Ia-le premiile! Campania Vinerea Bloggerilor 2014 se desfășoară în perioada 20 Octombrie – 28 Noiembrie și oferă premii de peste 15.ooo de lei.

Cine organizează Vinerea Bloggerilor 2014? BlogAwards a pus la cale competiția și a adunat o mulțime de sponsori, printre care: MyIash, GemSale, SportAddict, Vegis, Mustash, Bio-Cosmetics, CautCeas, Ceas Mania, Babytrend și mulți alții.

Ce poți câștiga mai exact? Bani, vouchere și o grămadă de produse! Unele premii sunt garantate, pentru altele trebuie să te lupți strașnic în scris.

Există vreun regulament? Da, există! Trebuie să ai un blog. Unul sau mai multe bloguri, după câte dorești să înscrii în competiție. Dacă te simți în stare, poți să participi cu toate blogurile. Tu decizi. Te înscrii cu blogul tău la campania Vinerea Blogurilor 2014, verifici fiecare campanie în parte, citești cu atenție brieful fiecărei campanii, scrii articolele și le înscrii în concurs. Apoi aștepți lista câștigătorilor. Lista de câștigători e lungă, cu cât ești mai talentat, cu atât ai mai multe șanse de câștig.

Cum și cine jurizează articolele? Articolele vor fi jurizate individual de către sponsori. Dacă într-o campanie participi cu un singur articol, poți câștiga unul dintre premiile puse în joc. Însă dacă participi cu 3-5-6 articole, ai de atâtea ori șanse de câștig. Vrei mai multe șanse?! Atunci trebuie să-ți încerci norocul cu toate ideile pe care le ai! Fruntașii etapelor de jurizare, pe lângă premiile aferente, ei pot primi și premii garantate pentru punctajele mari pe care le-au obținut de-a lungul întregii competiții. Astfel încât, dacă ești bun, poți câștiga și un telefon dual sim, o cameră web sau un mouse.

Există vreo șansă de câștig? Da! Există! Cu cât scrii mai bine și-ți dai silința mai mult, cu atât șansele de câștig cresc! Tu ești singurul care poate manipula situația prin propria ta creativitate! În mâinile tale stă succesul!

Nu uita! Participă și câștigă! Pentru mai multe detalii despre Vinerea Bloggerilor 2014, click aici!

BlogAwards

Windsor din dragoste

       Mi-ar fi plăcut să mă fi născut în secolul XIX, mi-ar fi plăcut să fi trăit atunci, departe de tehnologie, departe de această foame acerbă de iubire. Nu-mi place secolul în care trăiesc, nu-mi place tehnologia, nu-mi plac gadget-urile și urăsc socializarea online. Suntem oameni, ar trebui să ne vedem, să ne atingem, să ne putem iubi în lumea pe care o trăim. Nu-mi place să trimit email-uri, ce frumos ar fi fost să fi trăit în secolul scrisorilor, să fi avut un iubit poet sau un scriitor. Un scriitor îndrăgostit de mine, unul ce mi-ar fi scris zilnic scrisori de-amor, parfumate cu mireasma cernelii așternută cu multă dragoste pe o hârtie pură, la fel ca sufletul îndrăgostitului. Dar eu nu trăiesc în secolul XIX și nici nu sunt una din acele doamne de viță nobilă, eu nu port astăzi rochii fastuoase, nici nu dansez vals vienez, nu merg la baluri mascate și nici nu primesc scrisori. Singura asemănare este că astăzi iubesc cu aceeași patimă cu care aș fi putut să iubesc și-atunci.

     Sunt îndrăgostită și îmi dau seama că timpul și spațiul nu mai sunt atât de importante atunci când îți găsești sufletul pereche. Nu este un scriitor, nici măcar un poet, este un blogger, un scriitor aspirant, un blogger cu suflet de aristocrat, un blogger atins de frumos; un blogger căruia îi place să scrie de mână mult mai mult decât i-ar plăcea vreodată să scrie cu litere „arial” pe paginile acestea electronice. El este altfel… și este al meu. Și tocmai pentru că este un bărbat atât de special, îmi este extrem de greu să îi fac un cadou pe măsura frumuseții lui sufletești. Dar sunt o femeie norocoasă și oricât de mult aș urî tehnologia, nu pot să nu profit de ea, căci da, ea îmi oferă cele mai bune soluții. Și sincer, ca o paranteză, probabil că dacă aș fi aruncată în trecut de o forță divină, mai mult ca sigur nu aș reuși să mă adaptez. Oricât de greu mi-ar veni să recunosc, sunt o femeie modernă și profit prin orice mijloc de ceea ce-mi oferă evoluția, indiferent de domeniu. Fiind totuși ancorată în prezent, pentru iubitul meu apelez la cunoștințele mele de internaut veritabil. Pentru el am întotdeauna un as în mânecă.

2961

       Amândoi iubim cultura vintage, amândoi iubim scrisul și amândoi știm să apreciem o operă de artă. Și tocmai pentru că suntem uniți de iubirea pentru frumos, asul meu din mâneca este magazinul online MyMan.ro. Zi de naștere, onomastică, sărbători sau pur și simplu un impuls de moment, MyMan.ro este magazinul care îmi oferă toate resursele necesare pentru a-mi demonstra iubirea. Știu că iubirea nu trebuie demonstrată prin cadouri, însă sunt o femeie modernă, nu primesc numai, ci și ofer. Și ofer din dragoste, ofer cadouri pline de însemnătate, ofer cadouri speciale, cu clasă și stil, parfumate și de neuitat. Așa sunt și produsele MyMan.ro, perfecte pentru bărbați dacă sunt oferite de femei. Sunt cadouri elegante ce nu pot trece neobservate, unice și de neuitat, sunt cadouri cu suflet și personalitate. Sunt cadouri pentru bărbați, cadouri pentru bărbații iubiți.

2960

    Nu urmeză nicio zi specială, va fi numai o zi în care îi voi spune din nou „te iubesc” și îi voi oferi minunatul Set de Scris Windsor. Știu că de mult își dorea un set de scris vechi și autentic. A tot colindat țara în căutarea unui set de scris foarte vechi, însă de fiecare dată prețurile lor erau mai mari decât își putea permite. Așa că am de gând să îi fac o bucurie. Și chiar dacă Setul Windsor nu are vechimea unuia autentic, se apropie extrem de mult de designul original. Cutia are un aspect vintage, este din lemn, are culoarea nopților de mai, de un albastru intens, este frumos lustruită și are încuietoarea din bronz. Setul conține cerneală, opt penițe și două stilouri din lemn, unul întunecat și altul luminos. Interiorul stacojiu mă duce cu gândul la o inimă înflăcărată, plină de iubire și de dor, așa cum este a mea. Îl iubesc pe el, dar mi-e dor de vremurile romantice și liniștite, de vremurile când iubirea se demonstra în viața reală și nu online.

2964

     Sunt sigură că datorită acestui set, iubitul meu va scrie mult mai mult decât de obicei și am certitudinea că va îndrăzni să-și înceapă primul roman. Îl voi impulsiona prin acest cadou să încerce și în final să reușească. Este capabil, are nevoie numai de un imbold plin de farmec, așa cum este Setul Windsor. Și de ce nu, îndrăznesc să cred că îmi va scrie scrisori, sigur îmi va îndeplini această dorință. Dar fiind amândoi din același oraș, probabil că ni le vom înmâna personal unul altuia și le vom deschide abia noaptea târziu, într-o intimitate aproape sacră și le vom citi cu sufletul la gură, mirosind și sărutând hârtia, de parcă ar fi cea mai de preț dovadă a împlinirii. Oh, ce dulce e iubirea și ce noroc pe mine cu MyMan.ro.

2963

       P.S. Dacă iubești, dacă ai un bărbat special în viața ta (bunic, tată, frate, iubit sau prieten) și vrei să îi fac un cadou plin de farmec, intră pe MyMan.ro, sigur vei găsi ceea ce cauți, sigur îi vei face o mare bucurie și sigur îi vei oferi un cadou de neuitat, care să reziste în timp și care să păstreze intactă amintirea acelui moment numai al vostru… acel moment în care timpul a stat în loc!  

MyMan.ro

Voi cum abordati temele despre care nu stiti nimic?

        De ceva timp îmi tot pun o întrebare care nu-mi dă pace. Cum să scriu advertoriale creative despre un subiect pe care nu-l cunosc?

      semnul-intrebarii-5  Aș vrea să îmi schimb felul în care scriu advertoriale, aș vrea să le fac mai „mascate”, mi-ar plăcea să nu pară deloc advertoriale. Dar uneori… subiectul nu mă ajută deloc. Ca orice blogger care vrea să facă un ban, scriu advertoriale… multe. Mereu am de scris câte ceva și uneori nu îmi permit să refuz un anumit subiect. Am motivele mele pentru care nu refuz anumite advertoriale. Și cele care mă pun cel mai rău în dificultate NU sunt advertorialele din categoria erotic, ci cele despre masini, constructii, utilaje și etc. Am avut de scris de vreo 3 ori despre dinții de cupă. Pe cuvântul meu dacă acest subiect mi-a stimulat vreun pic imaginația. DELOC. Am scris niște aberații de articole. Și din ce în ce mai mulți sponsori din acește domenii își doresc să scriem advertoriale despre afacerile lor. Dar CUM să abordez aceste teme? Ce să scriu? Ce pot spune despre dinții de cupă sau despre alte utilaje? Habar n-am sincer. N-am neamuri la țară, nu lucrează nimeni din familia mea în domeniul construcțiilor, așadar mă repet, habar n-am cum să abordez o astfel de temă.

Știind că printre cititorii mei sunt mulți bloggeri care scriu ADVERTORIALE, vreau să vă întreb, voi cum abordați o temă despre care nu știți nimic și nu vă pricepeți? A, da, nu spun că și advertorialele despre economie, bursă, etc. mă disperă teribil. Dar cum în viață nu facem numai ce ne place… le scriu. Căci dacă nu le scriu, pierd bănuți. Și nu-mi permit să pierd sau să refuz.

        Așadar, cum abordați temele despre care nu știți nimic? Vă vin in minte idei bune, povești credibile, situații de viață, etc.?! Și dacă nu… cum scoateți totuși cămașa? Căci da, am căutat pe blogurile voastre, dar niciun articol nu pare să „scârțâie”, niciunul nu este scris într-un mod stângaci. Și sper că nu sunt singura bleagă care habar nu are cum să abordeze anumite teme. 🙂  

         Hai vă rog, aștept răspunsurile voastre, poate mă mai deștept și eu. 🙂  

De la inginer constructor la blogger

Știți ce vroiam eu să mă fac când eram mică?! Mereu spuneam tuturor, în stânga și-n dreapta, că eu când voi fi mare voi fi Inginer Constructor. Da… dacă vă vine să credeți ce-și dorea o fetiță de 12 ani. În loc să mă gândesc la păpuși, dans, haine, pictură sau orice domeniu al artei, eu vroiam să lucrez în domeniul construcțiilor. Probabil vă întrebați de ce. Ei bine, eu am crescut printre oameni harnici, muncitori în domeniul construcțiilor. Tatăl meu era tinichigiu, învelea cu tablă casele și acest lucru mă fascina. Vedeam câți bani se câștigă din acest domeniu și-mi doream și eu la fel de mulți.

El avea propria echipă cu care lucra și lua lucrări importante. A învelit case, școli, biserici, ba chiar și un centru de poliție. Cât era ziua de lungă eu eram printre ei, printre tablă, burlane, solzi, ustensile și piese de utilaje. Îmi plăcea să-i văd cu ce patos muncesc, îmi era drag de ei când le vedeam bucuria pe fețe când își primeau banii. Erau băieți tineri, dornici să muncească și să-și depășească condițiile de trai decente.

slider2

Când am mai crescut, am început să îmi câștig și eu banii de buzunar alături de ei. Făceam solzi împreună cu ei. Niște romburi din tablă care trebuiau îndoite cu un falț, o unealtă specială pentru așa ceva. Era frumos, îmi plăcea, nu mi se părea o muncă foarte grea. Dar anii au trecut, acestă ramură a construcțiilor a început să decadă, iar tablei i-a luat locul țigla și lindabul. Tata a îmbătrânit, echipa s-a destrămat și fiecare a pornit pe un alt drum. Atunci am realizat că nu este o muncă pentru femei și că nu sunt făcută să fiu inginer constructor. Oricum n-aș fi reușit pentru că n-am fost niciodată bună la matematică, fizică și desen. Materii super importante la Facultatea de Construcții. Eram plop și plopu-n aer. Și decât să fac ceva, doar așa, de mântuială, am decis să mă „reprofilez” și eu. Și uite așa de la visul de a ajunge inginer, am ajuns la visul de a fi psiholog. În acte sunt, dar încă nu profesez. Până la urmă sunt blogger, cu normă întreagă. Sunt propriul meu șef și nu am bătăi de cap. Acum îmi doresc să lucrez în lumea publicității. Eh… vrabia mălai visează.

Oricum ar fi, îmi aduc și acum aminte cu drag de copilăria mea printre tinichigii, tablă și alte alea. Acum munca brută a fost înlocuită de munca cu ajutorul mașinilor și mașinăriilor. De aceea piesele de utilaje au ajuns să fie atât de căutate. Ce piese?! Păi dați un click și veți descoperi universul pieselor pentru utilaje. Cum ar fi: dinți de cupă, geamuri și parbrize, lame, uleiuri și vaseline, filtre, piese de motor, dinți de freză, șpițuri și dălți, dar și ranforsări cupă. O mulțime, de unele nici n-am auzit. Dar cred că sunt de mare folos pentru domeniul construcțiilor.

Așa că dragi muncitori, interesați-vă bine înainte să cumpărați piesele de utilaje de care aveți nevoie! Baftă la lucru și succes la bani!

piese de utilaje

Guest-Post – Cum să suferi… constructiv…

         Astăzi Bogdan Daradan este cel care ne va de o lecție de viață, o lecție constructivă despre suferință. Cred că Bogdan nu are nevoie de nicio prezentare, este unul din bloggerii cu greutate. Îl apreciez foarte mult și-l invidiez pentru sensibilitatea și dulceața cu care scrie. Bogdan este un romantic incurabil, un optimist convins, un prieten de nădejde, chiar și virtual, mereu plin de viață și energic. Presa în blugi, site-ul lui, cuprinde știri, interviuri, teatru, poezie, advertoriale, toate în blugi. N-ar strica să îl urmăriți și voi. De altfel, Bogdan este primul blogger care mi-a luat și mie un interviu. Dar gata cu vorba, vă las să-i citiți articolul!

1081359_10202134202089523_1558353387_n”Alina Gheorghe (http://presainblugi.com/alina-gheorghe-un-suflet-talentat-ascuns-printre-litere-stacojii/) o bloggerita cu greutate in blogosfera romaneasca m-a invitat la un guest post…Ce idei sa mai arunc printre cuvinte, ce cuvinte sa mai leg printre idei cand afara e urgie, cod rosu la campie, cand atat de multa lume sufera de frig si poate si mai multa lume sufera din cauza incompetentei unor oameni care ajung in functii pe care nu le merita si nu le inteleg…

Nu o sa intru aici in detalii…S-a scris si despre incapacitatea a 7 servicii “De paza, protectie si localizare” a caror eficienta poate fi comparata cu… O BARAT/NUL…-s-a scris si despre declaratiile halucinante ale unor oficiali, presa astazi a vorbit despre meciul de baschet al unui premier ca si cand totul in tara asta e roz…E prea multa prostie si prea multa suferinta…Si apoi, dupa ce am rememorat anumite pasaje din tot ce s-a intamplat mi-am adus aminte de Alina…

Mi-am adus aminte ca Alina are o suferinta ascunsa, o durere ascunsa, dar a avut puterea sa invinga capcanele sortii, sa treaca de incercarile naturii cu capul sus si cu demnitate…

Si atunci m-a traznit ideea…Stiu despre ce sa-i scriu Alinei in contextul in care tara asta pe zi ce trece arata cat de incapabili sunt cei ce ne conduc si ca singura sansa sta in noi si sta la noi…

SUFERINTA… Pentru oamenii slabi e un punct terminus… Suferinta vine din multe medii si are multe fatete unde se poate naste… E ca o bacterie care traieste si-n desert, si-n Arctica, si-n munti si campii si se hraneste din energia sufletului nostru… E declansata de o multime de factori… Iti pierzi un parinte, iti moare cainele pe care il ai de o viata, ai o boala, ramai fara job, te-a parasit iubitul sau iubita, nu te mai intelegi cu prietenul sau prietena din copilarie… si lucrurile pot continua la nesfarsit… Toti suferim.. Cine minte ca n-a plans din suferinta niciodata, inseamna ca acea persoana e nula ca om din toate punctele de vedere iar existenta acelei persoane e lipsita de sens…

Cum spuneam, SUFERINTA pentru cei slabi e un punct terminus… Declansata de unul din factorii de mai sus sau de altii, cei afectati pot fi destructurati pe viata… Ori au tendinte suicidale pe care le pun in practica, ori ajung la spitalul de nebuni, ori, din cauza suferintei comit infractiuni si poate chiar crime…

Dar nu voi vorbi aici despre cei damnati, despre cei care nu inteleg ca suferinta e un test ca si in lucrarea lui Dante – Divina Comedie… Nu poti gusta viata daca nu incerci amaraciunea… Altfel n-ai stii sa apreciezi nimic din nimic… Cum poti sa spui ca prajitura e dulce daca n-ai gustat inainte ghintura, daca n-ai incercat ceva amar… Cum poti sa spui ca-ti place Soarele daca n-ai vazut si cerul plin de nori? Asa cum noi avem nevoia perpetua de a compara ceva cu ceva, tot asa si viata ne invata ca SUFERINTA poate fi si… constructiva… Si despre suferinta constructiva vreau sa vorbesc… Nu vreau sa ma lungesc prea mult… Poate ca deja v-am plictisit…

O sa dau cateva exemple si va las pe voi sa intelegeti ce e de inteles mai departe…

Ti-ai pierdut un animal drag… Canalizeaza-ti suferinta spre iubirea altui animal, spre proiecte care vizeaza protectia animalelor…

Ti-a murit iubitul/iubita mergi inainte si continua proiectele lui/ei ca amintirea lor sa ramana mereu in tine…

Nu mai ai job? Incearca sa devii tu propriul tau angajator… Tu te-ai angaja intr-o stare lamentabila…? Ridica-te si lupta pentru zambetul tau…

Ai probleme de sanatate? Nu te placi asa cum esti? Suferi din cauza asta? Incearca sa te bucuri de cel mai simplu lucru dar care pentru altii e atat de intangibil… Bucura-te ca TRAIESTI, ca esti in viata… indiferent cum te-a lasat natura sau soarta…

SUFERINTA poate fi un test, daca intelegem viata ca pe o colectie de oportunitati nu ca pe o existenta plina de probleme… Nu e un exercitiu usor, doar pentru cei puternici, si toti avem aceasta putere, putem transforma SUFERINTA, din orice cauza externa s-ar naste ea, intr-o victorie cu noi, pentru noi… ATAT de la Bogdan in blugi. 🙂 ”

Mulțumesc Bogdan, Presa in Blugi!

Guest-post – Intrebari despre demnitate

Astăzi încep seria guest-posturilor cu cel mai minunat blogger, Emil Călinescu. Despre el, știți cu toții cu ce se ocupă și cine este: doctorand, student, blogger și cinefil înrăit. Un om vesel, sufletist (din câte am înțeles de la alții :D) curajos, oricând gata să spună ce are în „gușă” chiar dacă adevărul lui doare de cele mai multe ori. Până la acest guest-post, aveam și n-aveam o părere despre el. Dar acum, trebuie să mărturisesc că m-a surprins plăcut. M-am regăsit în întrebările lui, dar mai ales în răspunsurile lui. De aceea vă invit și pe voi să-i citiți minunatul articol și eventual să faceți un exercițiu de gândire și de autoevaluare, pentru ca mai apoi să răspundeți și voi acestor întrebări. Sunt sigură că o să vă placă. Viziunea lui consider că este justă.

1465378_689899014355296_572316769_n

„Pana sa adresez cateva intrebari despre demnitate, trebuie sa va spun povestea acestui articol. Alina postase pe facebook faptul ca doreste sa gazduiasca niscaiva guest-posturi. Cum io-s mare fan al acestui tip de articol am zis ca e musai sa particip. Am rugat-o, ulterior, sa-mi dea cateva teme de articol. A pomenit, printre altele, si demnitatea. Am rugat-o sa mai spuna cateva posibile teme, insa eu eram decis, in proportie de 90%, sa scriu despre demnitate.

Despre demnitate prefer sa intreb. Am cateva intrebari despre demnitate la care voi da raspunsurile MELE personale. Nu sunt detinatorul adevarului absolut, nu sunt filosoful numarul 1 al tarii (domnu’ Liiceanu, stati linistit), spun doar opinia mea cu privire la aceste problem. Asadar:

  1. Ce este mai demn: sa ai un sef care te jigneste si umileste, dar sa ai bani multi in buzunar, sau sa fii propriul tau sef, cu bani mai putini in buzunar (poate chiar deloc)?
  2. Ce este mai demn in blogosfera: sa scrii despre tot felul de nimicuri, eventual chestii rusinoase, pentru bani, din asta castigandu-ti existenta, sau sa fii in situatia de la punctul anterior, cu un sef care te trateaza ca pe sclav, dar cu un blog imaculat si virgin-advertorial?
  3. Cum este mai demn: sa scrii despre toate lucrurile din lumea asta, pe bani, dar sa ai bani in buzunar, sau sa te lauzi cu demnitatea ta cersind bani in stanga si-n dreapta, neavand bani nici macar d-o inghetata de 1 leu de la MC?
  4. Cum este mai demn: sa ai un servici al tau, stabil si binisor platit, in care esti un nimeni, eventual la un call-center unde desi vorbesti zilnic cu zeci de oameni, nimeni te va tine minte, sau sa fii blogger, mai prost platit, insa esti cunoscut dupa numele tau, dupa blog si dupa opiniile pe care le-ai avut ori le ai.

Nu stiu, efectiv, cum este mai demn. Eu va pot spune doar cum am ales eu: am ales o cariera solo (“freelancer”), am ales sa imi fiu propriul sef. Am ales sa scriu advertoriale despre aproape orice, cu riscurile de rigoare. Am ales sa prefer un ban facut pe un advertorial despre sex-shop decat sa merg in mall, la o vizionare de film, si sa cersesc un leu pentru o inghetata de la MC (din aia de 5 lei nici nu incapea discutie, acea persoana DEMNA manca inghetate de 5 lei doar #PeBaniiAltora, imprumuturi nerambursabile #cumarveni). Am preferat sa fiu blogger, mai prost platit, insa sa se stie cine sunt. Nu sunt un no-name, nu sunt al opt sutelea candidat, sunt Emil Calinescu, bloggerul, care scrie pe Emilcalinescu.EU ca blog principal (paranteza: in afara de acel blog mai am 2 bloguri secundare, emilstudentulminune.wordpress.com si minunat.eu). Am ales bine? Am ales demn? Voi sa-mi spuneti. 🙂

Multumesc, Alina, pentru gazduire. Multumesc cititorilor Alinei pentru atentie. Astept raspunsurile voastre la intrebarile mele si, de ce nu, sa adaugati si alte intrebari despre demnitate. Salutari DEMNE tuturor!”

Mulțumesc mult, Emil Călinescu!

P.S. Din guest-post lipsesc diacriticile, nu le-am pus eu pentru că nu vreau să-i știrbesc stilul.

L-am lăsat așa cum este, autentic!

Când Alina n-are idei, vorbesc rechizitele în locul ei…

–          Ia uitați-vă la ea, e nebună de legat, face curat de mai bine de două ore și nu se mai oprește! Spuse fălosul Marker Permanent Roșu.

–          Nu-i nebună, n-are idei, de-asta face așa! Adăugă Agenda Zilnică Bordo.

–          N-are idei?! Mie mi s-au îndoit paginile din cauza notițelor ei multe și haotice! Dacă ar vrea să scrie, ar găsi ce să scrie, în mine și-a notat o sumedenie de idei și date. Spuse coloratul Cub din hârtie color.

–          Nu mai vorbi prostii cubule, îi tremura mâna când a notat chestiile alea pe tine… nu au fost niște idei geniale, de-asta nici nu s-a apucat să le pună în aplicare. Spuse elegantul Creion Mecanic.

67752_472608662826465_435683976_n

–          Dragii mei, nu mai vorbiți în neștiință de cauză, eu sunt cea mai veche dintre voi, pe mine m-a cumpărat prima din magazinul online Depozitul de Papetărie. Eu știu ce vorbesc, în ianuarie 2013, când Alina s-a apucat de blogging, era o fată ca oricare alta. Habar n-avea pe ce lume trăiește. Își propusese o sumedenie de țeluri, dar mai presus de toate și-a propus să evolueze și să se facă cunoscută. Primul lucru în stabilirea planurilor ei a fost să-și cumpere o agendă, pe mine, unde să noteze lucrurile importante. Și-a făcut un plan care cuprindea o sumedenie de idei, articole, concursuri și multe alte chestii. De-atunci până acum, a scris în total peste 800 de articole. Vă dați seama?! De unde idei așa cu nemiluita?! Așa reacționează ea când nu mai știe ce să scrie. Face curat…

–          Mda… acum înțeleg de ce ești tu, dragă Agendă, cea mai iubită dintre noi. Spuse makerul cu o atitudine superioară.

–          Nu-s neapărat cea mai iubită, însă pe mine șoptește în scris cele mai ambițioase planuri. Seara când merge la culcare mă așează pe noptiera de lângă patul ei. Dar știți de ce?! Pentru că se întâmplă ca noaptea, în vis, să-i mai vină câte o idee bună și dacă nu o notează imediat, o uită. Spuse agenda.

Atunci toate pixurile, creioanele, cariocile, caietele, colile și hârtiile oftară.

774_25_27_228

–          Băi agendă, nu te mai da mare, dacă te avea de un an de zile erai terminată de mult și aruncată la gunoi. Spuse creionul mecanic enervat.

–          Sunteți copii, voi pixurile, creioanele și markerele nu vedeți de lungul minelor voastre. Uitați-vă în jur, are și alte caiete pentru birou pe care notează, nu înțelegeți că eu sunt pentru ea ca un jurnal în care așterne cele mai intense și mai importante lucruri?! Dintre toate produsele de papetărie, Alina iubește cel mai mult agendele! Când era ea mică și părinții ei nu aveau bănuți să-i cumpere cele mai frumoase rechizite, și-a promis ca atunci când va fi mare să-și cumpere multe agende. De mică visa să lucreze la birou, cu acte multe, cu multe dosare. Era în dubii, nu știa ce să se facă, profesoară, contabilă, avocată… oricum ceva care să o îngroape în hârtii. Adoră mirosul hârtiilor și al cărților, dar și parfumul tare și înțepător al pixurilor.

–          Și uite că n-a ajuns avocat, este blogger. Spuse batjocoritor cubul din hârtie color.

2012-11-03_12.13.26_1

–          Așa este, este blogger și dacă o ajută Dumnezeu, anul acesta va deveni psihopedagog, acesta este visul ei cel mai mare. Spuse agenda.

–          Și face ceva în acest sens? Întrebă markerul.

–          Da, deja și-a dat comandă din magazinul online Depozitul de Papetărie un top de coli, și mai multe markere, dosare, pixuri, ba chiar și un stilou chic pentru când va intra ca psihopedagog într-o școală. Și-a comandat și notesuri adezive, folii protectoare, câteva accesorii pentru arhivare, și-a luat perforator, capsator, agrafe, pioneze și încă alte câteva lucruri. O listă lungă cu produse este notată pe o filă din mine, spuse agenda.

–          Dar de ce așa multe lucruri? Întrebă creionul mecanic.

–          Pentru că își va da examenul de titularizare și va avea foooarte mult de învățat. Peste 30 de cărți va avea de memorat, și-și va nota muuuulte, multe, informații vitale din cărți. Ba chiar și-a comandat și cartușe pentru imprimanta moartă. Era moartă săraca de un an, nu mai avea cartușe. Încă de-acum vrea să-și facă un birou demn pentru un psihopedagog.

–          Dar ce-i trebuie așa multe? Nu poate pur și simplu să învețe din cărți? Întrebă markerul.

cello_rosu

–          Offf, markere dragă, cerneala ți-e permanentă, dar creierul ți-e nul. Se cunoaște că nu știi ce înseamnă să înveți cu adevărat. Alina este o tipă super organizată, își aranjează în detaliu fiecare lucru. Ba chiar este fanatică în acest sens. Iar cărțile, nu le poate îndoi și măzgăli după pofta inimii. Iubește prea mult cărțile ca să le strice înainte de vreme. Știi ce va face?! Le va citi pe fiecare în parte de câte 2-3 ori, va nota ideile cele mai importante, va face rezumate pe capitole din fiecare. Apoi le va transforma în eseuri pe fiecare în parte, la bază având informațiile reale și fixe, ca în orice teorie, dar va adăuga propriile sale idei originale fără pretenția de a epuiza problema sau de a schimba firul real al teoriilor. Fără coli, dosare, pixuri și mii de notițe, crezi că ar reuși să învețe atât de bine 30 de cărți?! Își dorește să ia examenul de titularizare cu nota 9, sau chiar mai mult. De fapt, de ce să mint?! Vrea 10.

–          Interesat… și crezi că va face față?! Întrebă cubul cu hârtie colorată.

–          Sigur că da, dacă se va organiza cum trebuie, va reuși. Depozitul de Papetărie este o mană cerească pentru ea. Disciplină în papetărie, organizare în toate, eficiență maximă… acestea sunt criteriile unui plan de succes, așa cum are și Alina. Spuse agenda.

–          Dar toate aceste achiziții nu o vor costa mult? Întrebă creionul mecanic.

–          Nu, pentru că prețurile din Depozitul de Papetărie, sunt croite după măsura clientului. Indiferent de nevoile sau preferințele clientului, Depozitul de Papetărie oferă soluții personalizate, asistență specializată și cele mai bune prețuri. Peste 6.000 de companii aleg produse din Depozitul de Papetărie, au 15 ani de experiență în domeniu și este categoric primul magazin online cu produse pentru birou din România. Dacă 6.000 de companii aleg Depozitul de Papetărie, de ce n-ar alege și Alina produse tot de aici?! Dar știți ce-i senzațional, Alina va cumpără acum și are timp să achite produsele într-o lună. Această opțiune este oferită cu drag de Depozitul de Papetărie, de asta îi și convine Alinei să cumpere de aici. Spuse agenda încântată.

cub_hartie_800_file_color

–          Mammăăă, ce mișto. Și ce alte facilități mai oferă Depozitul de Papetărie? Întrebă markerul permanent.

–          Doamne, parcă nu ați veni și voi din același magazin online, nimic nu știți.

–          Păi dacă tu ești mereu lângă Alina, tu știi toate secretele ei.

–          Depozitul de Papetărie are o experiență de peste 15 ani, livrările se fac rapid și sigur, livrarea este gratuită pentru o comandă de minim 100 de lei, confirmarea comenzii se face în maxim 15 minute, oferă peste 12.000 de produse și au mereu cel puțin 6.000 de produse în stoc. Ba chiar Depozitul de Papetărie are și un showroom unde clientul se poate asigura de calitatea produselor comercializate. Pentru companii oferă programe corporate pentru business-uri de succes. Ba chiar Depozitul de Papetărie nu se supără dacă clientul se răzgândește, toată lumea își poate schimba alegerile în maxim 30 de zile. Și pentru că țin la economiile clienților, Depozitul de Papetărie crează campanii promoționale lună de lună. Ce vreți mai multe de atât?!

–          Ai dreptate, agendă, spuse cubul din hârtie colorată.

–          Sttt, vine Alina, se așează la laptop. Tăceți din gură. Va crede că-i nebună dacă ne aude vorbind. Spuse creionul mecanic.

