Binele, un bumerang

 
Se numește reclama care a amuțit o lume. Adevărul este că și pe mine m-a lăsat fără cuvinte. Adevărat sau fals, cine vrea să tragă concluzii le trage. Este un clip impresionant fără doar și poate, mie una mi s-a făcut pielea de găină când l-am urmărit prima dată, apoi am dat replay de alte două ori. Filmarea are o morală bine conturată și anume că BINELE FĂCUT SE ÎNTOARCE ÎNZECIT, dacă nu chiar însutit. Un mic gest făcut dezinteresat se întoarce la noi ca un bumerang, poate după o perioadă de timp, probabil când ne este nouă mai greu. Și când bumerangul ajunge la noi, aduce după el un bine și mai mare și mai valoros. Poate că acel bine nu vine tocmai de la persoana pe care noi am ajutat-o cu ceva timp în urmă, ci de la altcineva… dar vine și vine negreșit.
Și răul se întoarce ca un bumerang și este de multe ori mai crunt decât cel făcut de noi. Totul se plătește pe lumea asta și totul se răsplătește. Nu degeaba se spune „ai grijă ce bine faci că s-ar putea să se întoarcă”, e cel mai dulce blestem. Este impresionant când vezi un bine făcut. Poate că și greul ne marchează, dar binele ne însemnează și mai mult. Cum să uiți cănd ai primit un sfat bun, bucata de pâine oferită cu drag, paharul cu apă la vreme de sete, mângâierea la vreme de durere, oblojirea la vreme de boală, pătura la vreme de frig? Aceste lucruri nu sunt uitate niciodată de cei ce le-au primit. Spre deosebire de alți oameni eu sunt genul care uită răul și îl iartă, deși pe moment spun că n-o să uit și n-o să iert niciodată… de fiecare dată o fac. În schimb binele care mi se face nu îl uit niciodată și îl primesc nu doar cu bucurie, dar îl păstrez în suflet ca pe o lecție de viață. Și-mi spun: poate că nu meritam acest bine la câte rele am făcut, dar uite că acel om vede în mine sclipirea aceea care l-a îndemnat să mă ajute”. Și trag concluzia că merit și că am primit pentru ca mai târziu să dau mai departe.
Cine spune că nu există ajutor dezinteresat nu este așa, ori nu știe să primească, ori încă nu a venit momentul să primească. Greșim când percepem binele material, binele nu trebuie musai să aibă formă, culoare și textură… o mângâiere, un sărut, un zâmbet, o îmbrățișare, un sfat, un impuls, toate sunt însemnele binelui. Banii… banii sunt trecători și uitați, adevărata valoare stă în lucrurile simple. Ajutând, te ajuți pe tine, te purifici, te transformi singur și te șlefuiești aidoma unui diamant multifațetat. Nu există limite în bunătate și nu există piedici când îți dorești cu adevărat să ajuți pe cineva. Niciodată nu este prea greu.
 Oferă mângâiere obrazului crispat.
         Dăruiește un sărut ochilor înlăcrimați!
                Oferă un zâmbet unei frunți încrețite!
                      Dăruiește o îmbrățișare sufletului pustiit!
                           Oferă un sfat omului dezorientat!
                                Dăruiește un implus celui fără curaj!
                                     Oferă un bine celui ce are nevoie mai mult!
                                            Adevărata valoare stă în lucrurile simple!
constantin_lacatusu

citat_lacatusu

COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.

