A fost o dată…

         Aseară am avut un vis ciudat care m-a bulversat și m-a dat peste cap. M-am trezit cu un gust amar. Nu, nu a fost un coșmar. A fost un vis frumos, prea frumos ca să fie adevărat. Tocmai ideea că fusese numai un vis m-a făcut să mă simt atât de dezamăgită când m-am trezit. Mi-aș fi dorit ca totul să fi fost real, o realitate dulce din care n-aș mai fi vrut să mă trezesc.

        Afară era vară, eram acasă, într-o casă care fusese a mea cu mult timp în urmă. Stăteam la masă cu mai multă lume, nu le distingeam fețele, singura prezență inconfundabilă era a lui. Un EL pe care nu l-am mai văzut de 8 ani, cred, un EL cu care am avut o relație, drăguță, și care s-a terminat urât și extrem de neplăcut. În vis era iertat, era din nou lângă mine. Și deși simțeam tensiunea supărărilor trecute, el făcea totul pentru a mă împăca. Îi simțeam mirosul, un miros inconfundabil care și acum îmi face pielea ca de găină. El era lângă mine, tot încerca să mă „îndulcească”, părea că nu vreau să îi dau atenție, dar inima mi se topea din cea în ce mai mult, iar în mine simțeam din nou pulsând iubirea pentru el. Simțeam fericirea și dorul care mă apăsase, dar care o dată cu întoarcerea lui se risipise.

       Simțeam privirile răutăcioase ale celor din jur, eram invidiată de câteva fete. Curios pentru mine, pentru că nu mă simțisem niciodată invidiată din cauza unui bărbat. El era acolo, nedezlipit de mine, îmi șoptea la ureche tot felul de scuze și-și mângâia obrazul de al meu. Eu nu spuneam nimic, nu-i răspundeam, nu-l încurajam. Dar când încercă să mă sărute, pur și simplu m-am abandonat buzelor lui.

        Atunci m-am trezit, când era totul mai frumos, când mă hotărâsem să o iau de la zero, m-am trezit. Acum, încă mă simt dată peste cap, un mic dor mă încearcă din nou. Dar dacă ar fi ca totul să se întâmple și în realitate, cred că aș fugi mâncând pământul. Nu sunt omul care să se întoarcă din drum. Nu accept firimituri și nici nu mă înham să sper în ceva care n-a funcționat de la bun început. Cu toate acestea a fost frumos să visez… subconștientul meu este dornic să ierte, spiritul mi-e înfometat de iubire, însă rațiunea preferă să mă țină în siguranță… a fost o dată…

Timpul…

          Zilele trecute am citit un articol la Dana P. despre timp și care m-a facut să-mi doresc să scriu și eu despre această noțiune, timpul.

          Ultimele 36 de ore au fost un coșmar pentru mine și am realizat că timpul, atunci când aștepți ceva sau pe cineva, când aștepți o veste este de-a dreptul infernal și apăsător. Te sufocă, simți că îți ia aerul. Nu este de ajuns că stai cu sufletul la gură așteptând ceva, pe deasupra numeri secundele, minutele și-ți dorești să treacă mai repede, dar n-o face. Parcă stă pe loc. Iar tu… continui să te neliniștești și să îți storci creierul de teamă sau de nerăbdare. Mai ales când te paște un necaz sau ai o durere fizică, mai greu trece.

Ce să mai zic de momentele în care ești fericit sau petreci sau ești într-un concediu de vis sau ești cu persoana iubită și chiar ți-ai dori ca timpul să stea în loc… dar n-o face nici de-afurisit. Orele trec una după alta și nici nu știi când s-au dus prețiosul tău timp. 

         Pentru unii timpul înseamnă bani și n-ar sacrifica din minutele lor fără un beneficiu nici în ruptul capului. Alții n-au ce face cu timpul lor și aleg să taie frunze la câini… nu-și doresc altceva decât să lenevească. Unii dintre noi am face orice să ne ocupăm timpul cu ceva productiv și util, în care să ne dezvoltăm, să facem ceva cu viața noastră. Și altă categorie de oameni care n-au timp nici să ia  cina în oraș, sau pentru un masaj, sau să citească o carte… timpul fiindu-le ocupat aproape în totalitate de joburi și proiecte. Și astfel timpul devine un lux.

     Dar cert este că dacă vrei îți faci timp. Dacă vrei poți crea cu timpul tău. Se găsesc soluții pentru oricine, pentru orice categorie de oameni, ocupați sau nu.

     Deși timpul pare să ni se scurgă printre degete este unul din puținele variabile ale vieții care chiar constituie o certitudine. Întodeauna merge înainte, niciodată înapoi, dacă l-ai irosit… irosit rămâne.

     Timpul vindecă rănile sufletului, timpul ajută la ameliorarea unor dureri sufletești și chiar trupești, timpul șterge de asemenea amintiri, cred că ați observat deja. Avem amintiri clare de acum 20 de ani, dar uităm ce-am făcut acum o lună. Timpul este cel care golește mintea de anumite informații și face loc altora… mai recente, mai importante… Timpul selecteză totul, inclusiv pe noi oamenii.

      Chiar dacă acum simți că nu poți uita o persoană, sau nu poți uita un necaz, nu poți uita moartea cuiva, nu poți trece peste o tragedie, sau simți că vei iubi un om pentru totdeauna… nu este deloc așa. Timpul te va ajuta… poate nu uiți dar măcar nu o să mai doară. Amintirile despre evenimentul sau omul care te-a nefericit, poate că nu se uită, dar măcar înveți să le accepți, să treci peste, să nu te mai afecteze. Timpul așează lucrurile în favoarea ta, timpul cerne folosul de nefolositor și lasă pentru tine exact ceea ce ai nevoie. 

     Când nu știu ce să fac, încotro s-o mai apuc, știu că timpul mă va ajuta să mă decid. Și te ajută și pe tine, pe toți dintre noi, pentru că face în așa fel încât să limpezească mintea. El este ajutorul de bază al vieții, dacă n-am mai alege folositorul din toate am ajunge niște nebuni plini de sentimente și resentimente.

     Timpul este prețios, de ce să îl petreci cu cineva care nu te merită sau făcând ceva ce nu îți place când viața însăși îți oferă n soluții de a fi și a face exact ce te reprezintă. O viață avem și ar trebui să ne canalizăm timpul, forțele și scopurile în a ne găsi fericirea, iubirea, confortul și pacea sufletului. Un trai bun implică o stare de mulțumire și de bine care să te însoțească în ceea ce faci. 

 Nu este de ajuns să ai doar bani, sau din contră să duci o viață boemă cu lipsuri de pe o zi pe alta de dragul libertății de a alege. Important este să faci ce te face fericit și mulțumit de tine… și peste ani când vei privi înapoi să nu regreți nimic. Să nu rămâi neîmpăcat cu lucruri pe care le-ai fi putut face dar nu le-ai făcut, pentru că timpul se duce.

          Trăiește-ți viața la prezent, privește și plănuiește pentru viitor și amintește-ți cu plăcere de trecut!

 

 

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina