Parteneriat win-win cu QuickMobile

Bani! Cum să fac bani? Vreau să câștig din promovarea a CEVA! Dar nu știu ce! Sunt tot timpul pe internet! Am 5 bloguri, scriu zilnic, traficul crește văzând cu ochii. Oare cum pot profita de pe urma muncii mele?! … Continuă lectura

Ma apuc de margelit

         Știu să scriu și nimic altceva. Dar mi-ar fi plăcut să fi știut să fac și altceva. Scrisul mă sleiește psihic și emoțional uneori și oricât aș vrea să dorm, nu pot. Îmi pierd vremea jucându-mă, atunci când nu mai pot să scriu. Dar mult mai frumos ar fi fost dacă aș fi putut să-mi ocup timpul cu un alt gen de artă. De exemplu, mi-ar fi plăcut la nebunie să fac bijuterii handmade. Ar fi fost o muncă frumoasă, colorată și productivă. Aș fi cumpărat mărgele pentru handmade și le-aș fi „meșterit” până ar fi ieșit cele mai frumoase bijuterii făcute de mâna omului. Dar eu nu mă pricep la arta handmade, nu am înclinație pentru așa ceva sau nu știu că am înclinație pentru așa ceva. Nimeni nu m-a învățat să fac așa ceva, cum nu am învățat niciodată să andrelez, să croșetez sau să cos. Aș putea să unesc două cârpe printr-o cusătură urâtă, dar aceea n-ar fi mai mult decât o lucrare grotească.

margele

         Totuși regret, nu pot să nu regret că nu știu să fac bijuterii handmade. Mai ales când scopul meu ar fi fost nobil. Mi-ar fi plăcut ca banii din mărgelit să-i donez cauzelor nobile. Aș fi muncit la bijuterii câteva ore pe zi, mi-aș fi făcut un magazin pe Breslo, probabil, apoi le-aș fi vândut la prețuri extrem de accesibile, tocmai pentru ca podoabele mele să se vândă ca pâinea caldă. Apoi la fiecare 500 de lei sau 1000 de lei, să-i donez unei cauze umanitare. Recunosc că m-aș fi axat pe cazuri medicale, aș fi donat mai cu seamă pentru copii. În felul acesta aș fi putut să-mi ocup mintea cu o îndeletnicire frumoasă, mi-aș fi ostenit puțin și trupul, pentru ca în final să-mi mângâi sufletul cu o faptă bună. Dar uite că nu sunt în stare…

        Dacă mâine ar pica „industria” blogurilor, nu știu ce aș face. Probabil m-aș apuca de vorbit, probabil aș ține prelegeri, probabil m-aș face psiholog cu adevărat, probabil mi-aș dezvolta latura de consilier. Oricum, sigur aș face ceva cu mintea și cu vocea. Hm… ce viitor sumbru. Dar oare nu mai bine aș căuta un curs de mărgelit?! De ce să stau și să spun că nu mă pricep la bijuterii handmade, când pot să iau taurul de coarne?! Gata! M-am hotărât! Mă apuc de învățat arta mărgelitului!

logo

Participa la campania Vinerea Bloggerilor 2014

vinerea bloggerilor

Ești blogger? Ai chef de scris? Ești genul de blogger creativ și ingenios? Atunci trebuie să participi la concursul Vinerea Blogurilor 2014. Da! Este un concurs de advertoriale! Dar bănuiesc că nu te sfiești să scrii reclame în stilul tău propriu și personal. Nu trebuie să lauzi sponsorii, ci să aduci în lumea publicității online articole nemaivăzute, cu zvâc, care să stârnească interesul.

Te simți în stare? Vrei să vezi cum este să îți pui mintea la bătaie într-o competiție între bloggeri? Atunci ambiționează-te, scrie și câștigă! Ia-le premiile! Campania Vinerea Bloggerilor 2014 se desfășoară în perioada 20 Octombrie – 28 Noiembrie și oferă premii de peste 15.ooo de lei.

Cine organizează Vinerea Bloggerilor 2014? BlogAwards a pus la cale competiția și a adunat o mulțime de sponsori, printre care: MyIash, GemSale, SportAddict, Vegis, Mustash, Bio-Cosmetics, CautCeas, Ceas Mania, Babytrend și mulți alții.