Ochișori, lecție de viață

          Mergeam pe stradă și mă simțeam a nimănui, pășeam dar parcă nu mergeam, mă simțeam atemporală, cu gândurile mele care mi se înghesuiau în minte într-un amalgam de nedeslușit. Nu simțeam nici căldura, nici soarele orbitor nu mă deranja, în schimb sufletul îmi era măcinat de griji… griji zilnice, fără vreo importanță majoră, dar atât cât să îmi răpească liniștea cotidiană. Veneam de nicăieri și mă îndreptam spre nicăieri, la fel ca un om fără credință. Îmi închipuiam tot felul de scenarii care nu îmi făceau deloc bine și mă făceau să simt o frică fără rost. Nu eram tristă, dar nici bucuroasă, nu aveam o problemă anume, dar nu aveam nici motive de fericire. Un om în situația mea ar fi fost pur și simplu liniștit și atât. Dar nu și eu, eu care atrag complicațiile și nu știu să trăiesc în liniște și pace. Eu care nu prea cunoșteam ce înseamnă să nu ai probleme. Tot mergând pe trotoarul acela înfierbântat, printre persoane care mai de care mai mohorâte am zărit-o pe ea. O fetiță mică de etnie rromă care nu avea mai mult de 6 ani.
fetita
        Era frumoasă, nefiresc de frumoasă, desculță, cu o rochiță galbenă cam murdară, desculță, plină de praf, cu o păpușică din cârpe în brațe, cerea la trecătorii de pe stradă câte un bănuț. Era ciufulită și măzgălită pe obraji de praf, dar ochii ei migdalați erau sclipitori și vii, plini de viață, ba chiar veseli. Cerșitul pentru ea părea firesc, oferea un zâmbet fiecărui om mare care îi dăruia câte o monedă, iar de cei care nu o luau în seamă, se îndepărta în liniște cu pași mici. M-am apropiat de ea și am întrebat-o:
–          Cum te cheamă?
–          Ochișori!
–          Ochișori?! Întreb eu mirată.
–          Nu, da’ așa mi se zice…
–          Și totuși ai un nume, nu?
–          Da… Mica… că sânt mică.
–          Frumos nume.
Ea atunci mă privi cu ochii mari și îmi spuse:
–          Îmi dai un bănuț?
–          Sigur, îți dau.
–          Dar cine te trimite aici?
–          Nimeni… vreau eu să îmi cumpăr dulciuri. Îmi răspunse ea veselă cu ochii plini de poftă.
         Bineînțeles că nu am crezut-o, dar i-am acceptat minciuna, nu m-aș fi putut implica nici dacă aș fi vrut. Am luat-o de mână și am dus-o la patiseria din colț. I-am cumpărat tot felul de prăjituri felurite, un suc și am stat cu ea pe trotuar cât a mâncat. Am rămas uimită de ea, de naturalețea ei, de inocența ei, de frumusețea ei și de veselia ei. Părea un copil fericit, chiar dacă în fond era o fetiță chinuită. O priveam cum mănâncă, cu înghițituri mici, dar cu o poftă nemaivăzută. Mă privea încântată, iar eu o mângâiam pe cap, simțeam o nevoie nestăvilită de a o proteja și iubi. Ce dulce mi se părea mânjită la guriță de crema de vanilie… frumoasă foc fetița oacheșă. Mi-a zâmbit tot timpul, mi-a mulțumit cu un simplu „săr’na tanti”, dar eu am fost și mai fericită decât ea. Cele câteva minute petrecute cu ea au fost magice, am înțeles că viața mea este foarte frumoasă, ca am avut o copilărie minunată, că sunt iubită, că trăiesc în liniște și în confort, că sunt sănătoasă, că am o familie normală, că am tot ce îmi trebuie și că am toate motivele din lume ca să zâmbesc. Fetița aceea, Ochișori, îmi dăduse o lecție de viață de neprețuit. O lecție pe care nu o voi uita niciodată, la fel cum nu îi voi uita nici zâmbetul și ochișorii. Zâmbet mai sincer și ochișori mai calzi ca ai ei, sunt greu de întâlnit în această lume mare. Îmi impun ca de fiecare dată când voi fi tristă și supărată să îmi amintesc de Mica și să înțeleg că sunt oameni năpăstuiți, iar problemele mele sunt ori trecătoare, ori au rezolvare. Și să zâmbesc, să-mi zâmbesc mie și să-i zâmbesc Micăi în imaginația mea. Fericirea și mulțumirea este întotdeauna la distanță de un zâmbet!
         Adevărata valoare stă în lucrurile simple!
oana_pellea
citat_pellea
COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.