Noi spunem ”da” voluntariatului! Eu spun ”da” voluntariatului!

mav

“Copii, și astăzi, mancați pe rând, nu avem scaune!” –  este fraza cel mai des auzită în “Centrul de Plasament Sfântul Iosif”, de pe Bulevardul Kiseleff numarul 6.

Noi, studenții din anul doi, de la Masterul Comunicare Audio-Video din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, am considerat că ar fi timpul să ne mobilizăm și să dăm o mână de ajutor.

Suntem tineri, cu inițiativă și dornici să ajutăm. Atuul nostru este comunicarea, prin intermediul căreia putem aduce un zâmbet pe chipul copiilor. Ne-am transformat în “Voluntarii MAV”, am început să facem cunoscută problema centrului de plasament și astfel am găsit o modalitate de a-i ajuta pe micuți.

10686644_889339294411007_4431363187259198984_n

Diana Lăscărescu Șucu, președintele fundației Mobexpert, ne-a dat acordul să lucrăm într-unul din  magazinele de mobilă pe care le deține, pentru a putea obține cele necesare centrului de plasament.  Astfel, in luna decembrie,  seară de seară, după terminarea cursurilor, mergem cu toții în magazinul Mobexpert Băneasa unde dăm o mână de ajutor  angajaților.

În “Centrul de Plasament Sfântul Iosif” trăiesc 38 de îngeri, cu vârste cuprinse între 2 ani și 18 ani. Cu toții au nevoie de un zâmbet, de o îmbrățișare și de bunăvoința fiecăruia dintre noi.

Prin această acțiune vrem să incurajăm voluntariatul în rândul studenților. Mesajul este simplu: “Putem fi alături de cei mai puțin norcocoși prin voință. Nimic mai mult!”

Toti cei care vor sa-i ajute pe cei mai putin norocosi, se pot alatura grupului nostru. Ne gasiti pe Facebook:  www.facebook.com/voluntariimavsnspa.

Va multumim!

10690084_889207894424147_1843765366904424808_n

P.S. Ce ziceți, dăm și noi o mână de ajutor? Ne alăturăm grupului? Dăm un reblog la acest post? Îl copiați și-l puneți și voi pe blog? Facem niște donații? Incercăm să schimbam ceva, măcar puțin, din soarta nefericită a acelor copii? De putut, putem! Trebuie doar să vrem!

Felicitari celor care au pornit aceasta inițiativă! Felicitări celor care se vor alătura grupului! Împreună suntem de neînvins!

Despre copilași…

       femeie-gravida

            Maternitatea cred că este cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei… sunt privilegiate și binecuvântate că pot purta în pântecul lor un pui de om, parte din ele, parte din bărbatul iubit și parte din toată istoria neamului. Acel copil reprezintă o minune vie, cine spune că nu mai există minuni ar trebui să privească mai în profunzime evenimentul unei sarcini. Copilul este cel mai frumos dar divin și întregește familia. O familie nu este familie fără un copil. Binecuvântate sunt femeile care pot da naștere și mare tristețe pentru cei care nu pot avea un bebeluș. Dar puteți adopta, încurajez familiile care nu pot avea copii, să adopte, este cea mai fenomenală alegere. Veți face un bine atât pentru voi cât și pentru copilaș.

           Femeile care le fac rău copiilor lor sunt ori bolnave psihice, ori crunt de ignorante, ori nu sunt femei, ci criminale. Acestea merită cel mai teribil destin. Scurt!!

