Blogger genial cu cărți de vizită

Acum câteva zile am fost la un eveniment blogosferic care m-a marcat profund. Nu, să nu mă înțelegeți greșit, gala a fost minunată, oamenii faini, însă mi-a lipsit ceva. Mi-au lipsit cărțile de vizită. Degeaba mă autoproclam în cele șapte colțuri ale lumii că eu sunt cea mai cea bloggeriță, că sunt blogger genial și am cea mai slipitoare minte, dacă nu atest acest lucru. Nu dovedesc asta decât prin scris și atunci din când în când, căci de’, o fi creativitatea o sursă inepuizabilă și regenerabilă, dar mă lovește numai când sunt inspirată de o anumită stare, experiență și așa mai departe.

M-am distrat de minune la gala, dar când am văzut sponsorii și bloggerii cum schimbau între ei cărți de vizită care mai de care mai minunate, mi-a picat cerul în cap. Muream de oftică! Eu NU aveam cărți de vizită! Degeaba mă cunoștea pe mine lumea, degeaba se știa că sunt Alina Gheorghe alias Litere Stacojii, dacă n-am fost în stare să-mi întăresc renumele prin niște cărți de vizită autentice, care să mă reprezinte și care să stârnească interesul.

carti_de_vizita

Dacă aș fi avut cărți de vizită la mine, probabil că astăzi m-aș fi ales cu niște colaborări importante. Am ajuns la concluzia că timpul înseamnă bani, dar fără cărți de vizită omul câștigă în mod evident mai puțini bani. Cărțile de vizită sunt importante, mai ales când ai de oferit niște servicii de calitate. Bun, ești profesionist, să te cred pe cuvânt?! Nu! N-am să te cred din tam-nesam! Dă-mi cartea ta de vizită, lasă-mi spațiu și timp ca să mă informez, apoi decid singură dacă tu chiar meriți atenția și interesul meu. Dacă mă convingi, atunci s-ar putea să investesc în tine. Dacă nu… atunci sănătate, altul la rând, cu niște cărți de vizită mai convingătoare.

carti_de_vizita

Tocmai am spus ce gândesc, dar vă dați seama ce impresia am făcut eu, cea care deși era cunoscută de toată lumea, nu avea cărți de vizită?! Nu știu ce au gândit ei, dar cert este că m-am simțit rău. Voiam să mă mândresc cu o carte de vizită care să-mi facă cinste, care să-i inspire pe ceilalți și care să stârnească interesul privind blogurile mele, dar n-am avut cu ce. Oricum, nu o să stau acum să-mi pierd vremea cu regrete. Acționez, asta fac întotdeauna. Decât să mă lamentez, mai bine îmi COMAND, în sfârșit, niște cărți de vizită la care visez de mult. Sinceră să fiu, nu am un model în minte, dar am un simbol. Vreau anumite culori, fonturile să fie într-un anumit fel… vreau să arate bine, să pară opere de artă. Nu mă pricep la dimensiune și încă nu știu dacă să mi le fac din plastic sau dintr-un carton mai grosuț, însă cred că voi opta pentru carton. Cărțile de vizită din plastic ocupă cam mult spațiu în portofel. Încă nu sunt foarte decisă, dar o să mă informez, o să caut N modele și apoi o să comand exact cărțile de vizită care să se potrivească atât cu blogurile mele, cât și cu personalitatea mea sofisticată.

carti-de-vizita

Pentru că sunt o persoană exigentă și pretențioasă, pentru cărțile mele de vizită am ales compania CopyPrint, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul tiparului digital, implicit în producția cărților de vizită. Experiența vastă câștigată în ani, profesionalismul și orientarea către client m-au făcut să aleg CopyPrint. Deja sunt în niște discuții cu cineva de la CopyPrint și am rămas de-a dreptul uimită de amabilitatea și de promptitudinea răspunsurilor pe care le-am primit. Sunt absolut convinsă că am făcut cea mai bună alegere. Cărțile mele de vizită vor arăta spectaculos și am de gând să le fac un articol dedicat, pentru a vedea și voi ce minunății mi-am făcut cu ajutorul celor de la CopyPrint.