Ce poți câștiga mai exact? Bani, vouchere și o grămadă de produse! Unele premii sunt garantate, pentru altele trebuie să te lupți strașnic în scris.

Există vreun regulament? Da, există! Trebuie să ai un blog. Unul sau mai multe bloguri, după câte dorești să înscrii în competiție. Dacă te simți în stare, poți să participi cu toate blogurile. Tu decizi. Te înscrii cu blogul tău la campania Vinerea Blogurilor 2014, verifici fiecare campanie în parte, citești cu atenție brieful fiecărei campanii, scrii articolele și le înscrii în concurs. Apoi aștepți lista câștigătorilor. Lista de câștigători e lungă, cu cât ești mai talentat, cu atât ai mai multe șanse de câștig.

Cum și cine jurizează articolele? Articolele vor fi jurizate individual de către sponsori. Dacă într-o campanie participi cu un singur articol, poți câștiga unul dintre premiile puse în joc. Însă dacă participi cu 3-5-6 articole, ai de atâtea ori șanse de câștig. Vrei mai multe șanse?! Atunci trebuie să-ți încerci norocul cu toate ideile pe care le ai! Fruntașii etapelor de jurizare, pe lângă premiile aferente, ei pot primi și premii garantate pentru punctajele mari pe care le-au obținut de-a lungul întregii competiții. Astfel încât, dacă ești bun, poți câștiga și un telefon dual sim, o cameră web sau un mouse.

Există vreo șansă de câștig? Da! Există! Cu cât scrii mai bine și-ți dai silința mai mult, cu atât șansele de câștig cresc! Tu ești singurul care poate manipula situația prin propria ta creativitate! În mâinile tale stă succesul!

Nu uita! Participă și câștigă! Pentru mai multe detalii despre Vinerea Bloggerilor 2014, click aici!

BlogAwards

Vreti sa organizez un alt concurs AVBS?

       Vă mai amintiți Concursul AVBS? Dacă da… vă anunț că aș vrea să repet concursul! Aceleași reguli, aceiași răsplată, altă temă poate. Numai că am nevoie de confirmarea voastră. Data trecută mi-a fost foarte greu să vă conving să participați. Mulți dintre voi v-ați ferit să participați din motive morale, alții nu ați fost convinși că banii chiar se dau. Premiile au fost virate încă de a doua zi, deci nici nu se pune problema. Fiind atât de multe platforme care organizează concursuri cu articole, mulți dintre voi nu mai sunteți tentați să participați la un concurs pe un anumit blog, chiar dacă premiile sunt în bani. Are balta prea mult pește și prin urmare aveți posibilitatea de a fi selectivi, lucru extrem de bun. Tocmai pentru că voi dețineți puterea și fiecare scrie ce-și dorește pe propriul blog, vă întreb direct: VREȚI SĂ MAI ORGANIZEZ UN CONCURS AVBS? Sunteți de acord? Veți participa? De data aceasta la 20 de articole opresc concursul.

bani-pe-net

       Însă mai este un lucru pe care vreau să-l discut cu voi. La concursul trecut, la puțin timp după ce am anunțat fericiții câștigători, un „blogger” și-a șters articolul, DE TOT, iar alți doi au scos link-urile din articol. Așa ceva nu se face. Nu pentru că am organizat eu acest concurs, însă când intri într-un concurs, îți asumi faptul că ai scris acel articol și ești conștient că poți să câștigi sau nu. Însă dacă nu câștigi, trebuie să-ți asumi pierderea și SĂ PĂSTREZI ARTICOLUL INTACT. Până am ajuns să organizez concursuri, am fost în stadiul de participant. Într-adevăr unii bloggeri își scot link-urile la un moment dat, dar nu imediat, ci după 6 luni – 1 an sau DELOC, NU IMEDIAT. Când ștergi articolul sau scoți link-urile imediat, devii un blogger neserios, care nu dă dovadă de încredere și prin urmare, în timp, vei fi ocolit de alți sponsori sau organizatori. Și ca să fim sinceri, mai trebuie să știm și cum să pierdem, nu numai să câștigăm. Și eu m-am simțit nedreptățită de mii de ori, și eu m-am ofticat, m-am enervat și-am spus că-mi șterg articolele, că scot link-urile, că nu mai particip, că fac, că dreg… dar până la urmă mi-am dat seama că cea care ar avea de suferit aș fi tot eu, așa că am ales să fiu mai selectivă și mai creativă în loc să mă răzbun pe propria mea muncă. Pentru că bloggerii care acționează astfel, mai devreme sau mai târziu își pierd credibilitatea.

