Lacoste – sunt eu

Dragi cititori a sosit momentul să mă cunoșteți mai bine, acum mă dezvălui vouă!

Acum ceva timp, o femeie extraodinară mi-a făcut o caracterizare care m-a surprinsă. Pe cât de neașteptată, pe atât de precisă. În blogosferă sunt percepută ca fiind un concurent feroce, un fel de mercenar de cuvinte, care scrie despre orice astfel încât ideile să îmi iasă așa cum îmi doresc. Sunt combativă și determinată; și niciodată nu îmi propun obiective pe care să nu le pot atinge. Ea m-a asemănat cu o felină, deoarece felinele, deși sunt animale sălbatice, calculează, așteaptă, atacă, mereu precisă și rareori își permit rateuri, la fel și eu. Mi s-a spus că nu atac decât când pot doborî. Să fii feroce, ca om, înseamnă să fii mai determinat și mai luptător decât toți ceilalți.

Chiar așa sunt eu, în blogosferă, în ceea ce scriu, dar și în viața de zi cu zi. Dar sincer, eu nu mă identific neapărat cu o felină, ci mai de grabă cu un crocodil. Și crocodilul este la fel de calculat, răbdător, precis și letal. Așa sunt și eu, bine, nu vă gândiți că sunt vreo femeie rea, deloc. Nu iau niciodată ce nu se mi cuvine, nu fac rău altora, nu iau altora ca să îmi pun mie în față. Dar îmi cunosc foarte bine țelurile, sunt motivată și luptătoare. Lupt pentru ceea ce îmi doresc până în pânzele albe, nu mă las chiar de-ar fi să îmi dau sufletul. Lupt cinstit, lupt cu armele pe față și nu îngrădesc pe nimeni. Nu mi-e frică de concurență, toată lumea are loc, dar numai cei mai buni reușesc, numai cei mai determinați și mai aprigi în luptă.

Probabil că ceea ce spun eu acum sună a îngâmfare, însă eu am cunoscut fețele dure ale vieții, am cunoscut sărăcia, dezolarea, singurătatea, umilința, toaaate răutățile posibile. Și-am ieșit din ele prin multă voință, muncă și perseverență. Aidoma crocodilului, din mocirlă îmi studiez prada, sunt metodică, am răbdare, îmi studiez obiectivul, caută să descopăr cheia reușitei și când sunt suficient de pregătită, ies afară pe nesimțite și atac. În cazul meu, îmi ating obiectivul, ating succesul, prin multă muncă. Sunt meticuloasă, metodică, atentă la detalii, la mine nimic nu este întâmplător. Personalitatea mea se reflectă în tot ceea ce fac, de la blogul meu și articolele mele, până la stilul vestimentar, încălțările pe care le port și accesoriile pe care le afișez cu mândrie.

Iubesc verdele în toate nuanțele lui, nu contează că este deschis sau închis, mie îmi place. Verdele mi se potrivește nespus pentru că este culoarea care stimulează creierul, înseamnă viață, productivitate și energie. Următoarea culoare preferată după verde, este albul. Albul înseamnă seninul pe care încă nu-l am, pentru că viața mea nu este întotdeauna roz și senină. Albul înseamnă liniște, așezare, înțelegerea situației și acceptarea ei, abandonul în brațele providenței. Port alb, pentru că urăsc grijile, neliniștea, dezechilibrul și nesiguranța. Am nevoie de alb și verde, așa cum am nevoie de liniște, energie, productivitate și echilibrul. Asta sunt eu, cu bune și rele.

filepicker-9vBZsQV1Rdeg6q2gudgP_lacoste

Când vine vorba de încălțări, sunt foarte pretențioasă, nu mă încalț cu orice, cum nu mă îmbrac cu orice. Am nevoie de încălțăminte grăitoare, care să vorbească despre mine, dar și care să îmi confere siguranță și confort. Nu-mi cumpăr niciodată încălțări ieftine, calitatea, modelul și brandul sunt esențiale pentru mine. Bineînțeles că asociindu-mă cu un crocodil, viața m-a îndemnat să iubesc brandul LACOSTE. Am un stil vestimentar sport, pot fi frumoasă și sexi și într-o pereche de blugi și un top mulat; și dacă mai pun și o pereche de pantofi sport, arat chiar senzațional. Așa cum sunt eu, o femeie puternică și sexi prin natura firii.

