Chiar așa, a trecut un an deja?! Nu îmi vine să cred… mai ieri pășeam temătoare în blogosfera românească și mă temeam și de umbra mea. Aveam multe temeri… mă îndoiam de talentul meu, mă îndoiam de faptul că nu o să reușesc cu acest blog ceea ce îmi propusesem, mă temeam de critici, de gurile rele… de toată lumea. Dar în final, mi-am luat inima în dinți și-am zis, ce-o fi o fi… ce-am avut și ce-am pierdut?!
Un lucru este cert, nu am avut nimic și totuși am avut numai de câștigat. Am pornit de la ideea că mă am numai pe mine, că n-ar strica să îmi scriu gândurile, să îmi testez talentul, să văd dacă am lipici la oameni și uite că am reușit. De bine de rău blogul meu este cât de cât cunoscut, am interacționat cu oameni de valoare, am cunoscut aprecierea… toate acestea m-au făcut să continui, să mă ambiționez și să scriu. Am descoperit că scrisul este cea mai de preț moștenire pe care un om o poate lăsa în urma lui.
Vorbele se duc, se uită, însă scrisul rămâne. Este dovada vie că am existat, că exist, că respir, că sunt, cuget și contez! Mi-a intrat în sânge acest blog care la început părea doar un hobby.
Aici sunt eu, mă reprezintă… m-am schimbat în bine, m-am educat, m-am deșteptat, sunt mai înțeleaptă și mai deschisă… nu aș fi reușit dacă nu vă citeam pe voi, bloggerii de pretutindeni… cu fiecare articol postat, cu fiecare articol citit pe pagina voastră am schimbat ceva în mine… este o lume fascinantă de care nu mă mai satur.
Am învățat atâtea lucruri pe care nu credeam vreodată că le voi asimila… sunt mândră de mine că am reușit și voi continua să văd până unde duce acest drum, care deși este muncit, roadele sunt cât se poate de dulci!
Îmi place să scriu, îmi place să vă citesc și sper ca peste 10 ani să fim tot aici… să ne citim cu bine… dar noi să fim poate mai mulți, mai înțelepți și mai realizați decât suntem azi…
Anul meu a fost frumos, LA MULȚI ANI MIE!! La mulți ani, Litere Stacojii!
Vă pup!
Litere Stacojii 