Vata pe bat? Nu, vata de sticla!

       Astăzi este atât de soare și de frumos, încât îmi amintesc de copilărie. Parcă și soarele a ieșit la suprafață pentru a ne spune un „La mulți ani”, călduros, de 1 Mai Muncitoresc. Dar nu știu ce-i cu mine astăzi, sunt nostalgică, îmi amintesc numai de copilărie și de condițiile grele prin care treceau părinții mei. Eu eram mică, mă protejau, dar ei se cam chinuiau, mai ales pe timp de iarnă. Slavă Domnului că a trecut iarna, dar mai ales acea perioadă. Stăteam cu chirie, la o casă bătrânească, nu aveam apă în casă, nici gaze. Luam apă de la pompa de afară și aveam gaz de la butelia care mereu îngheța iarna. Sursă de căldură, o sobă la 2 camere, care înghițea o grămadă de lemne. În bucătărie era mereu frig, de-ți înghețau și măruntaiele pe timp de iarnă. Dar ca orice om gospodar, ai mei se adaptau și mereu găseasu soluții eficiente pentru a-și ușura traiul zilnic.

      Când gerul era mai năpraznic, cea mai mare problemă o constituia pompa de apă de afară. Butelia o mai salvau cu pături, fiind în casă, sau o mai băgau într-un lighean cu apă fierbinte, dar cu pompa era chiar o problemă. Dar părinții mei obișnuiau să o îmbrace în vata de sticla, imediat cum iarna începea să-și arate colții. Dar oricât ar fi înfășurat pompa, robinetul tot se îngheța, dar aveau soluție și pentru el, turnau apă fiartă și se dezgheța. Așa reușeam să avem apă pe toată durata iernii. Norocul nostru era că tatăl meu lucra în domeniul construcțiilor și putea să facă rost de vată de sticlă din belșug; dar erau oameni pe stradă, care își izolau pompa cu ciocani. Ciocani, adică frunze și tulpini uscate de porumb. Regional, așa se numeau, ciocani. Dar oricât de mulți ciocani puneau bieții oameni, pompa tot se îngheța, pe de-a întregul. De fapt cred că și astăzi se mai poartă acest gen de izolație la țară. Noi eram puțin mai norocoși și mult mai norocoși că nu mai stăm acum la casă.

e-izolatii

      În orice caz, indiferent că vorbim de o pompă, de o butelie sau de o casă, vata de sticlă este una din cele mai utilizate metode de izolare. Dar oricum, casele se izolează în general cu polistiren expandat sau extrudat, vata de sticlă este considerată foarte bună pentru izolația fonică a casei și pentru izolarea acelor locuri unde alte materiale, mai puțin flexibile, nu se potrivesc. Scopul izolației unei case, este de a conserva căldura iarna și de a păstra răcoarea, vara; să protejeze casa de uminiditate, dar și pentru a-i crește rezistența în caz de incendiu. Ideea este că o casă neizolată va păpa bani pe căldură, în prostie. O izolație completă reduce costul energiei termice cu până la 90%. O statistică recentă spune că o casă neizolată pierde căldură prin tavan (30%), prin podea (16%), prin ferestre (15%) și prin pereții exteriori (16%). Așadar 77% din căldură o pierdem… normal că și consumul de energie termică crește și prin urmare dăm o mulțime de bani pe căldură pe timp de iarnă.

      Într-adevăr izolarea completă a unei case, costă. Și costă destul de mult. Dar dacă ne gândim bine, este o investiție care în timp își va scoate banii. Dăm un ban, dar iarna stăm la căldură, strângem banii la saltea și vara îi numărăm la răcoare, totul în propria casă!

e-izolatii.ro

Panouri solare pentru om și mediu

Eu am o mare curiozitate, vouă vă vin mari facturile la curent?! Dar facturile la căldură? Mari nu-i așa?! Eu una stau la bloc și m-am săturat până peste cap să plătesc facturi de sute de lei numai pe curent electric, căldură și apă caldă. Mă credeți?! Uneori parcă nici nu mai mă trage inima să mă spăl. Căldura, apa caldă și cea rece îmi vin de la Centrala Termică a cartierului, orașului, habar n-am sinceră să fiu, oricum sunt ale statului. Și cel mai mult mă enervează faptul că trebuie să irosesc o cadă întreagă de apă, până începe să curgă caldă. Pentru că la început este foarte rece, parcă nici n-ar curge pe țeava de apă caldă. Și vă dați seama cât de multă apă „caldă” consum până reușesc să fac un simplu duș?! Dar trebuie să recunosc, îmi pândesc vecinii. Se aude când dau drumul la apă să facă baie și după ce iau ei toată apa rece, hop mă bag și eu în baie. Dar trebuie să recunosc, ei nu se spală așa des ca mine; deci sunt nevoită să mă sacrific eu, cel mai des. În weekend am și eu noroc.

Mult mai mult mi-ar fi plăcut să stau la casă. Și dacă stăteam la casă, mi-aș fi pus într-o clipită panouri solare. Acum că mi-a venit ideea, oare s-or pune și la bloc?! Bănuiesc că da, dar asta ar însemna ca toți locatarii să pună bani. Și cum românii n-au niciodată bani… mai bine mă las păgubașă. În fine, pentru cine nu știe, panourile solare sunt grupuri de celule solare care funcționează împreună, cu scopul de a converti energia solară în energie termică sau energie electrică. Pentru energie termică se folosesc panourile solare termice, iar pentru cea electrică se folosesc panourile fotovoltaice. Panourile solare sunt resurse fiabile și reprezintă un instrument de utilizare a unei resurse a naturii, la care avem acces în mod GRATUIT. Sigur că investiția costă ceva, dar în timp, panourile solare își scot banii din facturile mici pe care le vom avea. Așadar o super investiție pentru viitor. Pe lângă beneficiile noastre, în mod direct, ale persoanelor care își pun aceste panouri solare, un alt beneficiu extrem de important adus de panourile solare, este acela că nu afectează în mod negativ mediul înconjurător. NU EMANĂ GAZE ȘI NU POLUEAZĂ AERUL!

        Dacă vă întrebați câte tipuri de panouri solare există, trebuie să știți că panourile solare sunt clasificate într-o mulțime de categorii, după diferite criterii, cum ar fi în funcție de modul de utilizare, în funcție de modalitatea de captare a căldurii sau după modalitățile de construcție.

       Iată tipurile de panouri solare existente:

–         Panouri solare cu tuburi vidate – sunt mai eficiente decât panourile solare plane;

–         Panouri solare plane – potrivite pentru toate tipurile de climă;

–         Panouri solare fotovoltaice cu:

  • Celule solare monocristaline – sunt cele mai eficiente;
  • Celule solare policristaline – mai puțin eficiente la temperaturi crescute;
  • Celule solare cu strat subțire – mai ieftine decât cele cu celule solare cristaline;

–         Panouri solare hibride – extrage mai multă energie de la lumina soarelui.

Așadar avem de unde alege, în funcție de nevoile noastre, buget și așa mai departe. Important este că aceste panouri solare ne economisesc banii, scăpăm de facturile kilometrice și salvăm și mediul!

Tare aș vrea și eu să am un panou solar… voi ce părere aveți despre ele?!

logo-top-panouri-solare

Infernul alb

A venit iarna,

Pe mine s-așterne zăpada…

Multă, mult prea multă.

N-o plac, e rece și umedă,

Atât de tăcută,

Atât de ascunsă,

Încât îmi sperie sufletul

Cu liniștea ei deocheată.

Albul pentru mine înseamnă doliu,

Căci omătul ne fură în fiecare minut,

Puțin câte puțin…

Ne smulge căldura din trupuri,

Ne fură cheful, bucuria,

Voința cea de toate zilele.