–          Iupiiiii, are chef de scris și ce idei geniale notează cu ajutorul meu. Spuse markerul!

logo-depozitul-de-papetarie

Cele mai bune servicii de web hosting se găsesc pe Gazduire.ro

Vă povesteam într-un articol anterior, „Wishlist 2014”, despre lucrurile pe care vreau eu să le înfăptuiesc în 2014. Da, vreau să îmi încep cartea, să o scriu măcar pe jumătate, vreau să îmi dau examenul de titularizare, să mă angajez la o școală ca psihopedagog, să încep să îmi construiesc o carieră în învățământ, vreau să citesc cel puțin 50 de cărți și alte câteva lucruri. Dar înainte de orice, vreau să fiu prevăzătoare, dacă totuși nu voi reuși să intru anul acesta în învățământ, voi continua cu meseria mea online, de blogger. Dar la un nivel mai avansat și mai amplu. Vreau să evoluez și mai mult. Am deja 3 bloguri, dar numai unul singur pe domeniu propriu, iar Update-ul făcut de Google m-a lăsat tot cu PR 0 pe domeniu, așa că am de gând să îmi fac încă un site pe domeniu propriu. Și când se va urni din nou Update-ul din loc, să mă surprindă cu PR-e de 2-3, pentru amândouă site-urile. Voi munci din greu, voi scrie mult și voi încerca să atrag cât mai mulți vizitatori pentru blogurile pe domeniu. Doar așa voi reuși să îmi cresc page rank-urile.

razboin1De ce?! Este simplu! Așa cum spune și razboin1.blogspot.ro într-un articol de-al lui foarte interesant, blogurile pe domenii proprii sunt nelimitate din punct de vedere al avantajelor. De la credibilitate și vizibilitate, până la colaborări și bani. Blogurile pe domenii proprii, cu page rank-uri omenești, bune, de 2-3-4, rotunjesc veniturile oricui, în primul și-n primul rând. Apoi, dacă ești un blogger care scrie frumos și are articole de calitate, ești sigur că un blog pe domeniu propriu va fi ținut minte, pentru că adresele simple cu .com, .ro, .eu, sunt ușor de reținut. Având domeniu propriu, te bucuri clar de o vizibilitate mărită în căutările Google, credibilitatea îți crește din start și astfel colaborările cu firme mari și mici, curg de la sine, aducându-ți bani, satisfacții și renume, de ce nu?!

         Dar ca să am parte de toate cele menționate mai sus, trebuie să fiu găzduită ca la carte. Pentru că timpul înseamnă bani, nerespectarea termenelor limită înseamnă pierderea banilor și în timp a colaborărilor. Niciunei firme nu-i convine să vadă site-urile căzute sau în revizie, când îi e lumea mai dragă. Publicitatea înseamnă să fii vizibil 24 de ore din 24. Eu una aleg web hosting de pe Găzduire.ro, vezi aici toate super pachetele lor dacă ai și tu de gând să treci pe domeniu propriu. O bună găzduire înseamnă siguranță! Indiferent că site-ul pe domeniu este unul bussines sau un blog creat din pură plăcere pentru scris, cu toții avem nevoie de garanția că suntem în siguranță, că articolele noastre vor fi online tot timpul, indiferent de factorii care ne-ar putea pune în primejdie munca, talentul și eforturile. Serviciile web hosting de pe Găzduire.ro sunt de calitate, iar raportul calitate – preț este ireproșabil. Și mai ales îmi place că au suport tehnic la orice oră din zi și din noapte. Cu ei am siguranța că voi fi online, fără erori, fără chichițe tehnice care să îmi perturbe vizibilitatea. Clar, cele mai bune servicii de web hosting se găsesc pe Gazduire.ro, și asta nu o spun numai eu, ci toate firmele, magazinele și bloggerii care se bucură deja de serviciile lor de găzduire.

Da, în lista mea de dorințe pentru 2014 este un blog nou, pe domeniu propriu, cu web hosting de pe site-ul Gazduire.ro. 

logo_new_current

Bradul mulțumirilor mele

În primul rând, mulțumesc Kanal D pentru acest prilej minunat numit Bradul Mulțumirii, pentru că mi-ai oferit ocazia de a mulțumi, în cele ce urmează, tuturor oamenilor din viața mea, și de a menționa toate lucrurile pentru care sunt recunoscătoare vieții.

Vă invit și pe voi, dragi cititori, să accesați aplicația Bradul Mulțumirii și să împodobiți ingeniosul brad cu mulțumiri pentru cei dragi; mulțumiri pentru toți apropiații voștri care deși, poate, se află la kilometrii întregi distanța, veți avea ocazia de a le face o urare, cu iz de mulțumire și cu parfum de poezie, așa cum nicio altă aplicație nu vă oferă șansa.

Bradul Multumirii

       Cui mulțumesc eu?! Iată:

Mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă să mă plămădească acum 26 de ani și să mă pună măiestos în burtica mamei mele care avea numai 17 ani. Mulțumesc lui Dumnezeu că în sfârșit sunt sănătoasă, că mă veghează de sus și are grijă atât de mine cât și de familia mea. Mulțumesc Lui că niciodată nu m-a lăsat la greu și de fiecare dată când am avut un necaz, și toate ușile mi-au fost închise în nas, El mi-a deschis o fereastră prin care am trecut cu ușurință.

Mulțumesc mamei mele care mi-a dat viață, mulțumesc că m-a păstrat lângă ea deși era o tânără adolescentă la început de drum. Mulțumesc mamei pentru educația pe care mi-a dat-o, pentru toate eforturile pe care le-a făcut pentru mine, pentru toată grija pe care mi-a purtat-o, pentru toată blândețea ei, pentru sfaturile ei bune și pentru toată strădania ei acerbă de a-mi reda sănătatea.

