Nemurirea

        „Dintre toate expresiile creativității umane, cartea este cea mai uluitoare și cea mai demnă de atenție. În cărți trăiesc gândurile timpurilor trecute; se aud clar și limpede vocile oamenilor ale căror oseminte s-au spulberat ca un vis. Tot ceea ce a creat omenirea, tot ceea ce a realizat, totul s-a păstrat ca prin minune în paginile cărților. ”

* Thomas Carlyle (eseist, autor satiric și istoric scoțian care a trăit între anii 1795 – 1881)

carte

       În vreme ce cunoașterea din cărți ne transformă în oameni, din toate punctele de vedere; tot cărțile, dacă ajungem subiectul lor, ne fac nemuritori. Cred că orice blogger și pasionat de scris și literatură s-a gândit la un moment dat să scrie o carte. Unii au făcut-o deja, vor dăinui veșnic, indiferent cât de captivantă sau nu este cartea respectivă. Iar alții încă așteaptă momentul perfect pentru a începe în sfârșit cartea vieții lor. Diferența din cei care au publicat sau au în plan sa o facă și cei care nu o vor face niciodată, este nemurirea. Fizic încetăm cu toții să existăm, însă spiritual putem dăinui de-a pururi în paginile unei creații literare. Și nici măcar nu-i musai să scriem o biografie, este de ajuns o poveste, o poezie, o nuvelă sau un roman, pentru a stârni interesul cititorului și pentru a-l face să intre în lumea ta, indiferent câți ani au trecut de când cerneala ta s-a așternut pe acele pagini. Iar oamenii te vor ține minte, te vor ști ca fiind cel care a scris ACEL CEVA. Pe unii îi vei impresiona, pe alții îi vei dezgusta, unora le vei schimba viața sau gândira, însă nu vei rămâne indiferent în ochii nimănui. Va exista mereu măcar un om căruia să-i placă cartea ta.

        Important este să ai curaj și să îți placă să scrii. Dacă îți eliberezi mintea de orice constrângere, rândurile vor curge de la sine. Nu documentarea este importantă, cât gândurile și implicarea emoțională! Vrei să scrii, fă-o! Nimeni nu te poate opri.

Gânduri stacojii

Mi-aș limpezi gândurile

Într-un pahar cu apă neîncepută,

Poate așa vor îndrăzni

Să mai înflorească și ele

Din când în când, nu mai mult.

Poate așa vor da roade

Și vor naște ceva frumos,

Și bun și limpede.

Aș pune peste ele și un pic de miere,

Poate așa se vor îndulci,

Poate așa se vor descreți.

Și voi putea să rup din ele,

Acele frânturi înnegrite de vreme

Și poate de prea multă durere.

Aș separa din pahar

Gândurile cu o sită măruntă.

Le-aș păstra pe cele bune

Și le-aș azvârli pe cele rele.

Cele bune le-aș lăsa puțin

La dospit în pahar,

Apoi aș turna peste ele lapte dulce,

De mamă bună și duioasă.

Mi le-aș amesteca cu o linguriță,

Din argint neruginită,

Poate așa se vor lumina și ele,

Cândva, măcar puțin, de tot.

Apoi aș bea gândurile,

Cu tot cu lapte…

Și-n loc să mi se ducă în stomac,

Ele să mi se urce la cap.

Să facă din mine cea mai înțeleaptă

Și mai ingenioasă dintre femei.

Of, ce bine-ar fi fost să am un pahar de gânduri,

Să mă joc cu ele pe masă,

Să le învârt pe toate părțile,

Și să fac din ele…

Ca dintr-un puzzle multicolor,

Un castel falnic al creației.

Castelul să fie o carte,

Nemaiîntâlnită și nemaicitită.

Iar pe coperțile ei să stea așternut titlul:

„Gânduri de-o șchioapă, dintr-un suflet rătăcit…”

Ce păcat că nu am un pahar cu picior înalt

Și nici gânduri stacojii de amestecat…

Bradul mulțumirilor mele

În primul rând, mulțumesc Kanal D pentru acest prilej minunat numit Bradul Mulțumirii, pentru că mi-ai oferit ocazia de a mulțumi, în cele ce urmează, tuturor oamenilor din viața mea, și de a menționa toate lucrurile pentru care sunt recunoscătoare vieții.