      Dar în fine, să trecem peste, revin cu întrebarea inițială: VREȚI SĂ ORGANIZEZ ÎNCĂ UN CONCURS AVBS? Veți participa? Vă veți păstra articolele și link-urile, MINIM 6 LUNI, indiferent de rezultat? Câștigătorii sunt aleși CORECT, în funcție de criteriile tehnice și de CREATIVITATE, însă ca orice concurs, există și factorul „subiectivitate”.

        Aștept răspunsurile voastre cu interes! În funcție de feedback-ul vostru, organizez sau nu concursul. Vă pup!

Nu-i usor sa-ti faci un site

      Dacă aș fi o oază inepuizabilă de inspirație mi-aș mai face un site. Atât de mult îmi place bloggingul și-atât de mult îmi place să scriu, încât simt că nu m-aș plictisi niciodată de această „meserie”. Am deja 4 bloguri personale, două wordpress și două pe domenii proprii. La început îmi era teamă să trec pe domeniu propriu, eram praf la tot ceea ce înseamnă crearea unui site, web design și optimizare SEO. De fapt, ca să fiu sinceră, nu mă pricep nici acum. Site-urile mele au fost făcute de un specialist, dar știți, e greu să nu știi o boabă de nimic, mai ales când vrei un site profesional.

      Și acum, dacă mi-aș mai face un site, aș apela la o companie creare site. De ce? Pentru că eu nu sunt un blogger ca oricare altul, site-ul meu nu vreau să arate ca oricare altul și dacă setările lui nu sunt făcute cum trebuie, degeaba. Da, poți să scrii pe el, dar să nu te-aștepți la Page Rank din partea lui nenea Google. Dacă noi, că suntem bloggeri, avem pretenția de a avea niște site-uri frumoase, perfect funcționale și optimizate din toate punctele de vedere, ce să mai spun de magazinele online sau de site-urile de prezentare ale magazinelor fizice. Sincer, astăzi dacă nu exiști în mediul online, e ca și cum n-ai exista nici în offline.

       Ai o afacere de succes, este profitabilă? Dă-mi link-ul să-ți văd site-ul! Nu ai? Atunci din start nu prezinți garanție. Ai site dar nu arată așa cum trebuie, atunci să-ți fie rușine! Înseamnă că nu ai bani să investești în webdesign, optimizare și promovare, și prin urmare încep să mă îndoiesc că afacerea ta este una de succes. Dar știți, nici măcar nu costă exagerat de mult. Urăsc să văd magazine online trase la indigo. Urăsc să caut un magazin și să nu-mi apară pe prima pagină în căutările Google. Urăsc să intru pe un site care nu are o temă prietenoasă și niște fonturi decente. Nu-mi place să-mi sară în ochi culori țipătoare, când vine vorba de un site. Toate aceste lucruri contează foarte mult. Dar câți știu aceste lucruri? Mie mi-au trebuit doi ani să învăț chestiile astea și zi de zi mai aflu câte ceva nou. Ceva nou care îl aplic automat și pe blogurile mele. Îmi place să fiu profi, ce să-i faci?! Poate că nu fac din blogging o meserie, poate că nu scriu eu cel mai frumos. Dar cu cât arată site-ul mai bine, cu atât vizitatorul este tentat să stăruie mai mult.

         Dacă nu îmi place un site, dacă mi-e greu să navighez pe el, dacă nu-i găsesc meniul cu ușurință și dacă paginile nu se încarcă repede, ies în secunda doi. Așa sunt eu, sunt mofturoasă probabil. Dar mi se pare o dovadă de bun simț să ai un site care funcționează la cote maxime și arată foarte bine. E ca și cum un om ar fi frumos, dar s-ar îmbrăca în zdrențe și are pretenția de a intra într-un restaurant de lux. Și trecând peste magazinele online, dacă sunteți bloggeri și vreți să treceți de la domeniul free la cel propriu, nu ezitați să apelați la un specialist, decât să nu faceți totul ok cap-coadă, mai bine lăsați firma de creare site să facă treaba tehnică.

