An nou, cuvinte vechi

Au trecut sărbătorile,

Am intrat în an nou,

Înveșmântat în straie de gală.

Am reintrat în normal,

S-au dus toate liniștile,

S-au dus amintirile,

Am strâns podoabele din casă,

Am lăsat bradul să se culce

În ghiveciul lui, dezbrăcat.

I-am luat povara luminilor

De pe ramurile sale verzi.

Îl împodobesc iarna viitoare,

Din nou, căci așa îmi cere inima.

Acum, mă las pradă cotidianului,

Îmi place rutina, îmi plac zilele

Ce-arată toate la fel.

M-am obosit, m-am odihnit,

Am mâncat, am băut,

Am râs, am depănat amintiri,

Acum gata, totul reintră pe făgașul firesc.

Căci sărbătorile mai rău mă obosesc,

Decât mă fac să mă odihnesc.

Nu mai am cozonac,

Acum am intrat în pâine,

Pâinea cea de toate zilele.

Îmi place, e bună, e dulce,

E viață și trai.

De-acum să curgă imprevizibilul,

Să vină frumosul,

Să mă ocolească problemele

Și să curgă articolele.

De azi îmi scriu goliciunea,

Nu mai contează ce gândesc,

Ci ce simt. Și simt, simt golul…

Îl umplu acum cu rânduri alambicate,

Pe care nu le înțeleg nici eu.

Dar ce contează?!

Important este că vin cuvintele,

Se-mbrâncesc pe hârtie,

Se-mpiedică, se opintesc,

Până ce se-așează frumos,

Cum îmi place mie.

A venit anul nou,

Dar m-a lăsat cu aceleași cuvinte

Și rânduri vechi,

Încunutate de stări și mai vechi…

O zi perfectă de iarnă

       www.diseara.ro

          Vreau să-și aștearnă iarna peste ochii mei, ninsoarea rece și imaculată. Fulgii de nea sunt o binecuvântare. Vreau să îmi purifice sufletul, să mă reînoiască cu veșmântul ei de culoarea albului iubirii. Tot anul m-am simțit liniștită și neliniștită, am făcut multe, și bune, și rele, ba chiar mi-am murdărit hainele cu broboanele păcatelor. Dar într-un final, printre atâtea minciuni și griji, am reușit cumva să mă îndrept. Am nevoie acum de atingerea dulce a iernii. Înțepător este frigul, mă strânge, dar în același timp smulge din mine orice urmă de îndoială, orice încercare de a face rău sau a greși. Nu sunt nici cea mai rea, nici cea mai bună, dar îmi doresc cu fiecare clipă să îmi câștig un suflet mult mai bun.

           Aș vrea să dau în mintea copiilor să mă pot bucura de iarnă, să mă joc în zăpadă așa cum o făceam odinioară. Nu știu cum mi-ar sta mie, la vârsta mea, să merg cu săniuța la derdeluș și să mă dau pe ea, să mă zbengui în zăpadă cu sufletul plin de inocență. Vreau să-mi simt nasul roșu și rece, să mă tem că-mi va pica de frig, obrajii să-mi amorțească, dar să fiu veselă și fericită, jucându-mă în voie.

          Să mă duc acasă udă la picioare, cu hainele fleșcăite și murdărite. Să tremur de frig, dar să nu mă îndur să plec, ci să mai rămân, încă puțin și încă puțin, până ce frigul îmi va intra în oase. Și acasă să mă aștepte un ceai fierbinte din codițe de cireș și o bucată zdravănă de cozonac, totul făcut de mâna mamei mele. Și tremurând, să-nfulce pe nerăsuflate totul. Stând la gura sobei să ascult lemnele mocnind, gemând de nerăbdare să-mi încălzească trupul, și să-mi visez ursitul în flăcările portocalii, strălucitoare, ale focului… o zi perfectă de iarnă, în trup de femeie, dar cu suflet de copil…

