Îndoiala

020a4406db71a2920b86fb0a7897521cNu obișnuiesc să urăsc, însă îndoiala mă disperă de viață. Urăsc îndoiala. Că e îndoială de sine sau că te îndoiești de alții, îndoiala NU ESTE BUNĂ și NU ADUCE NIMIC BUN! Îndoiala ucide din fașă orice vis. De fapt nici măcar nu lasă visul să se nască, ea ucide din start TOTUL. Îți ratezi orice șansă la orice. Indiferent că vorbim de o acțiune sau de un om, îndoiala te ține pe loc. Ba chiar mai mult decât atât, îndoiala poate să te dea înapoi, adică să te transforme într-un mediocru.

Îndoiala ca îndoiala – când te îndoiești singur mai este cum mai este – dar când ai pe lângă tine o mână de puișori lași care nu fac altceva decât să-ți semene în suflet sămânța de îndoială, atunci iau foc și mai tare. Nu lăsa aceși puișori lași să-ți ghideze deciziile sau viața. Poți să iei și singur decizii! Crede-mă!

Ascultă-ți conștiința, instinctul, ține cont de flerul și talentele tale… evită îndoiala și gândește-te: CE-O FI O FI! Ce-o vrea Dumnezeu! Ce-ai avut și ce-ai pierdut?! Nimic! Câte riscuri sunt, tot atâtea șanse de câștig, așa că încearcă!

Ghinion de nesansa

         Mă urmărește ghinionul, mai am puțin și mă îmbolnăvesc de inimă rea. De inimă rea, nu de inimă albastră, că nu sufăr din dragoste. „Ghinionul de neșansă” mă pălmuiește din toate părțile. EU, eu care-s cea mai cea. Eu care n-am rival. Eu care-s cea mai bună. Eu care-s cea mai talentată. Eu… care bineînțeles, glumesc. Nu sunt genul care să mă laud, cu atât mai puțin aiurea în tramvai.

        Ideea este că oboseala își spune cuvântul și nu reușesc să mai fac „performanță”. În scris, bineînțeles. Am participat în ultimul timp la tot felul de campanii, concursuri și competiții și n-am mai reușit să fac nicio laie, nicăieri. M-am extenuat din toate punctele de vedere, mă simt sleită de puteri și de idei. De aceea nu mă miră că n-am reușit nimic, așa se întâmplă când te bagi în mai multe treburi deodată, când citești cerințele pe diagonală și când crezi prea multe în tine.

       Eram aproape ferm convinsă că voi fi în topul câștigătorilor, mă vedeam așa de sus, încât am uitat să-mi mai văd lungul nasului și să muncesc cu seriozitate și atenție. Am dat greș… eu care mă mândream cu capacitatea mea de a scrie sub presiune. Eu care mă mândream în stânga și-n dreapta că n-am luat nicio țeapă. Uite că mi-am luat prima țeapa din viața mea de blogger. Din cauza mea, știu asta. Aș fi putut mai mult, dar neatenția și infatuarea m-au orbit.

1544950_498745436911739_1811170260_n

        Și-acum ce să fac? Să mă las de meserie? Până și mama glumește cu mine și-mi spune că din „geniu”, am devenit „gemu’”. Gem in sensul de terci, varză. Glumește, să nu credeți altceva. 🙂  Dar eu nu mă las, am de gând să mă odihnesc vreo două zile, să-mi adun forțele și să atac în continuare. În fond și eșecurile sunt o reușită, am primit o lecție pe care sper că am învățat-o. De acum în colo mă voi gândi mai mult la articolele mele și mai puțin la câștig. E bine să-ți dorești ceva, dar când ești cu gândul numai la reușită, pierzi esențialul. Cam așa am făcut eu.

       Dar viața merge înainte, am câștigat de-a lungul vremii multe concursuri, multe premii și așa cum alți bloggeri au pierdut din cauza mea, cred ca a venit timpul să mă mai declar și eu învinsă. Dar știu eu că vor reveni vremurile de glorie pentru mine. 🙂))