Ma apuc de margelit

         Știu să scriu și nimic altceva. Dar mi-ar fi plăcut să fi știut să fac și altceva. Scrisul mă sleiește psihic și emoțional uneori și oricât aș vrea să dorm, nu pot. Îmi pierd vremea jucându-mă, atunci când nu mai pot să scriu. Dar mult mai frumos ar fi fost dacă aș fi putut să-mi ocup timpul cu un alt gen de artă. De exemplu, mi-ar fi plăcut la nebunie să fac bijuterii handmade. Ar fi fost o muncă frumoasă, colorată și productivă. Aș fi cumpărat mărgele pentru handmade și le-aș fi „meșterit” până ar fi ieșit cele mai frumoase bijuterii făcute de mâna omului. Dar eu nu mă pricep la arta handmade, nu am înclinație pentru așa ceva sau nu știu că am înclinație pentru așa ceva. Nimeni nu m-a învățat să fac așa ceva, cum nu am învățat niciodată să andrelez, să croșetez sau să cos. Aș putea să unesc două cârpe printr-o cusătură urâtă, dar aceea n-ar fi mai mult decât o lucrare grotească.

margele

         Totuși regret, nu pot să nu regret că nu știu să fac bijuterii handmade. Mai ales când scopul meu ar fi fost nobil. Mi-ar fi plăcut ca banii din mărgelit să-i donez cauzelor nobile. Aș fi muncit la bijuterii câteva ore pe zi, mi-aș fi făcut un magazin pe Breslo, probabil, apoi le-aș fi vândut la prețuri extrem de accesibile, tocmai pentru ca podoabele mele să se vândă ca pâinea caldă. Apoi la fiecare 500 de lei sau 1000 de lei, să-i donez unei cauze umanitare. Recunosc că m-aș fi axat pe cazuri medicale, aș fi donat mai cu seamă pentru copii. În felul acesta aș fi putut să-mi ocup mintea cu o îndeletnicire frumoasă, mi-aș fi ostenit puțin și trupul, pentru ca în final să-mi mângâi sufletul cu o faptă bună. Dar uite că nu sunt în stare…

        Dacă mâine ar pica „industria” blogurilor, nu știu ce aș face. Probabil m-aș apuca de vorbit, probabil aș ține prelegeri, probabil m-aș face psiholog cu adevărat, probabil mi-aș dezvolta latura de consilier. Oricum, sigur aș face ceva cu mintea și cu vocea. Hm… ce viitor sumbru. Dar oare nu mai bine aș căuta un curs de mărgelit?! De ce să stau și să spun că nu mă pricep la bijuterii handmade, când pot să iau taurul de coarne?! Gata! M-am hotărât! Mă apuc de învățat arta mărgelitului!

logo

Minunile exista

       În general, în sufletul meu, sunt o persoană foarte credincioasă. Dar recunosc, nu merg prea des la Biserică, nu pentru că nu îmi place casa Domnului, ci pentru că în Biserică mă simt ca o minge de ping-pong pe care toți o dau de colo-colo pentru că nu au loc. Dar în fine… asta este fix problema mea. Însă în intimitate, în sufletul meu, cred în Dumnezeu, mă rog Lui, îi mulțumesc pentru viața pe care o am și încerc, pe cât posibil, să îmi trăiesc viața după Legile Lui. În primul rând caut să îmi iubesc aproapele, să îl ajut și să nu mă las mânată de mâinie, invidie, bani sau plăceri efemere. Bineînțeles că am greșit și eu, ca orice om, dar am căutat să mă îndrept. Eu nu am avut niciodată o viață ușoară, am fost încercată din toate părțile, pe toate planurile, am fost la un pas să îmi pierd credința, însă atunci când îmi era mai greu, se ivea și o portiță de salvare. Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată. Cred în Dumnezeu, El există și încă mai se fac minuni. Eu nu am dubii.

 concordanta_biblica_1      Dar dacă nu merg la Biserică asta nu înseamnă că sunt departe de Dumnezeu, sunt aproape de el cu fiecare rugăciune, cu fiecare faptă bună și cu fiecare carte creștină citită. De curând am avut plăcerea să descopăr o librărie online de cărți creștine. Cărțile creștine nu sunt numai hrană pentru suflet, sunt și unelte pentru o cultură generală bogată. Inițial nu prea i-am dat importanță acestei librării, dar am văzut că are cărți valoroase pe care merită să le cumpăr. Mi-a atras foarte tare atenția cartea Concordanta Biblica.  Această carte, Concordanta Biblica și dicționar de nume biblice, este o carte foarte complexă și valoroasă, mai ales pentru cei care își doresc să aprofundeze Cuvântul Vieții. Este un studiu exhaustiv care cuprinde o bună concordanță biblică, comentarii biblice, lexicoane, hărți și dicționare. Deși prețul acestei cărți nu este unul tocmai mic, ea costând 103 lei, consider că merită, nu doar datorită complexității cărții, dar și pentru că banii sunt întotdeauna donați unei cauze umanitare sau ca suport pentru publicațiile literare creștine, în principiu pentru misiunile creștine.

