De ce scriu?!

            scris

            De ce scriu?! Aceasta chiar că este o întrebare demnă de luat în considerare… mereu m-am întrebat. Și cum am văzut că un astfel de articol este publicat pe mai toate blogurile, am zis de ce să nu răspund și eu acestei întrebări.

            Scriu pentru că îmi place, dar nu mi-a plăcut dintotdeauna, în timpul școlii era un of pentru mine să scriu comentariile interminabile la Limba și Literatura Română. Mi-am zis pe vremea aceea că nu voi mai pune niciodată mână pe un stilou după terminarea liceului. Am zis eu așa, am copilărit încă un an după absolvirea bacalaureatului și m-am înscris la facultate. La facultate am scris cât pentru 12 ani de școală… o altă corvoadă pentru mine. Însă a început să-mi placă, am început să acumulez cunoștințe care îmi erau dragi și simțeam nevoia să le împărtășesc și altora. În cercul meu de prieteni nu prea puteam discuta despre ceea ce îmi plăcea mie mai mult… sunt niște suflete ancorate în prezent, iar eu, prea gânditoare pentru gustul lor. Am zis apoi să dau drumul unui blog, poate aveam să reușesc să mă fac auzită. Și am avut succes. Vorbele mele cântăreau, articolele mele erau citite și m-am gândit, acum știu de ce scriu.

          Îmi place să scriu pentru vocea puternică pe care mi-o conferă blogul meu, pentru oamenii care îmi citesc postările și pentru mine. Scrisul este pentru mine cea mai puternică formă de exprimare, el rămâne veșnic, este cea mai de preț moștenire. Scriu cu o pasiune nemaiîntâlnită, savurez fiecare cuvințel și fiecare text pe care îl scriu mă reprezintă, sunt părți din mine, părți din experiențele și cunoștințele mele și părți considerabile din sentimentele mele. Fiecare articol are miezul lui de adevăr și partea lui motivațională, încerc prin ceea ce scriu să schimb câte ceva în sufletele oamenilor. Poate că nu reușesc din prima, dar citind în mai multe locuri aceeași undă de adevăr și învățăminte, probabil că omul se va trezi într-un final și va schimba ceva în el.

          Prin articolele mele îmi dau seama de evoluția mea intelectuală și spirituală. Dacă acum 5 ani eram o tânără superficială și avidă după atenție și distracție, astăzi sunt total schimbată. Principiile mele s-au întors la 360 de grade. Defapt dacă înainte nu aveam cine știe ce principii, acum am. Valorile după care mă ghidez sunt bine conturate și s-a dezvoltat în mine o dorință imensă de a îndrepta tineretul spre căi mai bune, mai sigure și mai fericite.

        Scrisul este cea mai de preț moștenire pe care un om o poate lăsa în urma lui. Scriu pentru mine și scriu pentru voi, scriu pentru că scrisul este o terapie și pentru dezvoltarea mea este mai mult decât benefic.

       Citesc și scriu, sunt cele mai strașnice ocupații…

 

 scris..

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina

Despre gânduri…

timthumb           

          Zi sau noapte gândurile nu ne dau pace… ele aleargă în mintea noastră neîncetat, uneori chiar și în timpul somnului. Gândurile au mii de forme, idei, cunoștințe, amintiri, temeri, păreri, vorbe nerostite, îngrijorări sau pur și simplu, ele sunt acolo. Gândurile mai sunt cunoscute și ca vocea conștiinței, ele ne definesc, sunt adevarata noastră oglindă. Dacă cineva ar putea auzi gândurile unui om, probabil că se va cruci, uneori de răutate, alteori de prostie sau chiar din cauza ideilor de geniu. 

           Oricum ar fi, gândurile sunt ale noastre și nu ni le poate lua nimeni. Ele sunt însumarea ființei noastre… fără ele probabil că nu ne-am diferenția cu mult de animale. Problema este atunci când îți asculți gândurile numai în acțiuni distrugătoare, sau le ignori atunci când îți spun ceea ce este bine și frumos să faci.

           Gândurile sunt armele noastre, bogăția noastră și modalitatea noastră de a ne evidenția și reuși. Gândurile ne pot scoate din dificultate, ne arată calea, ne ajută să luăm decizii… ele așează lucrurile în mintea noastră și ne ajută să luăm cele mai înțelepte decizii… bineînțeles, dacă ținem cont de ele.

          Mie una gândurile nu îmi dau pace nici în somn. Sunt sursa existenței mele, sunt izvorul ființei mele și fără ele, probabil că astăzi nu aș fi cu nimic mai departe de o legumă. Gândurile sunt energia mea, optimisml meu, soarele meu, cele care îmi dau putere și scăpare, cele care îmi dictează ceea ce scriu… gândurile mă ajută să fiu, să exist, să trăiesc, să fac, să realizez și să reușesc ceea ce-mi propun… gândurile sunt un fel de prelungire a personalității noastre, de la ele pornesc faptele, tot ele dau startul tuturor lucrurilor din viața noastră.

        Gândurile se materializează, ele aduc la noi ceea ce ne dorim, din infinit, prin puterea voinței. Așa că dacă am gândi mai pozitiv, mai constructiv și mai frumos, exact aceste lucruri le vom atragem în viața noastră.

        Incit lumea la a-și scrie gândurile, ele sunt esență și sămânță pentru omenire. Poate un gând căruia nu îi dai curs, este defapt o mână de ajutor pentru altcineva. Bune sau rele, ele sunt geniale și trebuiesc ascultate, cele bune materializate, iar cele rele inversate în ceva constructiv.

        Gânduri, gânduri… oare ne dau vreodată pace?!

 

 

Articol scris de Gheorghe Alina