Despre tristețe și alte minuni

Cineva mi-a spus acum ceva timp – Pe om îl prostește fericirea! Omul gândește și acționează doar atunci când este încercat de tristețe, frământari și griji! Tristețea motivează omul, fericirea îl plafonează! La primul impuls, am zis că sunt doar prostii. … Continuă lectura

Nu-ti ascunde emotiile

   32e5c307321c38b621d3cdca80dce85c

    Dacă îți arați sentimentele, ești slab. Dacă nu-ți arați emoțiile, ești puternic, dar nimeni nu o să te întrebe vreodată dacă ești ok. Și fiind atât de puternic, parcă ești și mai predispus să suferi, pentru că nimeni nu o să te menajeze și-o să te facă să suferi fără mustrări de conștiință. De ce? Pentru că va crede că tu poți să duci totul!

      Nu știu cum e mai bine, să te arați lumii așa cum ești sau să te prefaci că ești puternic? Adevărat că nu-i putem împovăra pe ceilalți cu problemele noastre, dar suntem oameni, mai plângem, mai suferim, mai suntem și triști câteodată. Și-n fond, cel care îți e prieten, dacă-ți e prieten, nu te va judeca pentru motivele pentru care ești trist, ci te va ajuta și va căuta să te scoată din hăul în care te afli.

     Îmi place să fiu puternică, dar adesea îmi arăt tristețea, manipulez cu ea ce-i drept. De ce? Pentru că așa vreau, pentru că uneori cei din jurul meu nu merită să-i protejez și pentru că simt și eu nevoia să fiu consolată. De ce să fiu eu cea puternică? De ce s-o fac pe supraomul? De ce să nu fiu eu așa cum sunt… un OM cu bune și rele! Nu m-am născut să trec prin viață singură, nimeni nu s-a născut să fie singur, și dacă nici tristețile nu am voie mi le împart cu cineva, atunci înseamnă că nu are ce căuta lângă mine când sunt bucuroasă și veselă. Dacă cineva nu este capabil să mă suporte tristă, atunci nu merită să mă vadă radiind, nu merită să se bucure alături de mine și nu merită să-mi pierd vremea cu el sau cu ea…

       E bine să fii puternic cu oamenii care încearcă să-și bată joc de tine, cu cei care te rănesc voit, cu cei care îți vor răul. Da, atunci nu trebuie să te lași afectat și nici să le dai această satisfacție. Cea mai bună decizie este să te îndepărtezi și să-i lași să-și caute altă victimă. Dar cu apropiații, cu apropiații trebuie să fim noi înșine, să fim naturali, să fim așa cum suntem de obicei și să le arătăm emoțiile noastre. Căci dacă ajungi să-ți ascunzi și supărările, atunci mai bine îmbrățișezi singurătatea decât să fii lângă niște oameni cărora nu le pasă. Și știți, nici măcar nu-i bine să îți înăbuși tristețea, nu-i bine s-o închizi înăuntrul sufletului tău, pentru că te va măcina și te va distruge. Arătă-ți emoțiile dacă vrei să fii în armonie cu tine însuți. Arată-ți emoțiile și dă-le șansa să te iubească așa cum ești. Arată-ți emoțiile și vei fi împăcat!

Irosire…

        Dintre tot ceea ce este mai frumos pe-această lume… cel mai mult mă atrag oamenii. Fără ei nu aș fi nimic, fără ei aș cunoaște numai singurătatea și nefericirea. Nu cred că suntem făcuți să trăim singuri, deși se poate… deși sunt mulți care au îmbrățișat și singurătatea deplină. Poate că singurătatea asigură liniștea sufletească, dar liniștea nu-i totuna cu bucuria. Liniștea nu-i totuna cu fericirea.

      Mi se pare o dovadă de egoism să vrei și chiar să locuiești de unul singur. E ca și cum te-ai iubi atât de mult încât vrei să te ții departe de orice om care te-ar putea face să suferi. Până la urmă… când alegi compania oamenilor îți asumi și eventualele tristeți și nefericiri ce pot surveni din cauza acelor oameni. Fiind oameni și nu animale… suntem sortiți greșelilor. Nu suntem perfecțiunea întruchipată, nu facem numai lucruri bune, ci mai și greșim, mai și facem gafe, mai și rănim.

