Parteneriat win-win cu QuickMobile

Bani! Cum să fac bani? Vreau să câștig din promovarea a CEVA! Dar nu știu ce! Sunt tot timpul pe internet! Am 5 bloguri, scriu zilnic, traficul crește văzând cu ochii. Oare cum pot profita de pe urma muncii mele?! … Continuă lectura

Particip la BlogSpring! Mi-a venit!

blogspring

Mi-a venit! Mi-a venit o poftă nebună de scris! Vreau să mă duelez în creativitate cu alți bloggeri! A trecut mult timp de când n-am mai participat la un concurs. Dar a venit vremea și sunt hotărâtă să câștig! Primăvara … Continuă lectura

Caut bloggeri cu suflet si oameni cu bani!

UPDATE: Din pacate Oana s-a stins, Dumnezeu s-o odihneasca! 😦

Simona Tache, prin articolul ei, m-a impulsionat să scriu și eu despre povestea Oanei – fata care se luptă cu cancerul pentru a-și redobândi viața! O luptă grea, nu-i așa?! Dar nu imposibilă!

Screen-Shot-2014-10-07-at-15.44.42

 Oana Livadariu are 34 de ani și a reușit să câștige acum ceva timp o bătălie importantă cu cancerul. Acum 4 ani s-a trezit din senin cu o tumoră pe creier de mărimea unei portocale. A fost operată în 2010 la spitalul Bagdasar, apoi a făcut radioterapie la Berlin. A avut parte de o victorie importantă, însă trimful nu a durat mult. Astăzi cancerul a recidivat, însă într-o formă mult mai agresivă. Oana nu se mai luptă cu o tumoră compactă, ci cu o mulțime de celule nimicitoare care i s-au infiltrat peste tot în creier, printre cele sănătoase. De data aceasta România nu o poate salva. Singura ei șansă este să plece în străinătate, în Canada, la Montreal Neurological Institute and Hospital, pentru a face o intervenție chirurgicală printr-o metodă specială. Tehnica se numește fluorescence-guided resection of brain tumors și presupune rezecția celulelor tumorale cu ajutorul unei substanțe fluorescente, care delimitează vizual zonele infiltrate.

        Ideea este următoarea, Oana poate fi operată, își poate recâștiga viața și sănătatea, numai că operația este extrem de scumpă. Intervenția salvatoare a fost estimată la 100.000 de euro. Bani care nu se pot strânge bătând din palme, mai ales că de 4 ani, Oana s-a tot „plimbat” prin spitale și a avut cheltuieli foarte mari. În prezent tânăra urmează o cură cu citostatice, însă tumora continuă să crească, să se dezvolte și să-i impânzească creierul. Este în pericol, nu se simte bine deloc. Timpul este principalul ei inamic. Nu mai există vreme, fiecare secundă contează, așa cum fiecare bănuț o duce mai aproape de vindecare.

         Dacă vreți să donați, iată conturile ei:

Oana Livadariu:
Raiffeisen Bank (cod SWIFT RZBRROBU), sucursala Victoriei
LEI – RO34 RZBR 0000 0600 0834 2460
EURO – RO05 RZBR 0000 0600 1532 2908
CONT PAY-PAL: dearwanna@yahoo.com

BiletEXTERNARE.IOB_

        Rugămintea mea, dragi bloggeri, este să scrieți despre Oana! Să faceți lumii cunoscută povestea ei. Să încercăm să o ajutăm promovând cazul ei pe cât mai multe bloguri și pe toate rețelele de socializare. Să luptăm pentru ea, în scris, așa cum o facem pentru concursuri, cu același patos. Să ne unim forțele și să o ajutăm să strângă banii. Împreună putem schimba destinul Oanei. Împreună îi putem reda sănătatea. Haideți să ne rupem pentru o secundă din rutina noastră, să lăsăm pentru un moment advertorialele sau articolele pline de miez, și să scriem despre Oana Livadariu – tânăra care luptă cu boala mai ceva ca o războinică. În vreme ce unii își bat joc de propria sănătate și de propria viață, Oana a înțeles, printr-o modalitate crudă, că viața este cel mai de prețios dar și că sănătatea este cu adevărat cea mai importantă. Viața nu are preț! Să nu lăsăm banii să ne încurce!

         Oana își dorește să trăiască! O ajutați?

P.S. Pentru mai multe informații, dați click mai sus, pe articolul Simonei Tache! Vă mulțumesc anticipat pentru fiecare donație, share și articol pe care îl veți scrie despre Oana! Vă pup!

Vreti sa organizez un alt concurs AVBS?

       Vă mai amintiți Concursul AVBS? Dacă da… vă anunț că aș vrea să repet concursul! Aceleași reguli, aceiași răsplată, altă temă poate. Numai că am nevoie de confirmarea voastră. Data trecută mi-a fost foarte greu să vă conving să participați. Mulți dintre voi v-ați ferit să participați din motive morale, alții nu ați fost convinși că banii chiar se dau. Premiile au fost virate încă de a doua zi, deci nici nu se pune problema. Fiind atât de multe platforme care organizează concursuri cu articole, mulți dintre voi nu mai sunteți tentați să participați la un concurs pe un anumit blog, chiar dacă premiile sunt în bani. Are balta prea mult pește și prin urmare aveți posibilitatea de a fi selectivi, lucru extrem de bun. Tocmai pentru că voi dețineți puterea și fiecare scrie ce-și dorește pe propriul blog, vă întreb direct: VREȚI SĂ MAI ORGANIZEZ UN CONCURS AVBS? Sunteți de acord? Veți participa? De data aceasta la 20 de articole opresc concursul.

bani-pe-net

       Însă mai este un lucru pe care vreau să-l discut cu voi. La concursul trecut, la puțin timp după ce am anunțat fericiții câștigători, un „blogger” și-a șters articolul, DE TOT, iar alți doi au scos link-urile din articol. Așa ceva nu se face. Nu pentru că am organizat eu acest concurs, însă când intri într-un concurs, îți asumi faptul că ai scris acel articol și ești conștient că poți să câștigi sau nu. Însă dacă nu câștigi, trebuie să-ți asumi pierderea și SĂ PĂSTREZI ARTICOLUL INTACT. Până am ajuns să organizez concursuri, am fost în stadiul de participant. Într-adevăr unii bloggeri își scot link-urile la un moment dat, dar nu imediat, ci după 6 luni – 1 an sau DELOC, NU IMEDIAT. Când ștergi articolul sau scoți link-urile imediat, devii un blogger neserios, care nu dă dovadă de încredere și prin urmare, în timp, vei fi ocolit de alți sponsori sau organizatori. Și ca să fim sinceri, mai trebuie să știm și cum să pierdem, nu numai să câștigăm. Și eu m-am simțit nedreptățită de mii de ori, și eu m-am ofticat, m-am enervat și-am spus că-mi șterg articolele, că scot link-urile, că nu mai particip, că fac, că dreg… dar până la urmă mi-am dat seama că cea care ar avea de suferit aș fi tot eu, așa că am ales să fiu mai selectivă și mai creativă în loc să mă răzbun pe propria mea muncă. Pentru că bloggerii care acționează astfel, mai devreme sau mai târziu își pierd credibilitatea.

      Dar în fine, să trecem peste, revin cu întrebarea inițială: VREȚI SĂ ORGANIZEZ ÎNCĂ UN CONCURS AVBS? Veți participa? Vă veți păstra articolele și link-urile, MINIM 6 LUNI, indiferent de rezultat? Câștigătorii sunt aleși CORECT, în funcție de criteriile tehnice și de CREATIVITATE, însă ca orice concurs, există și factorul „subiectivitate”.

        Aștept răspunsurile voastre cu interes! În funcție de feedback-ul vostru, organizez sau nu concursul. Vă pup!

Nici iarba nu crește…

imagesAstăzi este una din zilele acelea în care nici iarba nu crește, este una din zilele în care mi-ar plăcea să stau, să dorm și să nu mă mai gândesc la nimic. Nu sunt depresivă, dar mă simt sleită de puteri, plictisită și obosită peste măsură. Vreau concediu, vreau să lenevesc, vreau să citesc, vreau să nu mai am nicio grijă și nicio obligație. Dar nu pentru mult timp, nu vreau să-i cer pedeapsă lui Dumnezeu, ci numai pentru vreo săptămână, atât. Să mă pot reculege, să-mi pot aduna creierul după pereți, să-mi pot reîncărca bateriile. Simt că nu mai am nici inspirație, nici chef, nici spor, nici noroc, nici nimic. Toate par să-mi meargă pe dos. Până când va mai ține starea asta?! Nici eu nu știu. Probabil până mă voi odihni, până mă voi sătura de somn, până mi se va limpezi mintea.

        Dar nu pot, nu-mi permit să stau, nu încă, n-am cum, din toate părțile sunt solicitată și nu pot să refuz. Ar însemna că nu mai sunt eu, că nu-mi mai respect atribuțiile și obligațiile. Ar însemna că nu-mi mai respect cuvântul dat. De ce bloggerii n-au perioade de pauză? Unii își permit concedii, își permit să-și întrerupă activitățile câte o lună de zile. Dar noi, ăștia mici, care mai avem de mâncat mămăligă, trebuie să continuăm să muncim. Dacă s-ar putea, până la epuizare. Sincer… nu știu cât o să mai pot să o duc așa. De mai bine de un an sunt într-o continuă stare de tensiune. M-au obosit concursurile, emoțiile, așteptările, câștigurile și eșecurile. Toate sunt solicitante, chiar dacă răsplata este sau nu pe măsură. Vreau frig, mult frig, frigul mă ține în priză, frigul mă menține trează. Vara și căldura mă moleșesc. N-aș vrea decât să dorm. Tot corpul mi-e exagerat de greu… mi se închid ochii… mi-e somn… mi-e somn… mi-e somn.

         Voi cum o duceți? Cum faceți față verii și presiunilor? 🙂

Respect pentru cei care respecta bloggerii

          În doi am de zile de când sunt blogger, am scris o grămadă de advertoriale. Unele pentru concursuri, altele plătite și altele răsplătite. Am întâlnit sponsori care negociază pentru fiecare leuț, sponsori care mi-au dat o sumă frumușică, fără să le fac eu vreo propunere și sponsori care voiau să le scriu moca sau pe baza unui schimb de link-uri. Ei bine, NU SCRIU PE GRATIS! Decât să scriu pe gratis, mai bine mă uit la telenovele. Decât să scriu pe gratis, mai bine dorm. Decât să scriu pe gratis, mai bine nu scriu deloc. Îmi pare rău să dezamăgesc noii afaceriști, însă toate costă în viața asta și ca orice om, am și eu nevoile mele.

bani

        Dacă vă întrebați de ce ne merităm banii noi, bloggerii, uitați câteva argumente, așa poate că unii dintre sponsori vor învăța să ne aprecieze, iar bloggerii se vor învăța să nu mai accepte advertoriale de 3 euro. Un advertorial de calitate NU COSTĂ 3 EURO! Un advertorial de calitate costă zeci de euro, dacă nu chiar sute. Dar recunosc, nu sunt la stadiul în care să cer sute de euro, dar am de gând să ajung. Pentru asta, ca să creștem cu toții, am nevoie de susținerea tuturor bloggerilor care scriu advertoriale și îi rog să își aprecieze munca și să înțeleagă că o plată decentă nu se face cu 2 lei.

      Dar ca să nu mă mai lungesc cu vorba, iată de ce își merită bloggerii răsplata:

– timpul înseamnă bani, pentru toată lumea.

– și noi trăim și noi mâncăm și noi plătim facturi. Și gândiți-vă câți bani dăm la curent lună de lună. Daaa, curentul ăla cu care funcționează fiecare calculator și laptop.

– blogurile noastre sunt de asemenea întreținute cu bani. Ca să ajungem unde suntem am investit și noi, ca toți ceilalți. Dacă pentru voi, sponsorii, business-ul este totul și pentru noi bloggerii, blogurile noastre înseamnă totul.

– blogurile noastre nu reprezintă numai pasiune, ci și o sursă de venit.

– înainte să scriem ceva, ne documentă, luăm site-ul respectiv din scoarță în scoarță și reținem ideile principale. Nu scriem în van și niciodată în neștiință de cauză. Documentarea ia timp!

– alegem fotografiile cu grijă, le edităm și le facem să facă parte din poveste. Iarăși mult timp pierdut sau fructificat, cum vreți să îi spuneți.

– chiar dacă ni se cer minim 500 de cuvinte, când ideile ni se revarsă din minte, nu facem niciodată rabat de la ele. Niciun blogger nu se va zgârci la cuvinte.

– corectarea articolului și așezarea lui în blog, ia timp.

– link-urile costă. Cu cât sunt mai multe link-uri în articole, cu atât advertorialul costă mai mult.

– optimizarea SEO a articolului este făcută cu cap. Punem link-urile și cuvintele cheie strategic, astfel încât site-ul pentru care facem reclamă să crească în „ochii Google”.

– promovarea articolelor ia de asemenea mult timp. Să distribui un articol în zeci de grupuri facebook, zeci de comunități G+, linkedin, tumblr, pinterest și twitter, ia timp. Pe puțin o jumătate de oră.

– ca să faci un advertorial de calitate, un blogger își pierde cel puțin 2 ore din viața lui.

– calitatea se plătește.

– rezultatele obținute se plătesc, dacă nu în bani, atunci măcar în vouchere decente.

     Dacă nici aceste argumente nu sunt de ajuns, atunci poate că ar fi mai bine să vă faceți singuri bloguri, câteva zeci, și să vă promovați singuri afacerea, să vedeți cât este de greu. În rest, respect pentru sponsorii care ne apreciază și ne răsplătesc pe măsură. Respect pentru cei care oferă și un mic bonus la sfârșit, drept mulțumire. Respect pentru cei care ne respectă.

Liniște mormântala

OLYMPUS DIGITAL CAMERA       Aseară am făcut o gafă, dar mulțumesc lui Dumnezeu, am mai învățat ceva. 🙂 Vrând să fac și eu o discuție „elevată” am postat pe un grup de facebook, pe care îl dețin, un status simplu, vrând să intru în contact cu bloggerii dragi mie. Iată statusul „inteligent”: „Ce liniște ÎNmormântală este peste tot… ce faceți măi, scrieți de zor?”. Bineînțeles că m-am făcut de rușine, habar n-aveam că nu există cuvântul „ÎNMORMÂNTAL”, că de, cine stă tot timpul cu dicționarul în față?! Eu în niciun caz. După o scurtă polemică pe această temă, în care eu susțineam sus și tare că așa se spune, pentru că eu așa știam, am aflat de la câțiva bloggeri mai deștepți decât mine că de fapt corect este „liniște MORMÂNTALĂ”, adică super tăcută, liniște de mormânt. Bineînțeles că și înțelesul expresiei mele era același, doar că eu puneam acel „ÎN” care nu era corect. În fine, am trecut peste, am văzut că în DEX nu există cuvântul ”ÎNMORMÂNTAL”, am înțeles, mi-am învățat lecția, mi-am făcut „mea culpa” și-am trecut mai departe, iertată de bloggerii care aveau pretenție la mine. Oricum eu nu sunt genul care să o dea cotită când greșesc, mai bine recunosc și învăț, decât să mă dau rotundă în prostia mea.

În multe articole de pe blogurile mele am expresia „liniște înmorâmtală”, mă întreb ce-o fi fost în capul meu de n-am verificat niciodată. Dacă așa știam… am ținut-o langa cu prostia mea. Dar la un simplu search pe Google am văzut că nu sunt singura „inteligentă” și că mai sunt o sumedenie de bloggeri și bloguri care au folosit expresia greșită de enșpe mii de ori. Și-acum mă întreb… cine e de vină?! Profesorii noștri, familia care ne-a inoculat un cuvânt greșit în vocabular sau noi că n-am avut urechi să auzim? Oricum ar fi, trebuie să încetăm să mai folosim expresia „Liniște ÎNmormântală”, e greșită rău. Altă greșeală, știu că nu se spune „greșit rău” dar am vrut să subliniez ideea de greșeală.

De ce am scris acest articol? Pentru că poate mai sunt și alți inteligenți ca mine care nu știu că este greșită expresia și poate vor să se deștepte. Că de, dacă noi nu ne ajutăm între noi, atunci cine? Și-așa sunt o grămadă de bloggeri care scriu execrabil, cu greșeli multe, de la cele gramaticale, până la cele de exprimare. Și dacă tot încercăm să avem o blogosferă curată, măcar să ne educăm între noi, nu?

Așadar să ne scoatem din vocabular cuvântul „înmormântal”, corect se spune „mormântal”.

Vă pup, să nu râdeți de mine, am făcut-o eu destul aseară. 🙂

Leapșa Naturală cu Aloe Vera

Luna lui Brumărel m-a pedepsit, m-a lepșuit cu o Leapșă Naturală cu Aloe Vera, pornită de la Daniel Botea și apoi dată din mână în mână, de la blogger la blogger, unul mai mișto ca altul. Nu-mi plac lepșele de nicio culoare, dar mă supun curentului. Știu că ajută SEO, ceea ce-mi pică bine.  🙂  (știu că mă veți urî ( cu â din i, cum m-a învățat Pinky Rainbow) pentru remarca asta, dar e adevărat).

Și-acum dacă am clarificat lucrurile și i-am dat în vileag pe cei de la care s-a pornit totul, ar fi cazul să răspund și eu întrebărilor indiscrete.

aloe-vera

  • Cam câte bloguri citești într-o săptămână? Unde le găsești?

Cap – coadă?! Niciunul! Citesc câte un articol, două – trei – patru – cinci. Nu știu câte, citesc, când am timp. Dar recunosc, nu prea îmi place să citesc bloguri. Îmi place să citesc cărți. Dar îi citesc pe acei bloggeri care îmi sunt dragi, cei care mi-au intrat în sânge, să spun așa. Întotdeauna m-au atras titlurile sugestive, incitante. Titlul este primul impact care mă convinge să citesc articolul. Pe majoritatea le iau de pe Grupul de Facebook Girafa Creativă. Cu această ocazie vă invit să vă alăturați grupului. Veți găsi numai articole și oameni frumoși.

  • Cum știe un blogger că l-ai citit?

Nu știe, aia e.  🙂  Glumesc, pseudonimul meu este „Fata cu like-urile”, așadar, dau like-uri, multe, fără număr. Așa îmi fac simțită prezența. Dar nu e lege, uneori nu las nimic. Dar nu pentru că nu-mi place, ci pentru că așa sunt eu, pe toane. Foarte rar las comentarii, sunt comodă și nesimțită, știu. Dar asta nu înseamnă că nu vă apreciez… vă apreciez, dar nu trebuie să vă spun mereu asta, voi cei dragi mie știți. Și mai ales, eu sunt pe wordpress și mi-e imposibil să las vreun semn pe blogspot. Unii au setate comentariile atât de complicat, de parcă ar fi asaltați de spamuri de la extratereștii. Nu știu de ce pun așa multe măsuri anti-spam. În fine.

  • Dacă tu comentezi la un blogger, te aștepți ca și bloggerul respectiv să comenteze la tine?