Pe unii îi blochează între drumuri,

Pe alții îi îngheață de vii,

Îi omoară pe nesimțite…

Îi adoarme cu somnul de veci.

Pe alții îi înfometează,

Pe unii numai îi întristează.

Până și morții sunt ținuți ascunși,

Ascunși la căldură,

Sub protecția celor ce i-au iubit.

Cine să-i îngroape?!

Unde să-i îngroape?!

Sub mormanele imense de zăpadă?!

Ar fi nefiresc… inuman…

Împotriva credințelor…

De ce și-o plânge Dumnezu,

Atât de aspru și atât de mult,

Dezamăgirile față de oameni,

În fiecare iarnă, prin fiecare fulg?

Zăpada-i bună și frumoasă,

Dar doar atunci când ne-nvelește

Cu moderație și blândețe…

Dar așa… așa e cruntă,

Așa e aspră, așa răcește,

Așa îngheță, așa omoară…

Oameni și animale.

Câți n-or îndura acuma frigul?!

Câți n-or fi blocați?!

Și câți n-or fi înfometați?!

Câți n-or plânge de mila altora?!

Și oare câți nu s-or ruga la Dumnezeu,

Să oprească infernul alb,

Să se oprească din plângerile Sale

Mult prea înghețate.

Ai milă Doamne…

Nu ne îngropa de vii…

Sub plapuma tare de gheță…

Ai milă… ne doare…

O oră cu cățelușii

www.prieteni.ro

        Astăzi am avut parte de un maaare privilegiu. Am primit în custodie temporară, doi cățeluși micuuuți, micuți, de-o lună și jumătate, care au stat la mine vreo oră. Da, o oră, dar a fost de ajuns ca să resimt toată copilăria mea. Mi i-a adus cineva pentru unchiul meu care stă la casă. Ora petrecută cu micii cățeluși a fost magică. Mi-am adus aminte de toți cățelușii pe care i-am crescut eu în copilăria mea, cățeluși care mi-au făcut anii mai frumoși. Eu nu am avut și nu am frați, prietenii și frații mei au fost cățeii pe care îi aducea tata acasă. Întotdeauna aveam câte doi. Mi-i aducea de pui și îi creșteam împreună. Mai mult mama ce-i drept, cu mine se jucau și dormeau. Eu îi dresam și mă ocupam de fericirea lor.

        Nu știu cum pot alții să bată animalele, să le omoare sau să le chinuie. Nu știu cum… mai ales când sunt atât de mici și de nevinovați. Și chiar și mari fiind, sunt suflete, au acea blândețe în ochi, emană căldură. Adevărat că nu sunt de acord ca aceste animăluțe să locuiască pe stradă… dar nici omorâte n-aș vrea să fie. Știu din experiență că acești câini chiar sunt credincioși și devin cei mai buni prieteni ai omului. Sunt loiali și devotați. Într-adevăr că pe stradă se sălbăticesc, umblă în haită și atacă oamenii; dar individual, câini chiar sunt buni și blânzi.

Nu știu dacă ați avut vreodată câini în casă, nu în curte, în casă… nu știu dacă ați fost vreodată bolnavi… însă dacă ați avut, înseamnă că știți cât de afectuoși sunt câinii când simt că omul este bolnav. Un câine care te iubește se așează întotdeauna pe locul care te doare. Simt locul dureros și se așează acolo ca să-ți aline durerea. Când eram mică, cățelușii mei erau foarte curați, îi spălam săptămânal și îi țineam în casă. Și de fiecare dată când mă dureau picioarele sau capul, cățelușii mei se așezau pe mine, pe locurile dureroase. Și parcă emanau o energie vindecătoare, luându-mi durerea cu corpușoarele lor micuțe.

         Astăzi am resimțit din nou copilăria, m-am simțit din nou micuță, inocentă și cu inima plină de bucurie. Cățelușii mi-au făcut ziua frumoasă, mi-au dat o energie pozitivă copleșitoare. Și acum când scriu acest mini-articol sunt cu zâmbetul pe buze. Atât de veseli erau, atât de jucăuși, dădeau neîncetat din codițe și scânceau de bucurie. I-am mângâiat și i-am pupat… am avut parte de un moment neîntinat de iubire sinceră, pură, dezinteresată.

       Așa că dragii mei, în locul banalelor cadouri cu haine și gadgeturi, mai bine luați câte un cățeluș pe care să îl creșteți, care să vă devină tovarăș, prieten, și care vă va dărui tot timpul iubire și afecțiune. Pentru că animalele nu au stări, nu au supărări și nici griji. Câinii nu știu decât să iubească. 

Ai uitat vara?!

  www.dragosasaftei.ro

       Ai uitat cumva vara? Ai uitat cum arată soarele pe cerul senin? Ai uitat cum miros florile? Ai uitat căldura și afecțiunea? August te-a luat cu el și te-a răpit în ultima zi de iulie, a furat din tine toată căldura, toată senintătatea și toată sinceritatea. Și a lăsat în urmă, o femeie frumoasă, dar rece ca gheața. Te privesc și te văd ca pe un trandafir prins într-un sloi de gheață. De ce? Ce s-a întâmplat cu tine? Unde ți-e zâmbetul? Unde ți-e veselia? De ce-ți sunt degetele atât de reci și de inerte… ai duritatea unui mort, și nu-mi vine să cred ce simt văzându-te. Unde ți-e moliciunea cărnii, unde ți-e paloarea din obraji? Cine te-a transformat din ființă în stafie. Te văd prin casă și uneori mă sperii, parcă ai fi un strigoi care mă bântuie. Nu-mi dai pace, nu mă lași, dar nici nu mă vrei.

        Cu cât e mai mohorât afară, cu atât ești mai tristă. Vezi goliciunea copacilor gârboviți? Parcă aș zări în ei sufletul tău. Oare ce l-a atrofiat? Ce a făcut să se usuce atât de violent o inimă ce nu de mult mustea-n iubire? Astăzi băltește în venin și cred că te doare. Dar fă ceva! Ai milă de noi, îmi vreau iubita înapoi! Nu pot să mai aștept, sunt tânăr, sunt plin de viață, am nevoie de tine așa cum erai o dată. Ajută-mă să te ajut, lasă-mă să te iubesc, dă-mi voie să te învăluiesc cu afecțiunea mea. Căci fără tine iarna-i mult mai rea, zăpada nu-mi mai place, și frigul rău mă arde.

        Suntem singuri în doi, dormim împreună, însă în patul nostru este o barieră de netrecut. Mi-e frig fără tine, pielea mea tânjește după atingerea ta. Te-aș săruta cu foc și patimă, dar știu că nu-mi dai voie… te chem iubita mea, vino din nou în brațele mele, lasă-mă să te dezmierd… mi-e atât de dor de tine…

Centrale ieftine

            În ultimii ani în Buzău iernile au fost extrem de grele, iarna a început devreme iar ninsoarea a curs necontenit formându-se grămezi imense de zăpadă care au afectat în special oamenii de la țară. Săptămâni la rând oamenii au fost izolați de lume, au rămas înzepeziți cu zilele în propriile lor case. Problema cea mai mare pentru bieții oameni a fost căldura și curentul electric. Mulți au stat neliniștiți în beznă sperând să fie salvați. Până și cei mai înstăriți dintre oameni au avut de suferit, uneori oricât de multe măsuri de prevenție ți-ai lua, cu puterea naturii nu prea ne putem pune. Pe timp de iarnă cea mai importantă este căldura, de mâncat putem mânca mai puțin, mai cu economie; apă putem face și din zăpadă, dar căldura nu se prea poate face din piatră seacă, mai ales dacă avem centrale termice și nu sobe pe lemne. Dar chiar și când există sobe pe lemne, cum să ieși din casă când zăpada este până la acoperiș?! Tocmai pentru aceste momente în care curentul electric se întrerupe din diverse motive, cel mai bine este să avem în casă pentru centralele noastre termice un dispozitiv pentru protecția centralelor termice. Click sa vezi dispozitivul pentru protectie centrale termice pentru a te convinge și singur. UPS centrala termică este o sursă de alimentare neîntreruptă cu baterie de rezervă. Practic este ca un generator de curent electric sau mai bine zis un acumulator de energie. El însuși se încarcă la curent și apoi poate fi folosit ca rezervă pentru curentul electric, la vreme de restriște când are loc o defecțiune și avem nevoie urgentă de alimentare pentru centrala termică. Un astfel de dispozitiv diferă foarte mult de alt gen de sisteme de alimentare auxiliare sau de alte generatoare de rezervă, în primul rând pentru că oferă instantaneu protecție împotriva întreruperilor de curent, reglează, iar în condițiile de consum mare, UPS centrală termică furnizează exact energia necesară pe care o înmagazinează.

 ups-centrala-termica-well-1000va-600-w11

        Dacă tot v-am lămurit cât de cât despre aceste dispozitive, vă recomand UPS Well pentru centralele voastre termice. Despre UPS Well sunt multe de spus, dar voi încerca să trec în revistă câteva aspecte în mare. Ele variază ca putere, sunt dispozitive UPS Well între 500 VA și 300 W, între 800 VA și 480 W, între 1000 VA și 600 W, 1500 VA și 900 W respectiv 24 V. Aceste dispozitive pot funcționa până la 16 ore, în funcție de puterea la care funcționează centrala dumneavoastră termică. UPS Well va da un semnal sonor în momentul în care se apropie de sfârșit. Are ieșire sinusoidală pură, potrivită pentru toate tipurile de sarcini și protecție la suprasarcini prin decuplarea automată și avertizare sonoră timp de 30 de secunde. În caz de scurtcircuit, UPS-ul va opri invertorul și va emite semnale de alarmă. Are afișaj digital și este prevăzut cu borne și cablu de legătură UPS – Acumultator și două prize shuko.

         Așadar după cum vedeți aceste dispozitive sunt foarte deștepte, perfecte pentru penele de curent care se întâmplă la un interval de timp indiferent dacă locuiești în inima Bucureștiului sau la țară.  

logo-1

Roz

roz-34_bfa392a008934c

Aș vrea să văd lumea în roz,

Să simt bucuria peste tot.

Să văd zâmbete și veselie,

Să simt inimile bune cum roiesc.

Roz, frumos, căldură, soare,

Așa aș vrea să fie lumea noastră.

Să trăim într-o lume idilică,

Plină de bunătate, de altruism,

De pace și de armonie.

Aș vrea să văd mai mulți oameni dăruind,

Mai multe persoane fericite,

Banul să piară de tot,

Si să rămână în schimb… schimbul.

Îți dau un sărut, îmi dai o îmbrățișare,

Îți dau iubire, îmi dai loialitate.

Aș vrea să se pogoare Raiul pe pământ,

Să uităm de violență, de sărăcie,

De blestem și de ocară,

De ură și de dezbinare,

De curvăsăreală și de hoție.

Vreau o lume roz și roz în toate,

Vreau bucuria inocenței,

Vreau fericirea clipelor adevărate,

Vreau bunătatea lucrurilor venite

Din adâncul sufletului.

Se poate, știu că se poate,

Cu un strop de credință,

Cu un strop de voință,

Cu un strop de speranță,

Cu o inimă curată toate se pot face,

Toate se pot preschimba în roz…

Tu simți sărbătorile?!

    A Cozy Christmas     

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!