      Până la urmă viața nu e viață fără compania oamenilor. Trăiești, sigur că da, însă nu simți în adevăratul sens al cuvântului. Un om singur este ca un robot. Mănâncă, bea, doarme, își face nevoile, își face treaba… și cam atât. Neiubind, omul se îndepărtează de propria sa natură. Se IROSEȘTE! Acesta este cuvântul perfect, irosire! Te irosești, îți irosești sufletul, îți irosești viața, îți irosești propria ființă. Nu faci altceva decât să îți irosești tinerețea și să te îndrepți cu pași repezi spre bătrânețe.

      Pentru că omul singur este bătrân, trist, schimonosit la față, întunecat la chip. Nezâmbind, își pierde luminozitatea. Lipsit de lumină, își pierde pofta de viață. Singurătatea îmbolnăvește sufletul și mintea. Un exemplu sunt pentru noi sfinții care și-au trăit viața în pustietate. Însă… oare câți dintre noi suntem în stare să ne oferim viața Domnului? Marea noastră majoritate ne înnecăm în singurătate de frică, tocmai ca să fim în siguranță, departe de răutatea oamenilor, dar și de bunătatea lor.

        Oricât ar fi oamenii de răi și oricât de multe răutăți pot face, sunt capabili de mult mai mult bine. Pe lângă supărări, ei aduc mult mai multe bucurii. Nu vă temeți să vă apropiați de oameni, nu vă temeți să iubiți și să fiți iubiți, veți fi surprinși câtă fericire veți primi în viața voastră!

Va veni o vreme…

Va veni o vreme…

Când voi muri și eu,

Ca orice om pe lumea asta.

Și-atunci viermii vor mânca

Din trupul meu.

Viermi născuți din mine,

Acum sunt plină doar de larve,

Mă întreb dacă voi reuși, cândva,

Să nasc din trupul meu vreo doi-trei fluturi.

Dar nu cred,

N-am fost făcută pentru frumos,

Pe mine mă atrage urâtul.

Și-atunci când voi muri,

Obrajii mi se vor veștejii,

Buzele mi se vor ofilii,

Ochii mi se vor usca,

Degetele mi se vor topi,

Și inima îmi va fermenta.

Draguțul meu suflet

Nu va mai fi în stare să simtă,

Dar urechile îmi vor auzi,

Bocetele celor din jur,

Înjurăturile celor care nu m-au iubit.

Eu n-aș vrea plâns,

Nici tristețe,

Aș vrea s-aud în jurul meu bucurie.

Așa voi ști că m-au iubit,

Așa voi ști că mă vor ține minte.

Nu vreau să simt sărutări

Pe fruntea mea rece,

Nici mângâieri pe palmele

Grele și galbene ca pământul.

Eu vreau să fiu ținută minte

Caldă, vie, veselă,

Nu tăcută, nu moartă.

Nici măcar nu vreau să stau trei zile în casă,

Să mă ducă o zi în Biserică,

Să-l pot ruga pe Dumnezeu

Să mă primească la el,

Apoi pot să mă-nvelească cu pământ,

Oricum nu o să înviu,

Oricum nu m-aș întoarce,

Nici dacă aș avea de ales.

De ce nu m-aș întoarce?!

Pentru că lumea am cunoscut-o deja,

Am iubit, am simțit, am trăit,

Voi vrea să văd și Cerul,

Nu mor de curiozitate să văd Iadul

Și dacă totuși voi ajunge acolo,

Le voi face viața amară,

Îi voi face să mă izgonească,

Să mă trimeată înapoi, la Îngeri.

Sper să am această ultimă putere,

Și dacă nu… Dumnezeu cu mila.

Voi aștepta Judecata de Apoi

Și sper să nu întârzie prea mult.