        Nu uitați, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, vizitatorului nu mai spun! 🙂

logo

Liniște mormântala

OLYMPUS DIGITAL CAMERA       Aseară am făcut o gafă, dar mulțumesc lui Dumnezeu, am mai învățat ceva. 🙂 Vrând să fac și eu o discuție „elevată” am postat pe un grup de facebook, pe care îl dețin, un status simplu, vrând să intru în contact cu bloggerii dragi mie. Iată statusul „inteligent”: „Ce liniște ÎNmormântală este peste tot… ce faceți măi, scrieți de zor?”. Bineînțeles că m-am făcut de rușine, habar n-aveam că nu există cuvântul „ÎNMORMÂNTAL”, că de, cine stă tot timpul cu dicționarul în față?! Eu în niciun caz. După o scurtă polemică pe această temă, în care eu susțineam sus și tare că așa se spune, pentru că eu așa știam, am aflat de la câțiva bloggeri mai deștepți decât mine că de fapt corect este „liniște MORMÂNTALĂ”, adică super tăcută, liniște de mormânt. Bineînțeles că și înțelesul expresiei mele era același, doar că eu puneam acel „ÎN” care nu era corect. În fine, am trecut peste, am văzut că în DEX nu există cuvântul ”ÎNMORMÂNTAL”, am înțeles, mi-am învățat lecția, mi-am făcut „mea culpa” și-am trecut mai departe, iertată de bloggerii care aveau pretenție la mine. Oricum eu nu sunt genul care să o dea cotită când greșesc, mai bine recunosc și învăț, decât să mă dau rotundă în prostia mea.

În multe articole de pe blogurile mele am expresia „liniște înmorâmtală”, mă întreb ce-o fi fost în capul meu de n-am verificat niciodată. Dacă așa știam… am ținut-o langa cu prostia mea. Dar la un simplu search pe Google am văzut că nu sunt singura „inteligentă” și că mai sunt o sumedenie de bloggeri și bloguri care au folosit expresia greșită de enșpe mii de ori. Și-acum mă întreb… cine e de vină?! Profesorii noștri, familia care ne-a inoculat un cuvânt greșit în vocabular sau noi că n-am avut urechi să auzim? Oricum ar fi, trebuie să încetăm să mai folosim expresia „Liniște ÎNmormântală”, e greșită rău. Altă greșeală, știu că nu se spune „greșit rău” dar am vrut să subliniez ideea de greșeală.

De ce am scris acest articol? Pentru că poate mai sunt și alți inteligenți ca mine care nu știu că este greșită expresia și poate vor să se deștepte. Că de, dacă noi nu ne ajutăm între noi, atunci cine? Și-așa sunt o grămadă de bloggeri care scriu execrabil, cu greșeli multe, de la cele gramaticale, până la cele de exprimare. Și dacă tot încercăm să avem o blogosferă curată, măcar să ne educăm între noi, nu?

Așadar să ne scoatem din vocabular cuvântul „înmormântal”, corect se spune „mormântal”.

Vă pup, să nu râdeți de mine, am făcut-o eu destul aseară. 🙂

Despre sinuciderea din dragoste…

       Acest subiect, sinuciderea, s-a dezbătut peste tot, în reviste, ziare, bloguri, terapii și câte și mai câte. Îmi spun și eu părerea, din nou probabil. M-am hotărât să scriu acest articol din pricina lui Marius, tânărul de 27 de ani care s-a sinucis la metrou, pentru că avea probleme financiare, dar mai ales din dragoste. Și uite așa, am mai scăpat de-un fraier. Știu că sună urât ceea ce spun, Dumnezeu să-l ierte, dar fapta lui mi se pare incalificabilă. Nu găsesc nimic eroic în a te omorî din dragoste, nici măcar nu-mi stârnește milă. Poate că sunt rea, poate că sunt cum vreți voi, DAR orice suferință ai avea, nimic nu justifică un asemenea gest. Sunt revoltată la gândul că cineva și-ar putea lua viața. Să mă ferească Dumnezeu de o astfel de întâmplare la mine în familie, pentru că pe lângă durerea imensă, ar sădi în mine și o revoltă și o supărare colosală.