Vă invit și pe voi, dragi cititori, să accesați aplicația Bradul Mulțumirii și să împodobiți ingeniosul brad cu mulțumiri pentru cei dragi; mulțumiri pentru toți apropiații voștri care deși, poate, se află la kilometrii întregi distanța, veți avea ocazia de a le face o urare, cu iz de mulțumire și cu parfum de poezie, așa cum nicio altă aplicație nu vă oferă șansa.

Bradul Multumirii

       Cui mulțumesc eu?! Iată:

Mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă să mă plămădească acum 26 de ani și să mă pună măiestos în burtica mamei mele care avea numai 17 ani. Mulțumesc lui Dumnezeu că în sfârșit sunt sănătoasă, că mă veghează de sus și are grijă atât de mine cât și de familia mea. Mulțumesc Lui că niciodată nu m-a lăsat la greu și de fiecare dată când am avut un necaz, și toate ușile mi-au fost închise în nas, El mi-a deschis o fereastră prin care am trecut cu ușurință.

Mulțumesc mamei mele care mi-a dat viață, mulțumesc că m-a păstrat lângă ea deși era o tânără adolescentă la început de drum. Mulțumesc mamei pentru educația pe care mi-a dat-o, pentru toate eforturile pe care le-a făcut pentru mine, pentru toată grija pe care mi-a purtat-o, pentru toată blândețea ei, pentru sfaturile ei bune și pentru toată strădania ei acerbă de a-mi reda sănătatea.

Mulțumesc tatălui meu biologic, a cărui absență m-a făcut să fiu mai puternică, dispusă să lupt pentru ceea ce vreau în viață. Datorită absenței lui, am iubit-o mai mult pe mama. Mulțumesc lui că mi-a dat viață și îl iert pentru că a renunțat la mine înainte de vreme.

Mulțumesc tatălui meu adoptiv care m-a crescut mai ceva ca pe fata lui, mulțumesc că m-a aceeptat și m-a iubit, mulțumesc pentru tot; îi mulțumesc pentru copilăria plină de jucării pe care mi-a oferit-o, mulțumesc pentru grija și afecțiunea lui. Îi mulțumesc lui pentru toate sărbătorile fericite oferite.

Mulțumesc bunicului meu pentru înțelepciunea pe care mi-a insuflat-o. Îi mulțumesc pentru că a născut în mine dragostea pentru carte și lectură. Îi mulțumesc pentru învățămintele și povețele lui, și-i mulțumesc pentru toată dragostea și blândețea pe care o descopeream în ochii lui de fiecare dată când eram în preajma lui. Dumnezeu să îl odihnească.

Mulțumesc bunicii mele pentru bucatele minunate pe care le face, presărate cu dragoste și tradiție. Îi mulțumesc și ei pentru că m-au acceptat în viața lor, a bunicilor, când m-am născut. Deși la început am fost o supărare, în scurt timp am devenit nepoata lor favorită. Le mulțumesc că au lăsat-o pe mama să vină acasă cu mine, pe vremea când eram o bebelușă nou născută.

Mulțumesc profesorilor care mi-au pus stiloul în mână, le mulțumesc pentru toate lecțiile, le mulțumesc că mi-au dezvoltat inteligența, le mulțumesc că m-au făcut să iubesc învățătura și să înțeleg că fără carte, chiar n-ai parte. Și cu carte, toate ușile ți se deschid. Le mulțumesc profesorilor care m-au făcut să înțeleg că inteligența nativă și deșteptăciunea dobândită prin studiu, sunt cheile cu care deschizi porțile vieții și ale reușitelor.

Mulțumesc prietenilor și familiei care m-au făcut să fiu mai bună, care m-au învățat să iubesc și care m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă dreptatea, loialitatea, altruismul și devotamentul. Mulțumesc lor că mi-au îmbogățit principiile și valorile. Și chiar dacă am comis greșeli, mi-au fost alături și m-au susținut, m-au ajutat să mă îndrept.

Mulțumesc vieții care mi-a dăruit o familie mare, frumoasă și unită. Mulțumesc pentru toate oportunitățile, mulțumesc pentru toate reușitele și mulțumesc chiar și pentru piedicile pe care le-am întâlnit de-alungul timpului. Aceste piedici și opreliști m-au făcut să-mi doresc cu ardoare să reușesc în viață, m-au făcut să fiu mai puternică, mai determinată, mai luptătoare, mai ambițioasă și mai conștientă de adevărata valoare a vieții.

Mulțumesc Universului care a conlucrat mereu în favoarea mea, mulțumesc pentru tot norocul pe care îl am. Mulțumesc că nu mi-am pierdut niciodată forța și speranța. Mulțumesc că în ciuda oricărui necaz încă rămân pozitivă și capabilă să găsesc soluții.

Mulțumesc blogosferei care m-a adoptat ca pe o fiică talentată. Mulțumesc ei, pentru că datorită blogosferei am o voce, m-am făcut auzită, mi-am dezvoltat creativitatea și talentul literar. Și-i mulțumesc blogosferei că m-a introdus în lumea magică și inspirațională a publicității. Mulțumesc blogosferei că mi-a îmbogățit cunoștințele și mi-a dat ocazia să interacționez cu oameni minunați, de la care am învățat multe. Blogosfera m-a făcut blogger. Iar bloggeri pe care i-am cunoscut mi-au devenit prieteni buni pe umărul cărora am plâns și am câștigat nopți albe pline de veselie.

Mulțumesc cititorilor mei fideli, datorită lor am crescut și am devenit o bloggeriță citită și populară. Datorită lor mi-am perfecționat stilul, pentru că nu am fost numai lăudată, ci și foarte criticată. Le mulțumesc tuturor.

Mulțumesc sponsorilor și organizatorilor care au pus la cale competiții, campanii și concursuri demne de toată lauda. Le mulțumesc că mi-au dat șansa să particip și eu, le mulțumesc că au crezut în mine, că m-au premiat și m-au lăudat de fiecare dată când am meritat. Mulțumesc pentru toate premiile minunate pe care le-am câștigat, lucruri pe care, poate, nu aș fi reușit să mi le cumpăr în viața de zi cu zi. Mulțumesc tuturor, pentru fiecare premiu, dar și pentru că m-au ajutat să evoluez ca blogger.

Mulțumesc Kanal D mai ales pentru Serialul „Suleyman Magnificul” pe care îl urmăresc în fiecare luni și marți. Sunt cea mai mare fană și tare mult mi-ar plăcea să-l difuzați măcar de luni până joi. Și mulțumesc că i-ați angajat pe Liviu Vârciu și pe Ana, tare frumoși și amuzanți mai sunt. 🙂 Roata Norocului este cea mai tare emisiune. Frumos din partea voastră că ajutați familiile defavorizate și oamenii bolnăviori, cu prilejul acestei emisiuni.

Mulțumesc mie că mi-am păstrat zâmbetul pe buze și veselia!

       Mulțumesc tuturor!

       Sărbători fericite!

       Îmi place Kanal D! 🙂

Imi place Kanal D

Wishlist 2014

     2014-new-year-ornaments-28484207

           Știți ce m-am gândit?! Să îmi fac și eu un wishlist pentru 2014… cu ce mi-aș dori să fac în anul ce deja ne bate la ușă. Știu că se poartă, așa că mă voi supune și eu trendului, că doar n-oi fi împotriva curentului. Deși, dacă stau bine și mă gândesc… previziunile astrologice pentru 2014, pentru zodia mea, berbec, nu sunt tocmai minunate. Dar nu mă încred în ele. Sunt genul acela, dacă mi se prezice de bine, cred; dacă mi se prezice de rău, nu mai cred. Așa că n-am de gând să cred și o să am încredere în mine, în forțele mele și în capacitatea mea.