Vreau să îmi respect potențialii colaboratori și viitorii cititori cu niște cărți de vizită așa cum nu s-au mai văzut. Detaliile de finețe vor da viață și magie cărților mele de vizită și am încredere că voi primi de la CopyPrint exact ce îmi doresc.

Vă țin la curent cu noutățile! Probabil după Paște voi scrie articolul despre cărțile mele de vizită și evident, vă voi răsfăța cu niște fotografii reale! Stați aproape!

copyprint_carti_de_vizita

Reclame

Participa la campania Vinerea Bloggerilor 2014

vinerea bloggerilor

Ești blogger? Ai chef de scris? Ești genul de blogger creativ și ingenios? Atunci trebuie să participi la concursul Vinerea Blogurilor 2014. Da! Este un concurs de advertoriale! Dar bănuiesc că nu te sfiești să scrii reclame în stilul tău propriu și personal. Nu trebuie să lauzi sponsorii, ci să aduci în lumea publicității online articole nemaivăzute, cu zvâc, care să stârnească interesul.

Te simți în stare? Vrei să vezi cum este să îți pui mintea la bătaie într-o competiție între bloggeri? Atunci ambiționează-te, scrie și câștigă! Ia-le premiile! Campania Vinerea Bloggerilor 2014 se desfășoară în perioada 20 Octombrie – 28 Noiembrie și oferă premii de peste 15.ooo de lei.

Cine organizează Vinerea Bloggerilor 2014? BlogAwards a pus la cale competiția și a adunat o mulțime de sponsori, printre care: MyIash, GemSale, SportAddict, Vegis, Mustash, Bio-Cosmetics, CautCeas, Ceas Mania, Babytrend și mulți alții.

Ce poți câștiga mai exact? Bani, vouchere și o grămadă de produse! Unele premii sunt garantate, pentru altele trebuie să te lupți strașnic în scris.

Există vreun regulament? Da, există! Trebuie să ai un blog. Unul sau mai multe bloguri, după câte dorești să înscrii în competiție. Dacă te simți în stare, poți să participi cu toate blogurile. Tu decizi. Te înscrii cu blogul tău la campania Vinerea Blogurilor 2014, verifici fiecare campanie în parte, citești cu atenție brieful fiecărei campanii, scrii articolele și le înscrii în concurs. Apoi aștepți lista câștigătorilor. Lista de câștigători e lungă, cu cât ești mai talentat, cu atât ai mai multe șanse de câștig.

Cum și cine jurizează articolele? Articolele vor fi jurizate individual de către sponsori. Dacă într-o campanie participi cu un singur articol, poți câștiga unul dintre premiile puse în joc. Însă dacă participi cu 3-5-6 articole, ai de atâtea ori șanse de câștig. Vrei mai multe șanse?! Atunci trebuie să-ți încerci norocul cu toate ideile pe care le ai! Fruntașii etapelor de jurizare, pe lângă premiile aferente, ei pot primi și premii garantate pentru punctajele mari pe care le-au obținut de-a lungul întregii competiții. Astfel încât, dacă ești bun, poți câștiga și un telefon dual sim, o cameră web sau un mouse.

Există vreo șansă de câștig? Da! Există! Cu cât scrii mai bine și-ți dai silința mai mult, cu atât șansele de câștig cresc! Tu ești singurul care poate manipula situația prin propria ta creativitate! În mâinile tale stă succesul!

Nu uita! Participă și câștigă! Pentru mai multe detalii despre Vinerea Bloggerilor 2014, click aici!

BlogAwards

Windsor din dragoste

       Mi-ar fi plăcut să mă fi născut în secolul XIX, mi-ar fi plăcut să fi trăit atunci, departe de tehnologie, departe de această foame acerbă de iubire. Nu-mi place secolul în care trăiesc, nu-mi place tehnologia, nu-mi plac gadget-urile și urăsc socializarea online. Suntem oameni, ar trebui să ne vedem, să ne atingem, să ne putem iubi în lumea pe care o trăim. Nu-mi place să trimit email-uri, ce frumos ar fi fost să fi trăit în secolul scrisorilor, să fi avut un iubit poet sau un scriitor. Un scriitor îndrăgostit de mine, unul ce mi-ar fi scris zilnic scrisori de-amor, parfumate cu mireasma cernelii așternută cu multă dragoste pe o hârtie pură, la fel ca sufletul îndrăgostitului. Dar eu nu trăiesc în secolul XIX și nici nu sunt una din acele doamne de viță nobilă, eu nu port astăzi rochii fastuoase, nici nu dansez vals vienez, nu merg la baluri mascate și nici nu primesc scrisori. Singura asemănare este că astăzi iubesc cu aceeași patimă cu care aș fi putut să iubesc și-atunci.