Nu mă aștept, oricum ei vin la mine mult mai des decât mă duc eu la ei. Și nu pentru că eu aș fi mai bună, ci pentru că ei sunt mult mai drăguți și mai buni decât mine. Dar trebuie să recunosc, la începutul meu de blogger, lăsam comentarii de genul: „te-am adăugat la blogroll, mă adaugi și tu?”, penibil, știu. 🙂  Ei bine mi-a trecut furia de celebritate, acum vreau prieteni și nu aștept nimic. Dacă aș avea mai mult timp mi-ar plăcea ca eu să fiu cea care petrece mai mult timp pe blogurile oamenilor dragi mie.

  • Ce bloguri nu citești?

Nu citesc blogurile necunoscute, doar cine știe cum să-mi atragă atenția și să mă convingă. Urăsc blogurile plângărețe, depresive, care scriu numai despre durere. Cu toate acestea ador estetica urâtului, durerea prezentată într-o formă superbă, așa cum face Ratzone, pe el da, îl ador ca blogger. Dar blogurile – jurnal care vorbesc despre nimic, nu-mi plac și nu le voi citi în veci. Nu citesc nici blogurile IT, pentru că nu înțeleg nimic, sunt ca o matematică complicată pentru mine și nu mă deștept eu la bătrânețe. Nu citesc blogurile pline de ură, cu teme politice sau rasiste. Nu-mi plac. În rest… nu mai știu.  🙂

 

  • Cum îți recompensezi comentatorii de pe blog?

Cum altfel decât mulțumindu-le și răspunzându-le?!  🙂  Cum aș putea să îi răsplătesc altfel?! Pe cei noi îi vizitez din curiozitate, dau like-uri și cam atât. Dacă se încheagă vreo chimie bine, dacă nu, nu. Comentatorii mei îmi sunt și prieteni, foarte rar îmi comentează vreun rătăcit nou.  🙂

 

        Și-am cam terminat cu întrebările, acestea au fost toate. Sigur voi trezi noi antipatii. Mi le asum. Vă pup, dar nu înainte de a-l provoca pe Ratzone. Așa că Ratz, îți predau ștafeta, ori omori leapșa din fașă și nu scrii, ori vei scrie așa cum numai tu știi… într-o manieră proprie, care mă va unge la suflet.  🙂

       Vă pup, pa pa! 

La mulți ani, 2014!

Free-Greetings-Cards.-Merry-Christmas-2014-Happy-New-Year-5

Un an nou – 2014.

Un nou început,

Noi realizări,

Noi bucurii,

Noi oportunități,

Noi oameni,

Noi reușite,

Noi succese.

Să vină:

Noi bloggeri,

Noi bloguri,

Noi articole,

Noi inspirații,

Noi creativități,

Noi creșteri,

Noi consolidări.

S-avem:

Noi campanii,

Noi premii,

Noi bani,

Noi nebunii,

Noi întâlniri,

Noi revederi,

Noi îndrăgostiri.

Să devenim:

Mai sănătoși,

Mai înțelepți,

Mai buni,

Mai frumoși,

Mai voioși,

Mai veseli,

Mai entuziaști,

Mai copii,

Mai tineri,

Mai sufletiști,

Mai iubitori,

Mai inocenți,

Mai sinceri,

Mai de încredere.

La revedere 2013,

Bine-ai venit 2014,

Te așteptăm cu drag,

Și maxim de entuziasmați.

Să ne-aduci doar lucruri bune,

Să ne lipsești de griji

Și de nevoi,

Să ne ușurezi sufletele,

Să ne-mbogățești mințile

Și să ne bătătorești calea

Cu laurii succesului!

La mulți ani, bloggeri,

Prieteni, familie! 

Distracție plăcută!