         Așadar, iată wishlist-ul meu:

  • În primul rând vreau să-mi încep cartea, la care mă gândesc de mult, dar pe care n-am avut curajul să o încep până acum. De ce?! Nu știu… nu mă simțeam în stare, nu mă simțeam suficient de pregătită. Dar am să încerc, bună sau proastă, o să îmi asum acest risc. Ce va ieși, vom vedea.
  • Dacă tot o să încep cartea, sper să scriu jumătate din ea. Rândurile sunt așezate frumos în mintea mea. Dar una am în cap, și parcă văd că altfel va ieși pe hârtie. Ideea e să iasă bine…
  • Vreau să îmi dau examenul de titularizare și vreau să-l iau cu notă mare.
  • Vreau să mă angajez la un liceu ca și psiho-pedagog sau consilier.
  • Vreau să încep cu pași stângaci, o carieră în învățământ, să pot ajuta adolecenții, să îi fac să se cunoască și să se înțeleagă pe ei înșiși. Și astfel să încerc să îi feresc de anumite probleme și neplăceri.
  • Cu blogurile vreau neapărat să ajung la 1000 de unici pe zi, deocamdată sunt la jumătate, dar am toate șansele să mai cresc.
  • Dacă Google va face din nou UPDATE, sper din tot sufletul să merit un PR 4, deocamdată sunt la 3, dar vreau mai muuuult. 🙂
  • Vreau să citesc cel puțin 50 de cărți. Anul acesta n-am reușit să citesc decât vreo 25. Timpul nu mi-a permis, dar de când am tabletă, de o jumătate de an, citesc noaptea de pe ea.
  • Vreau să fiu mai bună, atât ca om, cât și în ceea ce fac;
  • Vreau să fiu mai deșteaptă;
  • Vreau să fiu mai liniștită;
  • Vreau să fiu sănătoasă și eu și familia mea.

Cam atât vreau eu de la 2014, nu vreau lucruri materiale, ci mai mult să reușesc eu în ceea ce-mi propun. Sper să și materializez!

       P.S. Vă anunț dacă am realizat ceva în Decembrie 2014… 🙂 Dar de obicei ce îmi propun și îmi planific, pierd pe drum, sper să nu fie la fel și de data aceasta. 🙂

        Succes și vouă! 

Am fost gheișă

             Bucuriile mele își schimbă forma, culoarea… dar niciodată esența. Plăcerile mele sunt atât de puține încât le-aș putea număra pe degetele la o mână. Dar sunt intense, înălțătoare și fascinante. Mă duc către o lume plină de frumusețe, o lume inaccesibilă mie în condițiile realității, dar eu sunt fericită că le pot atinge prin imaginație, prin puterea minții. De curând mi-am descoperit o nouă pasiune, cititul pe tabletă. Știu că poate părea superficial, lipsit de nuanță și formă, pentru că mirosul filelor de carte fac parte din magia lecturii, însă numai cei care obișnuiesc să citească cărți pe tablete, știu cât de fantastic este. Până acum fusesem foarte încăpățânată și nu vroiam cu niciun chip să citesc pe laptop sau tabletă, mă gândeam că nu mă poate mulțumi această experiență, mă gândeam că povestea cărți este umbrită de plasticul rece și vitreg al tehnologiei. Dar nu este așa, fiecare experiență este unică în felul ei… cartea și tableta. Așa cum cartea este însoțită de parfum și atracție ancestrală, cititul pe tabletă capătă noi sensuri, de parcă totul devine mai profund și mai intens. 

          Să citești noaptea pe tabletă este de-a dreptul fantastic. Întuneric, un pat moale și confortabil, răcoarea unei camere bine cunoscute, țârâitul greierilor de afară și o muzică în surdină de la cine știe ce terasă, aceste elemente pot ascuți mintea și poate fi introdusă mult mai ușor în miezul cărții. Să citești noaptea o carte ai nevoie de lumină, o lampă parcă mă distrage și nu mă lasă să mă cufund adânc în lectură. Așa că prefer ca ziua să citesc tradiționala și frumoasa carte, iar noaptea pe tabletă, în format electronic. Cuvintele sunt prea puține pentru experiența trăită serile trecute, citeam „Memoriile unei gheișe” pe întuneric și mă simțeam de parcă eram parte din poveste, de parcă mă aflam în Kyoto, în Gion, în cel mai celebru district din Japonia și simțeam și trăiam mână în mână cu Nitta Sayuri, celebra gheișă a cărei memorii le citeam.