Mulțumesc tatălui meu biologic, a cărui absență m-a făcut să fiu mai puternică, dispusă să lupt pentru ceea ce vreau în viață. Datorită absenței lui, am iubit-o mai mult pe mama. Mulțumesc lui că mi-a dat viață și îl iert pentru că a renunțat la mine înainte de vreme.

Mulțumesc tatălui meu adoptiv care m-a crescut mai ceva ca pe fata lui, mulțumesc că m-a aceeptat și m-a iubit, mulțumesc pentru tot; îi mulțumesc pentru copilăria plină de jucării pe care mi-a oferit-o, mulțumesc pentru grija și afecțiunea lui. Îi mulțumesc lui pentru toate sărbătorile fericite oferite.

Mulțumesc bunicului meu pentru înțelepciunea pe care mi-a insuflat-o. Îi mulțumesc pentru că a născut în mine dragostea pentru carte și lectură. Îi mulțumesc pentru învățămintele și povețele lui, și-i mulțumesc pentru toată dragostea și blândețea pe care o descopeream în ochii lui de fiecare dată când eram în preajma lui. Dumnezeu să îl odihnească.

Mulțumesc bunicii mele pentru bucatele minunate pe care le face, presărate cu dragoste și tradiție. Îi mulțumesc și ei pentru că m-au acceptat în viața lor, a bunicilor, când m-am născut. Deși la început am fost o supărare, în scurt timp am devenit nepoata lor favorită. Le mulțumesc că au lăsat-o pe mama să vină acasă cu mine, pe vremea când eram o bebelușă nou născută.

Mulțumesc profesorilor care mi-au pus stiloul în mână, le mulțumesc pentru toate lecțiile, le mulțumesc că mi-au dezvoltat inteligența, le mulțumesc că m-au făcut să iubesc învățătura și să înțeleg că fără carte, chiar n-ai parte. Și cu carte, toate ușile ți se deschid. Le mulțumesc profesorilor care m-au făcut să înțeleg că inteligența nativă și deșteptăciunea dobândită prin studiu, sunt cheile cu care deschizi porțile vieții și ale reușitelor.

Mulțumesc prietenilor și familiei care m-au făcut să fiu mai bună, care m-au învățat să iubesc și care m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă dreptatea, loialitatea, altruismul și devotamentul. Mulțumesc lor că mi-au îmbogățit principiile și valorile. Și chiar dacă am comis greșeli, mi-au fost alături și m-au susținut, m-au ajutat să mă îndrept.

Mulțumesc vieții care mi-a dăruit o familie mare, frumoasă și unită. Mulțumesc pentru toate oportunitățile, mulțumesc pentru toate reușitele și mulțumesc chiar și pentru piedicile pe care le-am întâlnit de-alungul timpului. Aceste piedici și opreliști m-au făcut să-mi doresc cu ardoare să reușesc în viață, m-au făcut să fiu mai puternică, mai determinată, mai luptătoare, mai ambițioasă și mai conștientă de adevărata valoare a vieții.

Mulțumesc Universului care a conlucrat mereu în favoarea mea, mulțumesc pentru tot norocul pe care îl am. Mulțumesc că nu mi-am pierdut niciodată forța și speranța. Mulțumesc că în ciuda oricărui necaz încă rămân pozitivă și capabilă să găsesc soluții.

Mulțumesc blogosferei care m-a adoptat ca pe o fiică talentată. Mulțumesc ei, pentru că datorită blogosferei am o voce, m-am făcut auzită, mi-am dezvoltat creativitatea și talentul literar. Și-i mulțumesc blogosferei că m-a introdus în lumea magică și inspirațională a publicității. Mulțumesc blogosferei că mi-a îmbogățit cunoștințele și mi-a dat ocazia să interacționez cu oameni minunați, de la care am învățat multe. Blogosfera m-a făcut blogger. Iar bloggeri pe care i-am cunoscut mi-au devenit prieteni buni pe umărul cărora am plâns și am câștigat nopți albe pline de veselie.

Mulțumesc cititorilor mei fideli, datorită lor am crescut și am devenit o bloggeriță citită și populară. Datorită lor mi-am perfecționat stilul, pentru că nu am fost numai lăudată, ci și foarte criticată. Le mulțumesc tuturor.

Mulțumesc sponsorilor și organizatorilor care au pus la cale competiții, campanii și concursuri demne de toată lauda. Le mulțumesc că mi-au dat șansa să particip și eu, le mulțumesc că au crezut în mine, că m-au premiat și m-au lăudat de fiecare dată când am meritat. Mulțumesc pentru toate premiile minunate pe care le-am câștigat, lucruri pe care, poate, nu aș fi reușit să mi le cumpăr în viața de zi cu zi. Mulțumesc tuturor, pentru fiecare premiu, dar și pentru că m-au ajutat să evoluez ca blogger.

Mulțumesc Kanal D mai ales pentru Serialul „Suleyman Magnificul” pe care îl urmăresc în fiecare luni și marți. Sunt cea mai mare fană și tare mult mi-ar plăcea să-l difuzați măcar de luni până joi. Și mulțumesc că i-ați angajat pe Liviu Vârciu și pe Ana, tare frumoși și amuzanți mai sunt. 🙂 Roata Norocului este cea mai tare emisiune. Frumos din partea voastră că ajutați familiile defavorizate și oamenii bolnăviori, cu prilejul acestei emisiuni.

Mulțumesc mie că mi-am păstrat zâmbetul pe buze și veselia!

       Mulțumesc tuturor!

       Sărbători fericite!

       Îmi place Kanal D! 🙂

Imi place Kanal D