134spj4111-286

Întotdeauna îmi cumpăr încălțăminte din magazinul online OfficeShoes.ro. Da, pentru că sunt o ființă tipicară și dacă sunt mulțumită de un magazin, mă întorc mereu acolo, rămân fidelă magazinului, brandului și gusturilor mele. Nu fac rabat de la preț, deși prețurile sunt accesibile în magazinul Office Shoes, nu fac compromisuri când vine vorba de stilul meu și de confortul meu. Ador Lacoste Pantofi Sport – Marcel Mid și după cum vedeți sunt niște pantofi de damă sport din noua colecție toamnă-iarnă 2013. Clar sunt niște pantofi de stradă, sunt din piele sintetică și îmi place mult acest fapt, pentru că parcă am inima strânsă când îmi cumpăr haine sau încălțări din piele naturală. Iubesc animalele și la ce multe obesesii am, n-aș vrea să adaug încă un pitic pe creier. Nu am nimic cu cei care poartă, dar eu prefer să port piele sintetică.

cats

După cum vedeți și voi, pantofii sport Lacoste au în primul rând un design super modern, sunt absolut fabuloși, îmi plac mult, sunt frumoși. Albul lor îmi conferă liniștea și echilibrul de care am nevoie, materialul roșu, elastic, de la baza gleznei mă duce cu gândul la blogul meu, Litere Stacojii, pentru că scriu frecvent cu litere roșii de foc și patimă. Iar crocodilul verde are în el un mesaj subliminal: „Sunt Alina, o femeie puternică și pot atinge succesul!”. Nimic la mine nu este întâmplător, tot ce aleg să fac sau să port este calculat dinainte, iar pantofii sport Lacoste sunt exact ceea ce am nevoie, după stilul meu și după personalitatea mea. De când mă știu am fost adepta stilului sport, lejer, să mă simt bine și să mă pot mișca în voie. Dacă o haină îmi poate veni un pic mică sau mare, ei bine încălțările trebuie să îmi vină perfect. Dacă mă strâng un picuț am o stare de nervi, dacă sunt mai mari, mă simt ciudat, de parcă toată lumea se uită la mine. Sunt o fire activă și energică, pantofii cu toc sunt numai pentru nunți, pantofii sport sunt încălțămintea de toate zilele. Când îmi cumpăr o pereche de pantofi sport mă uit la marcă, la calitatea materialului, la model și design, la detaliile de finețe, la cum sunt cusuți, la cum sunt lipiți, la căptușeală, la branțuri… nimic nu îmi scapă. Nu port orice, nici măcar orice culoare nu port. Și abia apoi dacă pantofii respectivi trec testul de atracție și de verificare a detaliilor, îi probez… dacă mă simt confortabil, nu mă strâng și nu mă bat, îi cumpăr fără tăgadă. Dar am ajuns la o vârstă în care îmi știu gusturile și defectele foarte bine. Știu exact ce model mă avantajează, dar mai ales știu modelul în care mă simt cel mai bine.

134spj4111-286_6

Chiar și când cunosc un bărbat mă uit la unghiile lui și la încălțările sale. Încălțămintea este cartea de vizită a omului. O pereche de pantofi ieftini, murdari sau neîngrijiți, deja îmi descrie omul. Îmi spune că este nepăsător, delăsător, indiferent, poate chiar nesimțit. Nu spun să ne cumpărăm numai încălțăminte scumpă, dar măcar să ne luăm acea pereche de pantofi care să ne avantajeze și pe care să le îngrijim; ca și cum încălțămintea respectivă ar fi propria noastră persoană. Nicăieri nu o să prezinți interes sau seriozitate, dacă încălțările sunt murdare. Și la cum sunt eu, de port numai pantofi sport albi, înainte de a ieși din casă mi-i șterg cu multă atenție. Sau dacă mă prinde ploaia, am oricând la mine șervețele umede cu care să șterg stropii de ploaie sau noroiul de pe pantofii mei impecabili.

Când port Lacoste Pantofi Sport – Marcel Mid mă simt tânără, optimistă, veselă, radiez, sunt puternică și mândră de mine. Pantofii nu sunt doar un bun de ieșit pe stradă, nu îți oferă confort și atât, nu sunt niște pantofi pe care să îi porți ca să fii în rând cu lumea… sunt mult mai mult. Încălțămintea înseamnă personalitate și stare. Așa cum îmi pulverizez un anumit parfum în funcție de cum mă simt, așa și încălțările le port nu doar după personalitatea mea, ci și după starea sufletească pe care o am. Iar Pantofii Lacoste mă fac să mă simt ca și cum afară este primăvară, ca și cum sunt înconjurată numai de oameni frumoși și zâmbitori, ca și cum soarele răsare pentru mine; mă fac să mă simt bine în pielea mea, mă fac să mă simt unică, privită și frumoasă.

Lacoste mă reprezintă, sunt un crocodil camuflat în femeie puternică, sunt o femeie sexi încălțată în pantofi sport; poate că induc în eroară, dar tot așa instig și atrag atenția… cine devine interesat, va descoperi diamantul de sub straturile de putere, ființa sensibilă din spatele crocodilului… Lacoste, sunt eu!

logo-officeshoes

Ochișori, lecție de viață

          Mergeam pe stradă și mă simțeam a nimănui, pășeam dar parcă nu mergeam, mă simțeam atemporală, cu gândurile mele care mi se înghesuiau în minte într-un amalgam de nedeslușit. Nu simțeam nici căldura, nici soarele orbitor nu mă deranja, în schimb sufletul îmi era măcinat de griji… griji zilnice, fără vreo importanță majoră, dar atât cât să îmi răpească liniștea cotidiană. Veneam de nicăieri și mă îndreptam spre nicăieri, la fel ca un om fără credință. Îmi închipuiam tot felul de scenarii care nu îmi făceau deloc bine și mă făceau să simt o frică fără rost. Nu eram tristă, dar nici bucuroasă, nu aveam o problemă anume, dar nu aveam nici motive de fericire. Un om în situația mea ar fi fost pur și simplu liniștit și atât. Dar nu și eu, eu care atrag complicațiile și nu știu să trăiesc în liniște și pace. Eu care nu prea cunoșteam ce înseamnă să nu ai probleme. Tot mergând pe trotoarul acela înfierbântat, printre persoane care mai de care mai mohorâte am zărit-o pe ea. O fetiță mică de etnie rromă care nu avea mai mult de 6 ani.
fetita
        Era frumoasă, nefiresc de frumoasă, desculță, cu o rochiță galbenă cam murdară, desculță, plină de praf, cu o păpușică din cârpe în brațe, cerea la trecătorii de pe stradă câte un bănuț. Era ciufulită și măzgălită pe obraji de praf, dar ochii ei migdalați erau sclipitori și vii, plini de viață, ba chiar veseli. Cerșitul pentru ea părea firesc, oferea un zâmbet fiecărui om mare care îi dăruia câte o monedă, iar de cei care nu o luau în seamă, se îndepărta în liniște cu pași mici. M-am apropiat de ea și am întrebat-o:
–          Cum te cheamă?
–          Ochișori!
–          Ochișori?! Întreb eu mirată.
–          Nu, da’ așa mi se zice…
–          Și totuși ai un nume, nu?
–          Da… Mica… că sânt mică.
–          Frumos nume.
Ea atunci mă privi cu ochii mari și îmi spuse:
–          Îmi dai un bănuț?
–          Sigur, îți dau.
–          Dar cine te trimite aici?
–          Nimeni… vreau eu să îmi cumpăr dulciuri. Îmi răspunse ea veselă cu ochii plini de poftă.
         Bineînțeles că nu am crezut-o, dar i-am acceptat minciuna, nu m-aș fi putut implica nici dacă aș fi vrut. Am luat-o de mână și am dus-o la patiseria din colț. I-am cumpărat tot felul de prăjituri felurite, un suc și am stat cu ea pe trotuar cât a mâncat. Am rămas uimită de ea, de naturalețea ei, de inocența ei, de frumusețea ei și de veselia ei. Părea un copil fericit, chiar dacă în fond era o fetiță chinuită. O priveam cum mănâncă, cu înghițituri mici, dar cu o poftă nemaivăzută. Mă privea încântată, iar eu o mângâiam pe cap, simțeam o nevoie nestăvilită de a o proteja și iubi. Ce dulce mi se părea mânjită la guriță de crema de vanilie… frumoasă foc fetița oacheșă. Mi-a zâmbit tot timpul, mi-a mulțumit cu un simplu „săr’na tanti”, dar eu am fost și mai fericită decât ea. Cele câteva minute petrecute cu ea au fost magice, am înțeles că viața mea este foarte frumoasă, ca am avut o copilărie minunată, că sunt iubită, că trăiesc în liniște și în confort, că sunt sănătoasă, că am o familie normală, că am tot ce îmi trebuie și că am toate motivele din lume ca să zâmbesc. Fetița aceea, Ochișori, îmi dăduse o lecție de viață de neprețuit. O lecție pe care nu o voi uita niciodată, la fel cum nu îi voi uita nici zâmbetul și ochișorii. Zâmbet mai sincer și ochișori mai calzi ca ai ei, sunt greu de întâlnit în această lume mare. Îmi impun ca de fiecare dată când voi fi tristă și supărată să îmi amintesc de Mica și să înțeleg că sunt oameni năpăstuiți, iar problemele mele sunt ori trecătoare, ori au rezolvare. Și să zâmbesc, să-mi zâmbesc mie și să-i zâmbesc Micăi în imaginația mea. Fericirea și mulțumirea este întotdeauna la distanță de un zâmbet!
         Adevărata valoare stă în lucrurile simple!
oana_pellea
citat_pellea
COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