În fine… cred că mai e mult până voi muri,

Dar nu mă tem,

Nu stau cu frica-n sân.

Ce-o fi, o fi,

Sper doar să nu mă chinuiesc,

Moartea să-mi fie ușoară

La fel că bătaia aripilor de fluturi.

Te îmbrățișez de la distanță,

Dragă moarte,

Te vei înfrupta și din trupul meu

Într-o bună zi…

Dar până atunci,

Fii mai blândă cu ceilalți,

Smulge-i cu mai multă delicatețe,

Dacă se poate în somn,

Pe nesimțite…

Dar tu știi…

Tu-ți știi motivele…

Tu ai menirea ta,

Și scopul pentru care faci,

Ce faci…

Te sărut…

De la distanță,

Pe fruntea ta lată

Și albastră,

Ca noaptea.

Crăciun Fericit

   wallpere-1_6918081befce49

         Ajunul Crăciunului… miros de cozonaci și de sarmale, vin fiert cu scorțișoară, tuică fiartă cu piper și zahăr… atmosferă autentic românească. Vă urez Crăciun Fericit, magia sărbătorilor să vă învăluie și să vă insufle lumina sfântă a Nașterii Domnului. Vă doresc să împărțiți împreună cu cei dragi bucurie, afecțiune, voie-bună, împăcare și nu în ultimul rând, masa îmbelșugată.

       Să fiți sănătoși, iubiții mei cititori, la minte, trup și suflet. Nimic să nu vă tulbure în această perioadă minunată și astfel să reușiți să simțiți Crăciunul ca odinioară, ca în vremurile frumoase ale copilăriei.

       Crăciun fericit, magic, unic, frumos, sublim, viu, parfumat… un Crăciun de poveste vă doresc! Indiferent în care colț al lumii v-ați afla, eu vă trimit toate gândurile mele pozitive… toate către voi! Vă pup și vă îmbrățișez pe toți! Fiți binecuvântați!

Vine Moș Nicolae

     B365.ro

      În noaptea aceasta vine Moș Nicolae! Motiv de mare bucurie pentru copii și părinți, nu? 🙂 V-ați lustruit ghetuțele? Vi le-ați făcut cu cremă? Eu una așa făceam pe vremea copilăriei mele. În seara aceasta am fost puturoasă, nu mi-am făcut ghetuțele, nu le-am așezat frumos la geam. Îl las pe Moșul să mă surprindă, sunt tare curioasă dacă mama i-a fost complice. 🙂 Până mâine când voi afla dacă a trecut și pe la mine sau nu, haideți să vă spun ce cadouri mi-ar plăcea să primim cu toții în dar, fără excepție, de la mic la mare.

       În primul rând aș vrea ca Moș Nicolae să ne aducă tuturor câte o nuielușă. Și nu, nu pentru că am fost obraznici, ci pentru simbolul pe care îl reprezintă ea. Nuiaua să ne aducă aminte să ne mai ponderăm, să mai lăsăm din răutăți, să ne îndreptăm greșelile, să evităm să mai facem nedreptăți, să mai lăsăm minciunile și să învățăm să fim mai buni, mai drepți, mai darnici, mai serioși și mai sinceri. Da, nuiaua să ne atingă peste obrazul conștiinței și să revenim cu picioarele pe pământ, într-o lume mai bună și mai frumoasă.

      Să ne aducă Moșul, tuturor, multă sănătate, căci fără ea toate bucuriile pălesc. Să ne umple casa cu lumina iubirii, care să ne apropie și să ne facă să fim recunoscători vieții pentru tot ce avem; de la vedere, auz, gust, miros, picioare și mâini, până la familie, prieteni și bunuri materiale, atât de necesare. Să-și aștearnă Moșul pe genele noastre darul magic care să ne insufle înțelepciune și curajul de a lua cele mai bune decizii. Tot el să ne binecuvânteze cu sărutul unei iubiri împărtășite. Să ne dea din desaga lui liniște și împăcare, armonie și mulțumire sufletească. Și tot el să-i bătătorească calea până la noi, celuilalt moș, Moș Crăciun. Să ne ofere Moș Nicolae și un strop de fericire, acea bucurie dulce care să ne facă sărbătorile mai frumoase și care să ne ajute să ne bucurăm cu tot sufletul de momentele petrecute alături de cei dragi.

       Iar copiilor din lumea întreagă, Moș Nicolae să le aducă cele mai frumoase daruri; dulciuri, jucării, cărții, creioane colorate, dar și sănătate, zâmbete pe chipurile lor luminoase și părinți buni și iubitori care să îi călăuzească în viață cu pricepere… care să-i educe, să-i ocrotească și să-i ajute să ajungă la maturitate niște oameni de toată isprava.

       Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Moș Nicolae să aducă fiecăruia după nevoia inimii!

1 Noiembrie

           A venit și 1 Noiembrie… cică de-acum vine iarna, dar afară e încă soare, e o toamnă veritabilă și frumoasă. Să fac un bilanț al lunii Octombie?! Ce rost ar avea?! Mi-a mers bine, excepțional de bine… sunt mulțumită, încântată, satisfăcută, mă simt bine, sunt sănătoasă și eu și ai mei… ce-mi pot dori mai mult?!
           Încep această ultimă lună de toamnă cu un entuziasm nebun, cu o bucurie soră cu fericirea… nici eu nu-mi explic de ce, dar mă simt fantastic. Iar melodia de mai sus îmi dă o doză de energie fantastică, mă face să dansez, să zâmbesc, simt ritmul în sânge, vibrează, inevitabil mă mișc și nimic nu îmi poate strica buna dispoziție. 🙂
            Vă doresc tuturor să simțiți ceea ce simt eu astăzi, fiți veseli oameni buni, o viața avem și e păcat să o irosim. Eu una iubesc viața, sunt recunoscătoare că trăiesc, că merg, că simt, că văd, că aud, că pot să gust și să ating… restul sunt de prisos, toate trec, până și durerile trec… neîmplinirire sunt doar mici piedici… părăsirile sunt ale vieții valuri. Doar viața dăinuie și iubirea, în rest nimic! Este imposibil să nu ai tu un motiv pentru care să poți zâmbi! Respiră aerul curat, privește soarele, salută cerul și râzi cu toată inima, să vezi ce bine te vei simți.
            Eu una mă apuc de dans! O zi bună să aveți, vă pup!

Nu da drumul…

Nu da drumul din mână inocenţei tale,

 păstrează parte din sufletul de copil.

 Nu da drumul din mână sincerităţii tale,

 nimic nu aduce mai multă lumină decât Adevărul.

 Nu da drumul din mână iubirii ímpărtăşite,

 când o-ntâlneşti o dată, greu o regăsești.

 Nu da drumul din mâna ta magiei,

 fără un strop speranţă şi de vis… viaţa e amară!

 Nu da drumul din mână fericirii,

 păstreaz-o, sporeşte-o, îngrijeşte-o.

 Nu da drumul din mână succesului tău,

 fii vizionar, tu poţi.

 Nu da drumul din mâna ta poeziei,

 fără sensibilitate, ce rămâne?!

 Nu uita, nu te lepăda de bucurie şi de muzică,

 zâmbeşte, cântă, simte, trăieşte.

 Nu da drumul vieţii tale, din mână,

 fii propriul tău stăpân.

 Nu da drumul din mână iertării,

 dacă nu vei ştii să ierţi, nu vei fii cruţat din căile destinului.

 Nu da drumul din mâna ta dreptăţii,

 fii just cu tine însuţi dar şi cu aproapele tău.

 Nu da drumul virtuţilor,

 ai grijă, şi păcatul şi virtutea sunt feţele aceleiaşi monede.

 Nu da drumul din mănă bunătăţii,

 este-atât de rară şi nepreţuită.

 Nu te lepăda de omeniei,

 fără ea eşti doar o brută!

 Fii om, spirit, divinitate, artă şi natură!

 Fii universul tot!

maini

Vers liber scris de Gheorghe Alina