     Sunt îndrăgostită și îmi dau seama că timpul și spațiul nu mai sunt atât de importante atunci când îți găsești sufletul pereche. Nu este un scriitor, nici măcar un poet, este un blogger, un scriitor aspirant, un blogger cu suflet de aristocrat, un blogger atins de frumos; un blogger căruia îi place să scrie de mână mult mai mult decât i-ar plăcea vreodată să scrie cu litere „arial” pe paginile acestea electronice. El este altfel… și este al meu. Și tocmai pentru că este un bărbat atât de special, îmi este extrem de greu să îi fac un cadou pe măsura frumuseții lui sufletești. Dar sunt o femeie norocoasă și oricât de mult aș urî tehnologia, nu pot să nu profit de ea, căci da, ea îmi oferă cele mai bune soluții. Și sincer, ca o paranteză, probabil că dacă aș fi aruncată în trecut de o forță divină, mai mult ca sigur nu aș reuși să mă adaptez. Oricât de greu mi-ar veni să recunosc, sunt o femeie modernă și profit prin orice mijloc de ceea ce-mi oferă evoluția, indiferent de domeniu. Fiind totuși ancorată în prezent, pentru iubitul meu apelez la cunoștințele mele de internaut veritabil. Pentru el am întotdeauna un as în mânecă.

2961

       Amândoi iubim cultura vintage, amândoi iubim scrisul și amândoi știm să apreciem o operă de artă. Și tocmai pentru că suntem uniți de iubirea pentru frumos, asul meu din mâneca este magazinul online MyMan.ro. Zi de naștere, onomastică, sărbători sau pur și simplu un impuls de moment, MyMan.ro este magazinul care îmi oferă toate resursele necesare pentru a-mi demonstra iubirea. Știu că iubirea nu trebuie demonstrată prin cadouri, însă sunt o femeie modernă, nu primesc numai, ci și ofer. Și ofer din dragoste, ofer cadouri pline de însemnătate, ofer cadouri speciale, cu clasă și stil, parfumate și de neuitat. Așa sunt și produsele MyMan.ro, perfecte pentru bărbați dacă sunt oferite de femei. Sunt cadouri elegante ce nu pot trece neobservate, unice și de neuitat, sunt cadouri cu suflet și personalitate. Sunt cadouri pentru bărbați, cadouri pentru bărbații iubiți.

2960

    Nu urmeză nicio zi specială, va fi numai o zi în care îi voi spune din nou „te iubesc” și îi voi oferi minunatul Set de Scris Windsor. Știu că de mult își dorea un set de scris vechi și autentic. A tot colindat țara în căutarea unui set de scris foarte vechi, însă de fiecare dată prețurile lor erau mai mari decât își putea permite. Așa că am de gând să îi fac o bucurie. Și chiar dacă Setul Windsor nu are vechimea unuia autentic, se apropie extrem de mult de designul original. Cutia are un aspect vintage, este din lemn, are culoarea nopților de mai, de un albastru intens, este frumos lustruită și are încuietoarea din bronz. Setul conține cerneală, opt penițe și două stilouri din lemn, unul întunecat și altul luminos. Interiorul stacojiu mă duce cu gândul la o inimă înflăcărată, plină de iubire și de dor, așa cum este a mea. Îl iubesc pe el, dar mi-e dor de vremurile romantice și liniștite, de vremurile când iubirea se demonstra în viața reală și nu online.

2964

     Sunt sigură că datorită acestui set, iubitul meu va scrie mult mai mult decât de obicei și am certitudinea că va îndrăzni să-și înceapă primul roman. Îl voi impulsiona prin acest cadou să încerce și în final să reușească. Este capabil, are nevoie numai de un imbold plin de farmec, așa cum este Setul Windsor. Și de ce nu, îndrăznesc să cred că îmi va scrie scrisori, sigur îmi va îndeplini această dorință. Dar fiind amândoi din același oraș, probabil că ni le vom înmâna personal unul altuia și le vom deschide abia noaptea târziu, într-o intimitate aproape sacră și le vom citi cu sufletul la gură, mirosind și sărutând hârtia, de parcă ar fi cea mai de preț dovadă a împlinirii. Oh, ce dulce e iubirea și ce noroc pe mine cu MyMan.ro.

