An nou, cuvinte vechi

Au trecut sărbătorile,

Am intrat în an nou,

Înveșmântat în straie de gală.

Am reintrat în normal,

S-au dus toate liniștile,

S-au dus amintirile,

Am strâns podoabele din casă,

Am lăsat bradul să se culce

În ghiveciul lui, dezbrăcat.

I-am luat povara luminilor

De pe ramurile sale verzi.

Îl împodobesc iarna viitoare,

Din nou, căci așa îmi cere inima.

Acum, mă las pradă cotidianului,

Îmi place rutina, îmi plac zilele

Ce-arată toate la fel.

M-am obosit, m-am odihnit,

Am mâncat, am băut,

Am râs, am depănat amintiri,

Acum gata, totul reintră pe făgașul firesc.

Căci sărbătorile mai rău mă obosesc,

Decât mă fac să mă odihnesc.

Nu mai am cozonac,

Acum am intrat în pâine,

Pâinea cea de toate zilele.

Îmi place, e bună, e dulce,

E viață și trai.

De-acum să curgă imprevizibilul,

Să vină frumosul,

Să mă ocolească problemele

Și să curgă articolele.

De azi îmi scriu goliciunea,

Nu mai contează ce gândesc,

Ci ce simt. Și simt, simt golul…

Îl umplu acum cu rânduri alambicate,

Pe care nu le înțeleg nici eu.

Dar ce contează?!

Important este că vin cuvintele,

Se-mbrâncesc pe hârtie,

Se-mpiedică, se opintesc,

Până ce se-așează frumos,

Cum îmi place mie.

A venit anul nou,

Dar m-a lăsat cu aceleași cuvinte

Și rânduri vechi,

Încunutate de stări și mai vechi…

Te pregătești de Crăciun?!

www.trilulilu.ro

Te pregătești de Crăciun, sunt convinsă.

Ți-ai aranjat casa, sunt convinsă.

Ți-ai împodobit bradul, sunt convinsă.

Deja pregătești de zor bucatele pentru Crăciun,

Sun convinsă…

Dar de suflet te-ai îngrijit?

Pe el l-ai împodobit cu globulețele iubirii?

Le-ai cerut iertare celor cărora le-ai grești?

Te-ai împăcat cu cei cu care te-ai certat?

Ai dăruit cuiva năpăstuit o pătură?

O lingură de mâncare sau o mângâiere?

Ai făcut vreo faptă bună în acest post?

Da chiar, post ai ținut?

Te-ai înfrânat de la mâncăruri de dulce?

Ai lăsat deoparte băuturile fără rost?

Te-ai oprit de la bârfe și vorbe aruncate cu răutate?

Ai spus stop în fața unei nedreptăți?

Te-ai abținut de la a mai face vreun rău?

Dacă da, înseamnă că meriți Crăciunul,

Și el te merită pe tine.

Și este gata să te-mbrățișeze cu căldura lui,

Dăruindu-ți lumină și liniște sufletească,

Făcându-te fericit, pe tine, și pe toți ai tăi.

Știi și tu, Crăciunul nu înseamnă Moș Crăciun

Sau Coca Cola, două sticle la preț de una,

Ci nașterea lui Iisus, cel fără de care

Încă am fi fost păgâni și-am fi trăit

Cu ochii-n soare, rugându-ne cerului

Să ne dea un strop de ploaie.

Crăciunul înseamnă iubire și dăruire,

Dacă nu ai cui să dai și dacă tu ești propria ta iubire,

Atunci nu vei simți în veci, nici Crăciunul,

Nici iubirea împărtășită.

Să fim mai buni, oameni buni!

Crăciun fericit!

Crăciun Fericit…

Craciun

Ajunul Crăciunului, zi magică, zi deosebită… ziua în care cu toții ne întoarcem în timp, la Crăciunul copilăriei noastre. Prin intermediul copiilor noștrii, prin intermediul familiei și al celor dragi nouă, retrăim an de an minunata sărbătoare a nașterii Domnului. Poate că nu ne bucurăm cu aceeași inocență și puritate ca la șapte ani, însă Crăciunul merită sărbătorit, merită iubit…

Este ziua în care bradului împodobit este mai deosebit, este învăluit de magie, casa întreagă are miros de scorțișoară, de cozonac, de sarmale, este mirosul familiei. Iar Moș Crăciun este așteptat de toți copii…

Vă doresc tuturor un Crăciun fericit, un Crăciun luminos, plin de veselie, belșug, zâmbete și voie-bună. Și sper ca fiecare dintre voi să simtă Crăciunul, să aibe o familie cu care să se bucure, cu care să trăiască această zi fantastică. Iar cu prilejul Nașterii Domnului, Iisus să reverse asupra noastră darul sănătății, al bunătății și al liniștii sufletești. Iar dintre cei care au nevoie de puțină culoare în viața lor, sper să găsiți nebunia căreia îi simțiți lipsa; cei care sunteți singuri, sper să vă găsiți jumătatea; cei care vă doriți copii, să fiți binecuvântați cu un pui de om de toată frumusețe; cei care v-ați pierdut credința, să o regăsiți în aceasă seară; iar toți cei care v-ați rătăcit, sper să vă găsiți calea, menirea, țelul.

Fiți fericiți oameni buni și frumoși, încercați să uitați de toate grijile cotidiene, încercați să ignorați tot ce vă apasă și bucurați-vă. Permiteți luminei să intre în viața voastră. Dăruiți, iubiți, trăiți… acesta este spiritul Crăciunului!!

Crăciun Fericit!!

Fiți binecuvântați! 🙂

 

Tu simți sărbătorile?!

    A Cozy Christmas     

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!