           Despre femeile care dau naștere copiilor dar nu îi păstrează eu nu le-aș condamna, multe sunt prea tinere pentru a crește un copil, altele sunt prea sărmane pentru a asigura copilașului cele necesare de-alungul vieții. Cheltuielile de întreținere sunt foarte mari, adevărat că nicio femeie nu a murit cu un copil de gât, dar ca să aibe un viitor frumos, investițiile sunt foarte mari. Alte femei sunt bolnave și nu pot condamna copilul la restricții și greutăți. Este greu să ai grijă de propria mamă bolnavă, în timpul copilăriei, și cea mai bună soluție este adopția. Mi-ar plăcea ca adopțiile să fie mai frecvente în România. Păcat că mulți copii rămân în centrele de plasament până la vârsta majoratului. Dar decât să îndure frigul și foamea, măcar la un orfelinat au un pat călduț și o masă cât de cât decentă. Mi se pare sfâșietoare decizia de a renunța la propriul copil, dar se întâmplă.

          Dintre fericiții care își păstrează copii și îi cresc frumos și responsabil, sunt părinți foarte mulți care aleg să dea naștere unui singur copil. Dacă pe vremea regimului comunist femeile aveau voie să facă întrerupere de sarcină abia după ce au dat naștere la patru copii, astăzi datorită metodelor contraceptive, foarte mulți părinți aleg să facă un singur copilaș. Unele familii din cauze financiare; dar cei mai mulți, mai ales cei înstăriți, o fac pentru că ei cred că nu vor putea iubi cel de-al doilea copil la fel de mult cum îl iubesc pe primul. Sinceră să fiu din același motiv nici mama mea nu mi-a mai daruit un frate. Dacă nu sunt motive financiare, cei mai mulți cred că nu-și vor putea iubi la fel de mult micuțul nou născut. În acest caz cred că se subestimează, nu ai cum să nu iubești nou-venitul în familie. După ce îl porți în burtică 9 luni, după ce îți faci o mulțime de vise, după ce îi alegi numele, după ce îi cumperi primele hăinuțe, îi amenajezi camera, îți faci planuri și speranțe, nu cred că ai cum să nu-l iubești. Ba din contră, cel mic, fiind atât de micuț și de neajutorat îți va inspira și mai multă iubire. Adevărații părinți își iubesc în mod egal copii, nu ai cum să faci diferență când ambii sunt parte din sângele tău și din sufletul tău. Dragii mei, nu există părinte care să nu își iubescă toți copii, așa că nu vă mai faceți astfel de griji. Cum ați învățat să îl iubiți pe primul, la fel îi veți iubi și pe ceilalți. Asta fără doar și poate.

           Oamenii cu posibilități fac de cele mai multe ori un singur copil și pe acela la o vârstă destul de înaintată și pentru că se gândesc prea mult la ceea ce urmează. Ideea este că niciodată nu te simți pregătit să fii părinte, dar o dată ce copilașul este pe cale să vină, sentimentul de părinte se instalează pentru totdeauna. Responsabilii se gândesc prea mult și uneori nu devin niciodată părinți, iar inconștienții îi fac fără să se gândească la nimic și îi condamnă la sărăcie și la chin… balanța ar trebui inversată.  

          Adevărul este că ai noștri copii ne completează viețile, ei sunt cei care ne împlinesc, alături de ei ne găsim locul, fericirea, liniștea și iubirea dezinteresată. Nicăieri nu vei descoperi un loc mai cald decât cel pe care îl găsești la sânul propriul copil. Nu există îmbrățisări mai sincere, sărutări mai dulci, vorbe mai duioase, zâmbete mai strălucitoare decât cele oferite de propriul copil. Copii nu sunt greutăți, nici piedici, adevărat că înseamnă responsabilitate, dar toate lucrurile frumoase trăite cu copilaș tău sunt neprețuite și orice sacrificiu merită de o mie de ori.

          Eu fac parte dintre cele care nu se vor putea bucura vreodată de prezența unui copilaș propriu, de aceea mi-ar plăcea să cred că înaintea unei întreruperi de sarcină, înainte de a da spre adopție sau în centrul de plasament copilașul, să vă gândiți de mai multe ori. Un copil este cea mai mare bucurie și binecuvântare a omului.  

        Să fii mamă este cel mai deosebit privilegiu!

 hamilek

Articol scris de Gheorghe Alina