Azi am tăiat frunză la câini

    www.marieclaire.ro

       Astăzi eu și mintea mea am fost despărțite, am funcționat una fără cealaltă. Mintea mi-a umblat hai-hui, iar eu am tăiat frunză la câini în căutarea unei idei. Vroiam să scriu, trebuia să scriu, aveam treabă și trebuia să fac ceva, să mișc ceva pe blog. Dar credeți că a dat vreun rezultat dorința?! Deloc… mintea mea s-a împotrivit de nebună. Am fost într-o continuă așteptare și-ați văzut și voi, când aștepți ceva, n-ai chef de nimic altceva. Așteptam curierul, care avea să îmi aducă niște daruri din partea unor Moși Crăciuni darnici. A venit și curierul, Moș Crăciun m-a luat prin surprindere, mi-a trimis mai mult decât mă așteptam. Acum s-a încheiat ziua, s-a așternut seara și în curând va veni noaptea. Și voi pune capul pe pernă cu regret, voi avea acel sentiment că mi-a trecut ziua degeaba, că n-am făcut nimic din ce îmi plănuisem și mă voi umple de frustrări, știind că mâine mă va aștepta mult mai multă treabă, mult mai mult de scris. Pentru că ce nu am reușit să scriu astăzi, va trebui să o fac neapărat mâine. E vina mea că m-am aglomerat, dar asta este „meseria” de blogger și mi-o asum cu dragă inimă.

       Am lângă mine ceșcuța de țuică fiartă cu zahăr și piper, e delicioasă, îmi place de mor. Deja m-a introdus în spiritul sărbătorilor… am ținut post astăzi și mi-e o foame de mor. Aș mânca numai de dulce, m-aș înfige în brânzica fină de la Delaco pe care am primit-o astăzi, dar o să fiu tare și nu o să mă spurc. Aș mânca cozonac cald, dar nu mai e mult până luni când va face bunica cozonac cu nucă și rahat. Abia aștept.

       Și uite așa, constat că țuica și-a făcut efectul… m-a inspirat, am legat câteva propoziții, evident despre nimic. Dar măcar am scris, m-am pus aici în fiecare rând. O filă din jurnalul de decembrie, un jurnal intim, pe care nu îmi place să-l expun, dar din când în când, îmi mai calc pe inimă și vă las să mă descoperiți, așa de complicată cum sunt mereu. Așa sunt eu cu mintea întortocheată, nu mă ascultă deloc… dar și când o face…

       Înclin în fața voastră ceașca și mai sorb o înghițitură în cinstea voastră. S-aveți o noapte liniștită!

Crăciun Fericit…

Craciun

Ajunul Crăciunului, zi magică, zi deosebită… ziua în care cu toții ne întoarcem în timp, la Crăciunul copilăriei noastre. Prin intermediul copiilor noștrii, prin intermediul familiei și al celor dragi nouă, retrăim an de an minunata sărbătoare a nașterii Domnului. Poate că nu ne bucurăm cu aceeași inocență și puritate ca la șapte ani, însă Crăciunul merită sărbătorit, merită iubit…

Este ziua în care bradului împodobit este mai deosebit, este învăluit de magie, casa întreagă are miros de scorțișoară, de cozonac, de sarmale, este mirosul familiei. Iar Moș Crăciun este așteptat de toți copii…

Vă doresc tuturor un Crăciun fericit, un Crăciun luminos, plin de veselie, belșug, zâmbete și voie-bună. Și sper ca fiecare dintre voi să simtă Crăciunul, să aibe o familie cu care să se bucure, cu care să trăiască această zi fantastică. Iar cu prilejul Nașterii Domnului, Iisus să reverse asupra noastră darul sănătății, al bunătății și al liniștii sufletești. Iar dintre cei care au nevoie de puțină culoare în viața lor, sper să găsiți nebunia căreia îi simțiți lipsa; cei care sunteți singuri, sper să vă găsiți jumătatea; cei care vă doriți copii, să fiți binecuvântați cu un pui de om de toată frumusețe; cei care v-ați pierdut credința, să o regăsiți în aceasă seară; iar toți cei care v-ați rătăcit, sper să vă găsiți calea, menirea, țelul.

Fiți fericiți oameni buni și frumoși, încercați să uitați de toate grijile cotidiene, încercați să ignorați tot ce vă apasă și bucurați-vă. Permiteți luminei să intre în viața voastră. Dăruiți, iubiți, trăiți… acesta este spiritul Crăciunului!!

Crăciun Fericit!!

Fiți binecuvântați! 🙂