Diplomația în publicitate

     Femeie-nervoasa  

       Graba strică treaba și mânia face ravagii. Probabil uneori par proastă, alteori poate par pupincuristă, foarte rar par bună… dar eu prefer să las de la mine. Gândesc în perspectivă, gândesc în viitor. Mă gândesc deasemenea că nu pot știi niciodată cum mai am nevoie de un om sau când mă mai pot lovi de acel om sau, de ce nu, de acea firmă. Nu sunt genul care să ia decizii în pripă și nu mă las ghidată de emoțiile negative. Oricât aș fi de nervoasă, oricât aș fi de supărată, prefer să tac până iau o anumită decizie. Nu dau curs nervilor pentru că știu cât pot fi de distrugători. Pe moment caut să mă liniștesc, apoi încerc să privesc supărarea din toate punctele de vedere, și a mea dar și a celui care m-a necăjit. Nu mă gândesc niciodată că sunt sabotată, ba din contră caut să descopăr unde am greșit, poate chiar am greșit fără să îmi dau seama. Și la rece, lucrurile se văd mai clar decât în fierbințeala nervilor.

       Noi bloggeri, marea majoritate dintre noi, ne învârtim în lumea publicității. Participăm la concursuri, scriem reclame pentru firme și se întâmplă, uneori chiar des, să fim dezamăgiți de modalitatea de jurizare, de câștigătorul ales. Și aici intervine veșnica întrebare, de ce am pierdut sau de ce eu am fost notat mai prost decât altul? Noi despre noi, cu toții avem o părere bună, credem că scriem cel mai frumos, cel mai corect, cu esență, respectăm cerințele tehnice, dar se întâmplă să nu fim jurizați așa cum ne-am așteptat. Până la urmă marketingul e marketing, nu putem intui în totalitate ce își dorește o firmă. Alegerile sunt și ele subiective, poate că ce îmi place mie, nu place altora și invers. Poate că în momentul respectiv au fost alții mai buni decât noi, poate nu am fost pe aceeași lungime de undă, poate planetele s-au aliniat împotriva noastră, sunt n motive dacă este să despicăm firul în patru.

       Cert este că oricât am fi de supărați sau oricât de urât am fost jurizați, niciodată nu este bine să acționăm la nervi, la impuls, sau pe baza instigării altora. În primul rând în publicitate nu există loc de dușmănii, foarte rar sponsorii țin la supărare. Poți lua două decizii importante, ori să demonstrezi că poți mai mult, ori să nu mai scrii pentru sponsorul respectiv niciodată, oricum este alegerea noastră și nu ne obligă nimeni să scriem. Antireclama nu este o soluție, în primul rând viitorii sponsori care vor colabora cu noi poate că se vor teme să ne mai dea de lucru. Dacă se vor gândi că la o nemulțumire și lor le-am putea plăti cu aceeași monedă, clar vom fi ocoliți. O antireclamă nu îți face nici ție cinste ca blogger, dar nici sponsorului. Antireclama scrisă poate fi și subiect de proces, până la urmă noi nu avem dovezi că am fost defavorizați, nimeni nu poate stabili cu certitudine corectitudinea unei alegeri subiective. Și decât să complicăm lucrurile mai bine ne lăsăm loc de bună ziua. Știu că dezamăgirea doare.

       Vorba dulce mult aduce, eu nu spun să vă plecați capul, dar nici să faceți din țânțar armăsar. Poate că acel câștig nu era hărăzit pentru noi, poate că pe noi ne așteaptă un câștig mai gras, mai ofertant, mai pentru nevoile noastre. Nu-i acum, sigur va fi mai târziu. Răbdare, muncă și perseverență, așa câștigăm și în viață. Mai bine întreb unde am greșit și învăț din greșeli, decât să mă supăr dintr-un concurs pierdut. Mie nu îmi place să trăiesc în amărăciune, am pierdut n concursuri, dar am câștigat altele surprinzător de frumoase.

       Eu una prefer să fiu diplomată și să îmi las loc de bună ziua, prefer să demonstrez că pot, decât să îmi arat oftica și indignarea și să dau satisfacție celor care nu mă plac.

       Mult succes!