2963

       P.S. Dacă iubești, dacă ai un bărbat special în viața ta (bunic, tată, frate, iubit sau prieten) și vrei să îi fac un cadou plin de farmec, intră pe MyMan.ro, sigur vei găsi ceea ce cauți, sigur îi vei face o mare bucurie și sigur îi vei oferi un cadou de neuitat, care să reziste în timp și care să păstreze intactă amintirea acelui moment numai al vostru… acel moment în care timpul a stat în loc!  

MyMan.ro

Voi cum abordati temele despre care nu stiti nimic?

        De ceva timp îmi tot pun o întrebare care nu-mi dă pace. Cum să scriu advertoriale creative despre un subiect pe care nu-l cunosc?

      semnul-intrebarii-5  Aș vrea să îmi schimb felul în care scriu advertoriale, aș vrea să le fac mai „mascate”, mi-ar plăcea să nu pară deloc advertoriale. Dar uneori… subiectul nu mă ajută deloc. Ca orice blogger care vrea să facă un ban, scriu advertoriale… multe. Mereu am de scris câte ceva și uneori nu îmi permit să refuz un anumit subiect. Am motivele mele pentru care nu refuz anumite advertoriale. Și cele care mă pun cel mai rău în dificultate NU sunt advertorialele din categoria erotic, ci cele despre masini, constructii, utilaje și etc. Am avut de scris de vreo 3 ori despre dinții de cupă. Pe cuvântul meu dacă acest subiect mi-a stimulat vreun pic imaginația. DELOC. Am scris niște aberații de articole. Și din ce în ce mai mulți sponsori din acește domenii își doresc să scriem advertoriale despre afacerile lor. Dar CUM să abordez aceste teme? Ce să scriu? Ce pot spune despre dinții de cupă sau despre alte utilaje? Habar n-am sincer. N-am neamuri la țară, nu lucrează nimeni din familia mea în domeniul construcțiilor, așadar mă repet, habar n-am cum să abordez o astfel de temă.

Știind că printre cititorii mei sunt mulți bloggeri care scriu ADVERTORIALE, vreau să vă întreb, voi cum abordați o temă despre care nu știți nimic și nu vă pricepeți? A, da, nu spun că și advertorialele despre economie, bursă, etc. mă disperă teribil. Dar cum în viață nu facem numai ce ne place… le scriu. Căci dacă nu le scriu, pierd bănuți. Și nu-mi permit să pierd sau să refuz.

        Așadar, cum abordați temele despre care nu știți nimic? Vă vin in minte idei bune, povești credibile, situații de viață, etc.?! Și dacă nu… cum scoateți totuși cămașa? Căci da, am căutat pe blogurile voastre, dar niciun articol nu pare să „scârțâie”, niciunul nu este scris într-un mod stângaci. Și sper că nu sunt singura bleagă care habar nu are cum să abordeze anumite teme. 🙂  

         Hai vă rog, aștept răspunsurile voastre, poate mă mai deștept și eu. 🙂  

De la inginer constructor la blogger

Știți ce vroiam eu să mă fac când eram mică?! Mereu spuneam tuturor, în stânga și-n dreapta, că eu când voi fi mare voi fi Inginer Constructor. Da… dacă vă vine să credeți ce-și dorea o fetiță de 12 ani. În loc să mă gândesc la păpuși, dans, haine, pictură sau orice domeniu al artei, eu vroiam să lucrez în domeniul construcțiilor. Probabil vă întrebați de ce. Ei bine, eu am crescut printre oameni harnici, muncitori în domeniul construcțiilor. Tatăl meu era tinichigiu, învelea cu tablă casele și acest lucru mă fascina. Vedeam câți bani se câștigă din acest domeniu și-mi doream și eu la fel de mulți.