      Dumnezeu ne-a dat viață prin părinții noștri, iar noi, cu bune sau cu rele trebuie să ne ducem zilele până la capăt. Dar să te omori din dragoste mi se pare cea mai proastă și josnică decizie. S-au terminat femeile? S-au terminat bărbații? S-a terminat dragostea la un singur om? Deloc! N-a fost să fie. Poate că o iubire nouă stă să apară. Poate că acolo la un colț de stradă vei întâlni sufletul pereche. Dar dacă n-ai răbdare… asta este altă poveste, încununată de prostie pe măsură. Nimeni n-a murit din dragoste! Decât dacă a ales el ca prostul să moară. Și suferința asta din iubire se trece cu timpul, se așterne uitare, te resemnezi și înveți să trăiești fără EL sau fără EA.

       Dar știți care-i cea mai mare tâmpenie și de ce s-a ajuns la atâtea sinucideri?! Din cauza mass-mediei. Poate că se omora lumea și în trecut, dar nu se făcea atâta tam-tam, nu se discuta atât, nu se dispica atât firul în patru. Murea și nu știa nimeni de ce. De când cu Mădălina Manole și Mălina Olinescu, au început să se omoare oameni într-una. Au fost atâtea tentative printre persoanele publice încât mi s-a urât să mă mai uit la televizor. Dacă și vedetele care s-au sinucis, au ajuns să fie un exemplu, și sunt promovate pe toate căile, atunci chiar am luat-o razna. Din această cauză n-ar trebui să ne mai mirăm de ce se omoară atât de multă lume. Dacă Mădălina a putut, pot și eu. Dacă Oana Zăvoranu a încercat, încerc și eu. Este cea mai mare prostie să luăm drept exemplu aceste ființe publice, care au încercat și au și reușit să își ia viața. Le-am respectat și eu, atât pe Mădălina Manole, cât și pe Mălina Olinescu. Însă degeaba au fost niște artiste desăvârșite, dacă și-au încheiat socotelile cu viața într-un mod atât de urât. Tot ce-ai făcut bun până în momentul sinuciderii, se anulează. Sinuciderea nu este privită ca act de curaj, ci ca pe un gest de capitulare. Renunți la viața și la toate posibilitățile ei, înainte de vreme. Dacă peste ceva timp, acolo undeva se afla salvarea ta, tu îi retezi din start orice șansă.

        Marea problemă a zilelor noastre nu este cancerul, ci depresia. Depresia îmbolăvește până și cele mai iscusite minți. Înțeleg că bolnavul de depresie este bolnav și nu se vede, nu vede cât de multe probleme are, dar cei din jur, apropiații, familia, prietenii, nu văd că persoana respectivă este tristă, apatică, fără chef și fără poftă de viață? Oare chiar așa de ascunsă este nenorocita asta de depresie?! Dacă omul în cauză nu se simte sau nu recunoaște, luați voi atitudine, duceți-l la psiholog, la psihiatru. Îl poate salva. Dacă așteptați crezând că într-o zi se va trezi vesel și plin de viață, veți aștepta în zadar, nu veți face altceva decât să așteptați moartea aceluia. Depresia este întotdeauna însoțită de gânduri suicidale și de tentative suicidale. Dacă voi nu sunteți atenți la cei din jurul vostru, îi veți pierde printre degete. Nu spun că sunteți voi vinovați, dar cred că vedeți și este păcat să nu acționați înainte de a fi prea târziu.

      Unii și-ar dori să trăiască, să aibe o viață lungă și frumoasă, dar nu pot pentru că sunt bolnavi, mor prematur în accidente sau din cauza unor boli necruțătoare. Și alții se omoară dinainte de a gusta toată frumusețea vieții. Mi-ar plăcea să nu se mai promoveze cazurile de sinucidere, să nu mai discutăm despre ele și să nu mai citim despre ele. Poate așa le va ieși din minte această opțiune celor care vor să-și încheie socotelile cu viața.

     Orice problemă poate fi trecută pe lumea această, orice necaz, orice încercare, orice suferință, nu trebuie decât să vrei și să te lași ajutat. Iar salvarea va veni de la sine…