 nitta_sayuri_by_sanmitamaya-d5loskl

         Nu știu din ce motiv mă credeam Sayuri, probabil din cauza nefericirii pe care o simțea ca ea, sau poate pentru că la fel ca ea, aștept și eu să-mi întâlnesc marea iubire, aștept semne divine care să-mi dea de înțeles că sunt pe făgașul care trebui al vieții. Această carte m-a absorbit mai mult decât orice altă carte pe care am citit-o până acum, mi-a plăcut în mod deosebit, dar pentru faptul că am citit-o pe tabletă, parcă mi s-a părut și mai specială. Singură în cameră, pe întuneric și totuși mă aflam pe aleile din Gion… poate fi un moment unic al existenței. Evadarea prin carte este inconfundabilă, de parcă chiar am fost acolo și am trăit ca nimeni alta, ca însăși Nitta Sayuri. Deși viața de copil ca viitoare gheișă nu este deloc frumoasă, ba chiar se dovedește a fi crudă, iar vinderea virginității poate fi mai atroce decât orice altceva, pe undeva parcă o invidiam pe Sayuri pentru viața pe care o dusese. Deși ea încă deplângea trecutul și pierderea unei vieți normale, eu simțeam că îmi doresc mai mult decât orice o viață neobișnuită, specială cu bune și cu rele. Pentru că uneori rutina se transformă în apatie și nu este deloc plăcut. Dar o viață de gheișă nu ar avea cum să cadă în rutină sau apatie, ea este mereu tumultoasă, plină de neprevăzut, cu multe surprize plăcute sau neplăcute. Dar eu am fost acolo, am îmbrăcat chimonouri splendide, m-am fardat excepțional conform tradiției japoneze, m-am chinuit să dorm cu gâtul pe un suport din lemn ca să nu-mi stric cocurile impresionante, m-am plimbat prin Gion, am fost la petrecerile ținute, m-am bucurat prin Sayuri și am simțit cu ea fiecare bătaie luată, fiecare umilință, fiecare atingere a bărbaților dezagreabili, dar am învins cu ea soarta și am câștigat iubirea bărbatului mult visat încă din copilărie. O să revin cu o recenzie a cărții, pentru cei care încă nu au citit „Memoriile unei gheișe” și-abia atunci o să înțelegeți ce experiență minunată am trăit eu trei nopți la rând. Trei nopți mi-au trebuit ca să cuprind viața gheișei Sayuri, trei nopți în care am savurat fiecare rând al cărți, am crescut cu ea, m-am dezvoltat cu ea, am simțit prin ea și am trăit prin ea. Ceva din mine s-a schimbat iremediabil și-mi dau seama că spiritul meu s-a îmbogățit considerabil datorită acestei cărți. 

          Mi-e greu să cred că voi mai citi vreodată vreo altă carte care să întreacă memoriile gheișei Sayuri, cu toate acestea voi încerca să ating din nou acea stare de beatitudine pe care am simțit-o împreună cu Sayuri prin intermediul tabletei mele, cu altă carte…  

            Am fost gheișă pentru trei nopți…

Portretul lui Dorian Gray

  dorian-gray-original        

         Astăzi vreau să vă fac încă o recomandare de film și anume ”Potretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray), este un film britanic din 2009, genul dramă horror. Este o ecranizare după romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, prima ecranizare a cărții a apărut în 1945, însă această versiune regizată de Oliver Parker și avându-l ca actor principal pe Ben Barnes în rolul lui Dorian Gray, îndrăznesc să spun că este cea mai reușită și chiar întrece cartea.

 pdg

 

         Am văzut filmul de trei ori, iar cartea am citit-o de două ori și fără să fiu absurdă pot afirma că filmul întrece cu mult cartea, cel puțin din punctul meu de vedere. Povestea lui Dorian Gray tratează o dorință care circulă dintotdeauna prin mintea oamenilor de pretutindeni, tinerețea veșnică. Și astfel acțiunea începe când tânărul Dorian Gray revină în sânul Londrei păcătoase, după o copilărie grea și plină de violență fizică, pentru a-și lua în primire moștenirea lăsată de unchiul său, cel care l-a și chinuit în primii ani ai vieții sale. În Londra intră un tânăr frumos sufletește și la chip, modest, cuminte, chiar naiv, dornic și plin de speranță, pentru a începe o nouă viață lipsită de griji și de restricții. Aflat în mijlocul unor oameni distinși, cu putere financiară, Dorian încearcă să se intergreze ajungând să se împrietenească cu carismaticul lord Henry Wotton (Colin Firth). Henry este cel care practic îl prezintă întregii societăți și îl introduce într-o lume cu adevărat seducătoare pentru Dorian. Ajuns cunoscut, pictorul Basil devine impresionat de frumusețea și inocența lui Dorian și îi propune acestuia să îi facă un portret perfect. Un portret care să imortalizeze pentru totdeauna frumusețea și sufletul excepțional al lui Dorian. Sedus peste măsură de propria sa imagine oglindită în portret, Dorian mărturisește cu toată ființa sa că și-ar vinde sufletul pentru a rămâne veșnic la fel de tânăr și de frumos cum era în pictură. Acele vorbe rostite de parcă ar fi fost o incantație menite să impresioneze diavolul, îl vor face pe Dorian să nu îmbătrânească și să nu se urâțească… Pictura se dovedește a fi un real succes, ea redând în totalitate calitățile eroului. Tabloul va avea pentru puțin timp un loc de cinste în imensa casă a lui Dorian, pentru că pictura ascunde un secret de neimaginat și astfel Dorian o ascunde în pod…

 dorian_gray04

 

          Nedespărțit fiind de aristocratul Henry ajunge să fie influențat de acesta în tot felul de acțiuni și pariuri. Henry este un bun cunoscător al oamenilor și știe foarte bine punctele slabe ale fiecăruia, un manipulator înăscut, și astfel va reuși să îl introducă pe Dorian într-o lume care nu va face altceva decât să îl dezumanizeze. Cu timpul, Dorian se implică în numeroase aventuri, care mai de care mai scandaloase, ajunge să se culce cu toate doamnele măritate, singure sau văduve din lumea bună, ba chiar cu fiicele acestora, organizează petreceri revoltătoare cu multă băutură, femei desfrânate, băieți homosexuali, ajungându-se chiar la a face dragoste cu bărbați și chiar acte de masochism. Dorian frecventează des bordelurile celebre cu Henry, ajunge să fumeze opium, se droghează și încet, încet inocența lui se șterge, trecând în tabăra răului. Deși se îndrăgostește de o actriță săracă, o necinstește și îi promite că o va lua de soție, el nu o va face niciodată, fiind influențat tot de Henry. Fata se sinucide și de atunci, Dorian se schimbă iremediabil. Nu mai simte remușcări și practic ajunge să nu mai aibă conștiință.

 56_1_01

 

          În timp ce sufletul său se degradează, tabloul său nu îl mai întruchipează pe frumosul Dorian, ci un Dorian care cu fiecare desfrânare sau păcat devine un monstru în pictură. Astfel dacă Dorian se rănea, tabloul sângera, iar rănile sale se vindecau instantaneu. Tabloul preia practic tot răul lui Dorian, răul și bătrânețea acestuia.

          Dorian reușește chiar să distrugă rapid tot ce atinge, acțiunea se accentuează când Dorian are o aventură cu Basil. Pictorul este de-a dreptul îndrăgostit de el. La primele semne de degradare, Dorian ascunde tabloul în podul casei, dându-și seama că acesta întruchipează sufletul său putred. Basil își dorește foarte mult să prezinte acel tablou la o expoziție și ajunge să îl preseze neîncetat pe Dorian să îi arate tabloul. Exasperat de insistențele acestuia, Dorian îl invită pe Basil în pod, unde îi dezvăluie secretul său, arătându-i tabloul. După care îl ucide și-i aruncă trupul, cu multă greutate, într-un râu.

         Amenințat de propriile fapte Dorian părăsește Londra și se întoarce după 20 de ani. 20 de ani care pe chipul său nu se vedeau, el arătând la fel de frumos și de tânăr ca atunci când avea 18 ani. Toți au rămas înmărmuriți de apariția lui Dorian, toți erau afectați de timp, cu toții bătrâni, numai Dorian nu. Lordul Henry are acum o fiica care îi trezește un interes sincer lui Dorian. Cade și ea pradă farmecului răpitor al lui Dorian și se îndrăgostesc. Dorian ar fi vrut să își schimbe viața, însă bătrânul său prieten conștient de defectele și de puterea distrugătoare a lui Dorian, va face totul pentru a împiedica împlinirea acestei iubiri. Dorian moare ”ajutat” de Henry, iar odiosul tablou revine la forma inițială… întruchipându-l pe minunatul și frumosul Dorian.

25_portretulGRADIENT_36f6da5d7e

           Cartea prezintă câteva diferențe majore… în primul rând înfățișarea lui Dorian, fiica lui Henry nu există, iar faptele sale scandaloase nu sunt atât de accentuate, unele dintre ele lipsesc cu desăvârșire, se păstrează în schimb mitul frumuseții și al tinereții veșnice.

            Vă recomand cu mare drag acest film, Portretul lui Dorian Gray, în primul rând pentru că este un film excepțional, o poveste clasică cu numeroase învățăminte. Mie mi-a plăcut extraordinar de mult, iar actorul ce-l întruchipează pe Dorian, deși nu este un zeu ca și trup, are un chip fantastic, un zâmbet fermecător și o privire cu adevărat răpitoare, are ceva demonic în ochi, ceea ce îl face pe Ben Barnes să joace rolul lui Dorian Gray într-un mod apoteotic.

            Vizionare plăcută, dragii mei!

Pasiunea sultanei Hurrem

              ”Dar să-i atingi pielea lui Mustafa, să te refugiezi lângă acest trunchi puternic, pe jumătate bărbat și pe jumătate copil, să săruți aceste buze frumoase care ar fi putut fi calde și să se topească sub ale tale și să te simți atât de neputincioasă și lipsită de energie în fața unei astfel de forțe atât de viguroase. Și să nu-ți mai dorești nimic decât să tremuri și să te abandonezi între acele brațe pentru cel mai fermecător viol! Să-ți plimbi buzele de-alungul acestui corp atât de tânăr și frumos, încălzit de respirația lui, să zăbovești pentru mângâieri nelegiuite pe fiecare colț de piele pe care-l cercetezi și-l profanezi. Să nu mai exiști decât în acel moment magic al contopirii cu un alt corp devenit zeu și adorația ta, desfătările și chinul tău.”

 suleyman

 

         Acest fragment din carte Suleyman Magnificul și sultana Hurrem de Isaure de Saint Pierre, descrie pasiunea mistuitoare și dragostea puternică pe care o simte Vesela sultanului, Hurrem, pentru fiul acestuia cel mare, Mustafa. Pasiune pe care caută să și-o înfrângă îndepărtându-l pe Mustafa din sânul palatului, pasiune din cauza căreia Mustafa își va găsi moarte. Mustafa va fi sacrificat din dorința nemăsurată pentru putere a sultanei Hurrem dar și din teama că va face un gest necugetat și-i va mărturisi prințului moștenitor sentimentele puternice pe care ea le simte pentru el.

 

În curând revin cu recenzia cărții !!!

Declarație de dragoste

Anton-Hickel-001-ebcc79298739ff3c51b86aaeeaed9c0d

Compania mea, dragostea mea, luna mea strălucitoare,

Apropiata mea, confidenta mea, prietena mea,

Întregul meu, regină a frumuseții, stăpâna mea

Viața mea, sensul vieții mele, divina care îmi dă viața eternă

Primăvara mea, izvor de bucurie, lumina zilei,

Idolul meu, trandafirul meu zâmbitor

Fericirea mea, însoțitoarea mea în beție, izvor de lumină,

Steaua mea strălucitoare, lumina nopții mele…

 

 

Declarație de dragoste scrisă de Sultanul Suleyman pentru Hurrem, în cartea Suleyman Magnificul și sultana Hurrem, scrisă de Isaure de Saint Pierre!

Conspirația Satanei de Sir. Gaby

         conspiratia-satanei_1_fullsize   

           Conspirația Satanei de Sir. Gaby este o carte absolut fascinantă pe care ar trebui să o citească oricine. Este genul de carte profundă, dar pe care nu o poți lăsa din mână până când nu o termini. Deși este o carte care se citește ușor și rapid, este totodată genul de lectură care te face să te îndoiești de tot ceea ce știai până atunci.

           Conspirația Satanei ridică niște întrebări pe care cred că ni le punem cu toții la un moment dat:

           ”Este lumea aceasta un loc sigur?

            Suntem siguri că ni se spune adevărul?

            Ne conduce cineva din umbră?

            Mai există masoneria?

            Oare credința noastră este cea adevărată sau suntem înșelați în continuare?”

La toate aceste întrebări și altele în plus, ne răspunde palpitantul roman Conspirația Satanei în care credința este mai presus de toate, iar omul este împlinit pe măsură ce-și recunoaște și-și trăiește destinul.  

           Această carte în esența sa descrie planurile de dominare a întregii lumi de către evrei, prezentându-i pe evrei ca fiind niște complotiști și niște agitatori. Iar cititorul își va da seama de ce, pe măsură ce va parcurge acest text scris cu sânge, cu credință în Dumnezeu și în mântuitorul nostru Iisus Hristos. Conform cărții se poate spune că sioniștii conduc lumea prin masonerie, prin deținerea rezervelor de aur ale planetei, a băncilor și a burselor, a justițiilor și forțelor armate, la care se adaugă posesia rezervelor energetice ale planetei și controlul asupra mass-mediei. De aici și până la administrația unică a Europei, pentru distrugerea creștinismului, n-ar mai fi decât un pas, dacă ar fi să ne luăm după întâmplările prin care trece eroul principal al Conspirației Satanei. Aici veți regăsi variante nebănuite ale istoriei, ne sunt dezvăluite adevăratele motive pentru care s-au produs anumite asasinate, cum au fost uciși și de ce, Hitler, soții Ceaușescu, Merlin Monroe, Kennedy, Bin Laden, prăbușirea turnurilor World Trade Center; iar pakistanezii, cei învinuiți de terorism de tot globul, nu ar fi decât niște victime ale evreilor, conform cărții Conspirația Satanei. State puternice ale lumii conduse din umbră de evrei, asasinate și comploturi terifiante, de care noi oamenii de rând nici nu avem habar, și care sunt mușamalizate și ”îmbracate” frumos.

             Scris cu dragoste pentru Dumnezeu, romanul de față dezvoltă ideea de sacrificiu necondiționat pentru adevăr, ce nu poate fi observat decât cu ochii minții și un oarecare efort de concentrare. Iar de aici se poate trage concluzia că motivul pentru care Mântuitorul a fost răstignit este că avea cunoștință despre gândurile și aspirațiile evreilor, ale viitorilor sioniști. Am rămas uimită când în rândurile romanului sunt precizate fraze din Talmud, cartea sfântă a evreilor, care instigă la ură și dezbinare, la crimă și sânge toate în numele unui Dumnezeu care coincide de foarte multe ori cu vreerea Satanei. Evrei urmăresc pe parcursul romanului să distrugă creștinismul, să conducă lumea, să legalizeze prostituția, homosexualitatea și alte lucruri, care sunt interzise cu desăvârșire de Biblia creștină și implicit de Biserica Ortodoxă. Voia evreilor este întotdeauna contra creștinismului.

         Pe de altă parte, prin lucrarea sa, autorul încearcă să trezească atenția Bisericii Ortodoxe, datorită pașilor greșiți pe care această entitate i-ar fi făcut în ultima sută de ani. Totodată, speră ca ochii cititorilor credincioși să se deschidă mai mult, spre perceperea adevărului și revenirea la dreapta credință a înaintașilor noștrii.

       Deși este o carte puternică care prezintă fața necruțătoare a evreilor, autorul nu poate fi acuzat de antisemitism, deoarece, în conștiința lui, acesta este convins că prezintă adevărul adevărat și numai adevărul, așa cum l-a perceput el. Pe acest considerent el speră că evreii, în cele din urmă, se vor creștina și toată omenirea va ajunge să fie, astfel, fericită.

Sir. Gaby nu dorește învinovățirea unei națiuni pentru toate rele lumii, ci doar recunoașterea anumitor greșeli și renunțarea la posibile planuri diabolice bazate pe conspirații internaționale. El mai consideră că, atâta vreme cât va exista măcar un singur credincios dispus să se scarifice în numele adevărului și al bunul Dumnezeu, El nu ne va lăsa pieirii.

         Așadar Conspirația Satanei de Sir. Gaby este o carte puternică plină de informații și învățăminte care ne ține cu sufletul la gură pe tot parcursul acțiunii.

        Este o carte pe care v-o recomand din suflet și care merită să fie citită fără doar și poate!

Recenzie scrisă de Gheorghe Alina