      Aș da banii pe această carte și pe multe alte cărți creștine din Libraria Maranatha pentru că acești bani se duc la copiii bolnavi de cancer, leucemie și alte boli grave. În astfel de situații, doar banii dați pe intervențiile chirugicale și tratamente mai pot salva viețile acelor copii. 70% din profit se duc către cazurile umanitare și 30% din profit merg către proiectele de misiune creștină. Știind că aș putea salva o viață, aș cumpăra toate cărțile. Bineînțeles că nu-mi permit, dar puțin de la mine, puțin de la tine, dragă cititorule, se face mult! Uite că minunile există. Am mai întâlnit librării care donează bani pentru diferite cauze și cazuri, dar niciodată întregul profit. Pe această cale țin să aplaud și să felicit Librăria Maranatha, cea care susține viața prin Cuvântul Domnului.

logolibmar

Pitici dar Voinici

          Piticii noștri întotdeauna sunt voinici, însă blogul Antoanetei, Pitici dar Voinici, reflectă cu adevărat o lume a unor copii nu doar voinici, ci și foarte inteligenți. Inițial am crezut că blogul este imaginea unei grădinițe, nici prin gând nu îmi trecea că ar putea fi al unei mămici foarte dedicate propriilor săi copii, Daria și Andrei. Primul lucru care mi-a venit în minte când i-am aflat numele autoarei Pitici dar Voinici, Antoaneta Smaranda, m-a dus cu gândul la o lume de basm. Antoaneta Maria, regina curajoasă a Franței, cea care a dat naștere „delfinului pierdut”. Și Smaranda, care vine de la smarald, minunata piatră prețioasă, strălucitoare, transparentă, de culoare verde. Antoaneta Smaranda pot spune că își poartă cu mândrie numele și o reprezintă întru totul, ea are un aer aristocrat datorită spiritului său de luptătoare, datorită însetării pentru studiu, dar și pentru că ea susține cauze umanitare și este implicată în protecția copilului pe internet. Aici mă refer la o aristocrație modernă, nu neapărat ca pătură socială, ci ca spirit și personalitate. Ea într-adevăr este transparentă și strălucitoare, articolele ei sunt deopotrivă clare dar înălțătoare, ajutătoare, pentru că blogul este practic sub forma unui ghid pentru toate mamele care vor să își crească copii frumos, care vor să facă din ei niște viitor adulți de toată isprava. Bine, este prematur să ne gândim la „pitici” ca la niște adulți, dar copilul se formează de mic, deprinderile lui, pasiunile lui și poate și vocația lui poate fi descoperită din copilărie și o dată descoperite aceste calități, ele trebuiesc fructificate și dezvoltate. Iar verdele smaraldului înseamnă renaștere, verdele fiind culoarea sănătății, a renașterii, a noului și a speranței.

         Pitici dar Voinici a luat naștere în momentul când a venit pe lume Daria, fetița Antoanetei, și a fost conceput inițial ca o continuare a jurnalului pe care ea l-a ținut pe toată durata sarcinii. Blogul are menirea de a explica cât mai bine ce jocuri, ce activități și proiecte le săvârșește ea împreună cu copilașii săi, pentru ca atunci când ei vor crește, să descopere o altfel de lume, practic să-și amintească și să revadă ei, întreaga lor copilărie. Și astfel, la maturitate să se poată întoarce oricând în timp. Adevărul este că are niște copii minunați, însetați de cunoaștere, pe care a știut să îi educe și să le capteze atenția prin niște activități care deși aparent par o joacă, sunt mai mult decât educative. Și astfel Daria și Andrei, învață inevitabil și foarte ușor multe lucruri. Practic ceea ce ea lucrează cu copii ei este o terapie foarte complexă, terapii pentru care psihopedagogii sunt plătiți. Copii învață prin joc, prin cântece, prin desen, prin comunicare, și astfel Antoaneta îi pregătește nu doar pentru grădiniță și scoală, ci și pentru viață. Îi învață să facă față provocărilor care se ivesc de-alungul vieții, să ia partea bună a lucrurilor, să știe să întoarcă în favoarea lor ceea ce destinul le oferă cu atâta dărnicie.

        Blogul este foarte complex și complet, tratează o sumedenie de subiecte, de la recenzii de cărți, recomandări de cărți pentru copii și părinți, recomandări de site-uri și de bloguri, până la rețete culinare, cauze umanitare, articole despre familie, sănătate, activități scolare și de învățat, cursuri, jocuri, tradiții, locuri de vizitat și multe, multe altele, informații care mai de care mai importante și mai captivante. Dar pentru că blogul are în revista sa numeroase domenii, Antoaneta a încercat să simplifice lucrurile pentru cititorii săi și astfel a implementat un sistem de articole prin care să ușureze pe cât posibil alegerile vizitatorilor săi. Luni, Antoaneta postează rețete culinare recomandate și testate chiar de către ea; marți ne recomandă cărți; miercuri și joi ne dezvăluie locuri frumoase, parcuri, locuri de joacă, muzee, cursuri și ateliere pentru copii; iar vineri sunt recomandate bloguri și site-uri interesante descoperite de ea, care au impresionat-o și care merită să fie promovate chiar pe blogul ei; iar sâmbătă și duminică, în limita timpului disponibil, Antoaneta continuă să ne surprindă cu alte articole captivante și educative.

            Pitici dar Voinici este creația Antoanetei, o creație venită din sufletul unei mame devotate, unei mari iubitoare de copii. Este un blog mai mult decât personal, este un proiect dus la rang de artă. Nu știu ce studii are Antoaneta, însă se vede clar că este o femeie foarte deșteaptă, un autodidact perfecționist, care vrea să facă din copii ei niște oameni adevărați, așa cum societatea are nevoie. Oameni drepți, inteligenți, studioși, cinstiți, cu principii și valori. Și astfel, împărtășindu-ne și nouă din educația pe care ea le-o oferă copiilor săi, cu multă pricepere, ea contribuie direct la o schimbare pe care noi o așteptăm de mult, aceea de a crea oameni și nu indivizi fără chip și fără rațiune. Antoaneta este un exemplu de implicare, iubire, muncă și putere.

              Pitici dar Voinici, mens sana in corpore sano.

logo-blog-11-300x300