Cărucioare pentru copii iBebe

        Când eram eu bebe tare rău mai era… multe dureri de oscioare am avut, cărnița mea moale mă durea teribil când mama mă scotea afară cu presupusul „cărucior”. Erau urâte, incomode, greu de mânuit, uneori grele, nu se strângeau, ocupau spațiu și nici măcar nu „găzduiau” copilașul într-un mod confortabil. „Automobilele” de atunci nu erau nici pe departe „automobilele” de astăzi în materie de cărucioare copii.
kunert1199
     Astăzi, titan ice, altă viață, chiar putem spune că trăim în epoca tehnologiei… bebelușii noștri sunt niște privilegiați, tot să facem copii, tot să-i răsfățăm și să le cumpărăm de toate când avem de unde, mai ales de când cu magazinul iBebe. Eu n-am copii, dar mi-aș dori, mai ales când adoooor hăinuțele pentru copii, jucăriile și cărucioarele pentru copii. Ce mândrie mai mare poate fi pentru o mămică, decât să iasă cu bebele prin parc, să îl plimbe într-un cărucior de o frumusețe rară. Într-un cărucior așa… parcă și copilul este mai frumos. Eu una dacă aș avea un copilaș i-aș lua un cărucior ultima fiță, frumos, confortabil și multifuncțional. Un cărucior care să poată fi și căruț, și coșuleț auto, dar și landou pentru nou născuți. Un fel de 3 în 1 pentru cărucioare. Și bineînțeles că pe piața din România sunt o mulțime, dar ca la iBebe, mai rar, și frumoase și de calitate și cu un preț accesibil.
1__59273
        Aș cumpăra fără tăgadă un Cărucior 3 în 1 B510 la numai 1250 de lei, bineînțeles pe portocaliu. Un astfel de cărucior este recomandat prin calitate, manevrabilitate, adaptabilitate, siguranță și confort pentru micul bebe. Căruciorul firește că este multifuncțional, este compus din landou și scăunel auto, are un super design, este modern, confecționat din materiale de cea mai bună calitate și poate fi „condus” ușor. Copilul poate sta cu fața la părinte sau cu fețișoara înaintea drumului larg și frumos. Îmi place mult faptul că acest tip de cărucior are copertină reglabilă și are și husă pentru piciorușele celui mic, mămica primește și o geantă asortată cu căruciorul, cu o mulțime de buzunare și buzunărele pentru scutece, biberoane, jucărele și multe altele.
         Dacă aș înșirui acum toooate caracteristicile căruciorului, aș scrie un articol de 1000 de cuvinte și decât să pierd vremea cu scrisul, mai bine mă apuc să mă „antrenez” până voi reuși să dau și eu naștere unui bebe demn de iBebe.
        Pentru copii răsfățați, iBebe ți-e aliat!