El avea propria echipă cu care lucra și lua lucrări importante. A învelit case, școli, biserici, ba chiar și un centru de poliție. Cât era ziua de lungă eu eram printre ei, printre tablă, burlane, solzi, ustensile și piese de utilaje. Îmi plăcea să-i văd cu ce patos muncesc, îmi era drag de ei când le vedeam bucuria pe fețe când își primeau banii. Erau băieți tineri, dornici să muncească și să-și depășească condițiile de trai decente.

slider2

Când am mai crescut, am început să îmi câștig și eu banii de buzunar alături de ei. Făceam solzi împreună cu ei. Niște romburi din tablă care trebuiau îndoite cu un falț, o unealtă specială pentru așa ceva. Era frumos, îmi plăcea, nu mi se părea o muncă foarte grea. Dar anii au trecut, acestă ramură a construcțiilor a început să decadă, iar tablei i-a luat locul țigla și lindabul. Tata a îmbătrânit, echipa s-a destrămat și fiecare a pornit pe un alt drum. Atunci am realizat că nu este o muncă pentru femei și că nu sunt făcută să fiu inginer constructor. Oricum n-aș fi reușit pentru că n-am fost niciodată bună la matematică, fizică și desen. Materii super importante la Facultatea de Construcții. Eram plop și plopu-n aer. Și decât să fac ceva, doar așa, de mântuială, am decis să mă „reprofilez” și eu. Și uite așa de la visul de a ajunge inginer, am ajuns la visul de a fi psiholog. În acte sunt, dar încă nu profesez. Până la urmă sunt blogger, cu normă întreagă. Sunt propriul meu șef și nu am bătăi de cap. Acum îmi doresc să lucrez în lumea publicității. Eh… vrabia mălai visează.

Oricum ar fi, îmi aduc și acum aminte cu drag de copilăria mea printre tinichigii, tablă și alte alea. Acum munca brută a fost înlocuită de munca cu ajutorul mașinilor și mașinăriilor. De aceea piesele de utilaje au ajuns să fie atât de căutate. Ce piese?! Păi dați un click și veți descoperi universul pieselor pentru utilaje. Cum ar fi: dinți de cupă, geamuri și parbrize, lame, uleiuri și vaseline, filtre, piese de motor, dinți de freză, șpițuri și dălți, dar și ranforsări cupă. O mulțime, de unele nici n-am auzit. Dar cred că sunt de mare folos pentru domeniul construcțiilor.

Așa că dragi muncitori, interesați-vă bine înainte să cumpărați piesele de utilaje de care aveți nevoie! Baftă la lucru și succes la bani!

piese de utilaje

Guest-Post – Cum să suferi… constructiv…

         Astăzi Bogdan Daradan este cel care ne va de o lecție de viață, o lecție constructivă despre suferință. Cred că Bogdan nu are nevoie de nicio prezentare, este unul din bloggerii cu greutate. Îl apreciez foarte mult și-l invidiez pentru sensibilitatea și dulceața cu care scrie. Bogdan este un romantic incurabil, un optimist convins, un prieten de nădejde, chiar și virtual, mereu plin de viață și energic. Presa în blugi, site-ul lui, cuprinde știri, interviuri, teatru, poezie, advertoriale, toate în blugi. N-ar strica să îl urmăriți și voi. De altfel, Bogdan este primul blogger care mi-a luat și mie un interviu. Dar gata cu vorba, vă las să-i citiți articolul!

1081359_10202134202089523_1558353387_n”Alina Gheorghe (http://presainblugi.com/alina-gheorghe-un-suflet-talentat-ascuns-printre-litere-stacojii/) o bloggerita cu greutate in blogosfera romaneasca m-a invitat la un guest post…Ce idei sa mai arunc printre cuvinte, ce cuvinte sa mai leg printre idei cand afara e urgie, cod rosu la campie, cand atat de multa lume sufera de frig si poate si mai multa lume sufera din cauza incompetentei unor oameni care ajung in functii pe care nu le merita si nu le inteleg…

Nu o sa intru aici in detalii…S-a scris si despre incapacitatea a 7 servicii “De paza, protectie si localizare” a caror eficienta poate fi comparata cu… O BARAT/NUL…-s-a scris si despre declaratiile halucinante ale unor oficiali, presa astazi a vorbit despre meciul de baschet al unui premier ca si cand totul in tara asta e roz…E prea multa prostie si prea multa suferinta…Si apoi, dupa ce am rememorat anumite pasaje din tot ce s-a intamplat mi-am adus aminte de Alina…

Mi-am adus aminte ca Alina are o suferinta ascunsa, o durere ascunsa, dar a avut puterea sa invinga capcanele sortii, sa treaca de incercarile naturii cu capul sus si cu demnitate…

Si atunci m-a traznit ideea…Stiu despre ce sa-i scriu Alinei in contextul in care tara asta pe zi ce trece arata cat de incapabili sunt cei ce ne conduc si ca singura sansa sta in noi si sta la noi…

SUFERINTA… Pentru oamenii slabi e un punct terminus… Suferinta vine din multe medii si are multe fatete unde se poate naste… E ca o bacterie care traieste si-n desert, si-n Arctica, si-n munti si campii si se hraneste din energia sufletului nostru… E declansata de o multime de factori… Iti pierzi un parinte, iti moare cainele pe care il ai de o viata, ai o boala, ramai fara job, te-a parasit iubitul sau iubita, nu te mai intelegi cu prietenul sau prietena din copilarie… si lucrurile pot continua la nesfarsit… Toti suferim.. Cine minte ca n-a plans din suferinta niciodata, inseamna ca acea persoana e nula ca om din toate punctele de vedere iar existenta acelei persoane e lipsita de sens…

Cum spuneam, SUFERINTA pentru cei slabi e un punct terminus… Declansata de unul din factorii de mai sus sau de altii, cei afectati pot fi destructurati pe viata… Ori au tendinte suicidale pe care le pun in practica, ori ajung la spitalul de nebuni, ori, din cauza suferintei comit infractiuni si poate chiar crime…

Dar nu voi vorbi aici despre cei damnati, despre cei care nu inteleg ca suferinta e un test ca si in lucrarea lui Dante – Divina Comedie… Nu poti gusta viata daca nu incerci amaraciunea… Altfel n-ai stii sa apreciezi nimic din nimic… Cum poti sa spui ca prajitura e dulce daca n-ai gustat inainte ghintura, daca n-ai incercat ceva amar… Cum poti sa spui ca-ti place Soarele daca n-ai vazut si cerul plin de nori? Asa cum noi avem nevoia perpetua de a compara ceva cu ceva, tot asa si viata ne invata ca SUFERINTA poate fi si… constructiva… Si despre suferinta constructiva vreau sa vorbesc… Nu vreau sa ma lungesc prea mult… Poate ca deja v-am plictisit…

O sa dau cateva exemple si va las pe voi sa intelegeti ce e de inteles mai departe…

Ti-ai pierdut un animal drag… Canalizeaza-ti suferinta spre iubirea altui animal, spre proiecte care vizeaza protectia animalelor…

Ti-a murit iubitul/iubita mergi inainte si continua proiectele lui/ei ca amintirea lor sa ramana mereu in tine…

Nu mai ai job? Incearca sa devii tu propriul tau angajator… Tu te-ai angaja intr-o stare lamentabila…? Ridica-te si lupta pentru zambetul tau…

Ai probleme de sanatate? Nu te placi asa cum esti? Suferi din cauza asta? Incearca sa te bucuri de cel mai simplu lucru dar care pentru altii e atat de intangibil… Bucura-te ca TRAIESTI, ca esti in viata… indiferent cum te-a lasat natura sau soarta…

SUFERINTA poate fi un test, daca intelegem viata ca pe o colectie de oportunitati nu ca pe o existenta plina de probleme… Nu e un exercitiu usor, doar pentru cei puternici, si toti avem aceasta putere, putem transforma SUFERINTA, din orice cauza externa s-ar naste ea, intr-o victorie cu noi, pentru noi… ATAT de la Bogdan in blugi. 🙂 ”

Mulțumesc Bogdan, Presa in Blugi!

Guest-post – Intrebari despre demnitate

Astăzi încep seria guest-posturilor cu cel mai minunat blogger, Emil Călinescu. Despre el, știți cu toții cu ce se ocupă și cine este: doctorand, student, blogger și cinefil înrăit. Un om vesel, sufletist (din câte am înțeles de la alții :D) curajos, oricând gata să spună ce are în „gușă” chiar dacă adevărul lui doare de cele mai multe ori. Până la acest guest-post, aveam și n-aveam o părere despre el. Dar acum, trebuie să mărturisesc că m-a surprins plăcut. M-am regăsit în întrebările lui, dar mai ales în răspunsurile lui. De aceea vă invit și pe voi să-i citiți minunatul articol și eventual să faceți un exercițiu de gândire și de autoevaluare, pentru ca mai apoi să răspundeți și voi acestor întrebări. Sunt sigură că o să vă placă. Viziunea lui consider că este justă.

1465378_689899014355296_572316769_n

„Pana sa adresez cateva intrebari despre demnitate, trebuie sa va spun povestea acestui articol. Alina postase pe facebook faptul ca doreste sa gazduiasca niscaiva guest-posturi. Cum io-s mare fan al acestui tip de articol am zis ca e musai sa particip. Am rugat-o, ulterior, sa-mi dea cateva teme de articol. A pomenit, printre altele, si demnitatea. Am rugat-o sa mai spuna cateva posibile teme, insa eu eram decis, in proportie de 90%, sa scriu despre demnitate.

Despre demnitate prefer sa intreb. Am cateva intrebari despre demnitate la care voi da raspunsurile MELE personale. Nu sunt detinatorul adevarului absolut, nu sunt filosoful numarul 1 al tarii (domnu’ Liiceanu, stati linistit), spun doar opinia mea cu privire la aceste problem. Asadar:

  1. Ce este mai demn: sa ai un sef care te jigneste si umileste, dar sa ai bani multi in buzunar, sau sa fii propriul tau sef, cu bani mai putini in buzunar (poate chiar deloc)?
  2. Ce este mai demn in blogosfera: sa scrii despre tot felul de nimicuri, eventual chestii rusinoase, pentru bani, din asta castigandu-ti existenta, sau sa fii in situatia de la punctul anterior, cu un sef care te trateaza ca pe sclav, dar cu un blog imaculat si virgin-advertorial?
  3. Cum este mai demn: sa scrii despre toate lucrurile din lumea asta, pe bani, dar sa ai bani in buzunar, sau sa te lauzi cu demnitatea ta cersind bani in stanga si-n dreapta, neavand bani nici macar d-o inghetata de 1 leu de la MC?
  4. Cum este mai demn: sa ai un servici al tau, stabil si binisor platit, in care esti un nimeni, eventual la un call-center unde desi vorbesti zilnic cu zeci de oameni, nimeni te va tine minte, sau sa fii blogger, mai prost platit, insa esti cunoscut dupa numele tau, dupa blog si dupa opiniile pe care le-ai avut ori le ai.

Nu stiu, efectiv, cum este mai demn. Eu va pot spune doar cum am ales eu: am ales o cariera solo (“freelancer”), am ales sa imi fiu propriul sef. Am ales sa scriu advertoriale despre aproape orice, cu riscurile de rigoare. Am ales sa prefer un ban facut pe un advertorial despre sex-shop decat sa merg in mall, la o vizionare de film, si sa cersesc un leu pentru o inghetata de la MC (din aia de 5 lei nici nu incapea discutie, acea persoana DEMNA manca inghetate de 5 lei doar #PeBaniiAltora, imprumuturi nerambursabile #cumarveni). Am preferat sa fiu blogger, mai prost platit, insa sa se stie cine sunt. Nu sunt un no-name, nu sunt al opt sutelea candidat, sunt Emil Calinescu, bloggerul, care scrie pe Emilcalinescu.EU ca blog principal (paranteza: in afara de acel blog mai am 2 bloguri secundare, emilstudentulminune.wordpress.com si minunat.eu). Am ales bine? Am ales demn? Voi sa-mi spuneti. 🙂

Multumesc, Alina, pentru gazduire. Multumesc cititorilor Alinei pentru atentie. Astept raspunsurile voastre la intrebarile mele si, de ce nu, sa adaugati si alte intrebari despre demnitate. Salutari DEMNE tuturor!”

Mulțumesc mult, Emil Călinescu!

P.S. Din guest-post lipsesc diacriticile, nu le-am pus eu pentru că nu vreau să-i știrbesc stilul.

L-am lăsat așa cum este, autentic!