Bărbatul alunecos

73897_tm_rlauren12f_122_311lo1

N-am să înțeleg niciodată tipul acela de bărbat care nu știe să refuze o femeie. Care deși este perfect conștient că nu se va putea îndrăgostit niciodată de ea și n-o va putea iubi, el totuși n-o îndepărtează. Bine, da, decât în cazul în care nu o place de nicio culoare, atunci într-adevăr poate fi chiar dur. Dar atunci când există o oarecare chimie, bărbatul este dispus să joace câteva acte… să vadă cum e, să experimenteze, să se documenteze și să mai adauge încă un nume pe listă. Dar deși știe foarte bine că femeia nu este pentru el, acesta continuă să țină o anumită legătură chiar și după ce a gustat ”desertul”. Dar nu doar pentru sex, ci din prea multă dragoste pentru ei înșiși.
                 Bărbaților le place să fie adorați și să fie iubiți chiar dacă nu iubesc, să fie primiți cu afecțiune, cu tandrețe, să li se dea atenție… vor să primească dar nu sunt în stare să ofere mai mult decât ceea ce lasă în așternut. Decât o ușoară sudoare, mirosul parfumului pe pernă și un pat de-a valma, asta oferă. Pasiune de moment… bine, să nu credeți că generalizez, dar sunt aproape sigură că ați avut măcar o dată în viața voastră o femeie care vă iubea mult, dar pe care n-o iubeați și cu care totuși nu ați rupt legătura tocmai pentru că vă făcea să vă simțiți speciali și importanți.
 Mă întreb, dacă totuși femeia respectivă vă face atât de mult bine și vă iubește sincer și din tot sufletul, vă tratează regește, atunci de ce este de neiubit?
                Da, știu, inimii nu îi poți dicta. Dar cum poate purtătorul unei inimi atât de pretențioase să petreacă timp și să facă sex cu o femeie pe care n-o iubește? Doar confort, atracție fizică și potrivire în pat? Dar oare adevăratele iubiri durabile nu se nasc tocmai din această stare de bine și de calmitate sufletească? Iubirea se naște numai din pasiune nebună?! Ar trebui să vă dea puțin de gândit dragilor…
               Până la femeia cu care se căsătoresc și cu care se simt împliniți deplin, acești bărbați alunecoși își găsesc refugiul lângă femeia care îi iubesc atât de mult. Și aleargă din când în când după amețita pe care o iubesc ei, dar care ori nu le dă atenție, ori se folosesc de ei. Genul acesta de bărbați râzgâiați adoră să fie iubiți dar să nu iubească. Iar nefericitele care îi iubesc se mulțumesc cu firimiturile lor, cu vorbele frumoase aruncate în pat sau cu momentele dulci în care ei sunt mai deschisi. Se simt bine lângă femeia respectivă, se hrănesc cu dragostea ei, își încarcă bateriile, petrec momente frumoase, dar cu toate acestea se folosesc și atât. Poate că intențiile lui nu sunt meschine, dar dacă nu o poate iubi, n-ar fi mai bine să o lase să plece? Pentru că ea inevitabil își face speranțe, speră că într-o zi minunată el va realiza că o iubește. Uneori se întâmplă, alteori acea zi nu vine niciodată… Genul acesta de relație aduce multă suferință în viața bietelor femei, dar sunt blege că acceptă așa ceva. O femeie simte când este sau nu iubită…
           Bărbaților, nu mai fiți alunecoși și hotărâți-vă la o femeie. Să guști din toate fructele te transformă dintr-un alunecos într-un nemernic. Cum îți place să fii măgulit și iubit, învață și să oferi. Uneori dragostea se află chiar lângă tine!

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina