Nu confunda curajul cu norocul

curajul-unui-om-citate-despre-viata-si-curaj

Aud adesea spunându-se: „Oricâtă cartea ai avea, dacă n-ai puțin noroc, degeaba”. Oamenii mai de grabă se încred în noroc decât în ei înșiși. Mulți dintre ei vor ca oportunitățile să le pice din cer. Ei bine, nu e chiar așa. Norocul există, însă nu este providențial. Norocul ți-l faci cu mâna ta. Studiul este baza unei vieți profesionale reușite, apoi pentru a-ți îndeplini visurile, ai nevoie de curaj. Dar de un curaj zdravăn, nenică. Din acela nebun, care te face să mergi până-n pânzele albe. Așa prinde omul aripi, dând frâu liber curajului și îndrăznelii. NU norocul îți asigură o viață profesională de succes, ci felul în care acționezi. Dacă ești timid și fricos, o să te mulțumești cu o viață mediocră. Dacă ești curajos, asumat și poate chiar puțin tupeist (îndrăzneț), ai toate șansele să realizezi tot ceea ce îți propui.

Nu te mai culca pe o ureche și nu mai aștepta șansele, provoacă destinul și transformă-l în ceea ce vrei tu să fie. Bineînțeles că nu este ușor să îți educi felul de a fi, însă dacă vrei să ai viața pe care ți-o imaginezi, trebuie să începi cu tine. Studiază, acționează în toate direcțiile, încearcă chiar și joburile demne și nedemne de tine și nu te teme de nimic. Mergi înainte cu îndrăzneală și nu-ți fie frică de schimbare. Adaptează-te noului și toată lumea va fi a ta! Să nu te îndoiești!

Anunțuri

Nimic nu este întâmplător

719598ee73d3a4785abc6a4fd88935ad

Sunt de părere că nimic nu este întâmplător. Nu există coincidențe și tind să cred că nu există nici nedreptăți. Sau poate că există nedreptăți, dar cine este chiar fără pată ca să poată jura că nu merită durerea care i-a fost pricinuită?! Poate că n-ai făcut rău, dar ceva ai făcut sau n-ai făcut de la un moment dat, altcineva îți plătește cu aceeași monedă. „Pedeapsa” pentru ceva se întoarce înzecit sub diverse forme. Și revin spunând că nimic nu este întâmplător.

În viață primim exact ce merităm și ce avem curaj să cerem. Sigur, sunt o grămadă de variabile care nu țin de noi și totuși… primim exact ce merităm. Nici mai mult, nici mai puțin. Fiecare duce viața pe care și-a ales-o. Trăiește așa cum și-a așternut. Dacă ești nefericit, înseamnă că te complaci în nefericire. Dacă ești neiubit, înseamnă că nu cauți iubirea nicăieri. Dacă ești singur, înseamnă că te-ai învățat să fii singur. Dacă ești sărac, înseamnă că nu faci nimic ca să te îmbogățești. Dacă nu faci nimic, nimic vei deveni. Și dacă nu miști nimic, nimic vei primi.

Mulți își plâng de milă, mulți își plâng soarta. Cine e de vină?! Noi înșine. Noi pentru că facem alegeri greșite pe care nu suntem în stare să le mai îndreptăm. Și dacă nu reușim din prima, renunțăm definitiv. Ne temem să mai facem vreo alegere și stăm ascunși undeva, într-un con de umbră, acolo unde nimeni și nimic nu ne poate atinge.

Primești puțin? Atât ai fost în stare să accepți! Nimic nu este întâmplător! Vinovați suntem doar noi înșine!

Curaj…

Curajul… cine are curaj?

Cine are curaj n-are temeri?!

Sau cine are curaj,

Cunoaste mai bine ca oricine frica?

Curajul cred că este tocmai un impuls

Născut din frică.

Nascut din frica soră cu moartea.

Cui îi e frică, numai înfruntându-și teama

Va reuși să guste curajul.

Au fost vremuri în care n-aveam

Niciun dram de curaj.

Îmi mâncau pisicile din traistă,

Atât de lipsită de curaj eram.

Nu reușeam să iau atitudine,

Mă simțeam frustrată,

Nimic nu mă mulțumea,

Și totul mă întrista.

Într-un final… m-am simțit saturată,

Nu mai puteam suporta nedreptățile

Ce mi se făceau.

Într-un acces de nebunie…

Mi-am luat viața în propriile mâini,

M-am revoltat, chiar cu riscul de a-mi fi mai rău.

Și ce credeți că am descoperit?!

Liniștea, puterea, mulțumirea…

Puterea îmi dădea arapi,

Și când vedeam că și obțin rezultate,

Am înțeles că numai curajul și asumarea

Mă putea duce acolo unde îmi doream.

Dacă nu riști, nu câștigi,

Dacă nu încerci, nu reușești,

Dacă nu îți asumi, nu te vei regăsi.

Curajul face parte din noi,

Dar nu toți îi dăm curs,

Pentru că uneori este mai ușor să te complaci,

Să dormi, să te delași, s-aștepți,

Decât să lupți sau să iei atitudine.

Curaj nu înseamnă să te arunci în foc,

Ci să-ți învingi temerile,

Oricât ar fi ele de mici sau de neînsemnate.

Reușita înseamnă curaj,

Succesul se naște din curaj,

Geniul se naște din curaj.

Dacă nu am avea curaj,

Cu toții am fi banali,

Cu toții am fi fețe trase la indigo.

Curajul, inteligența și determinarea

Ne diferențiază…

Cu curaj, asumă-ți și vei reuși!

Ai încredere în tine

      tinerii-vor-mai-degraba-respect-de-sine-decat-bani-si-sex-1   

       Crede în tine, dacă vrei, poți. Nu există limite în calea reușitei tale. Principalul dușman pe care îl ai, care te înfrânează și care îți pune piedici, ești chiar tu. Descătușează-ți mintea de complexe, eliberează-te de frustrări, dă afară toate părerile proaste pe care le ai despre tine, nu te lăsa prins în greșelile trecutului și vei putea să realizezi tot ce îți dorești.

        Trăim într-o lume grăbită și flămândă. Suntem însetați de reușită, vrem bani, confort, liniște și dragoste. Dar nimic nu pică din cer. Și dacă stima de sine este căzută la pământ sau chiar mai jos, dacă crezi despre tine că nu poți, nu îți iese și nu valorezi nimic, atunci chiar nu vei reuși nimic. Tu știi cel mai bine lucrurile de care ai nevoie, îți cunoști limitele, dar îți cunoști și puterea, așa că totul stă în mâinile tale. Nu trebuie decât să vrei cu tot sufletul și astfel vei reuși. Mintea va căuta soluții pe care le va găsi în cotloanele cele mai scunse, sufletul îți va da imboldul necesar și un aplomb uriaș, iar fizic nu trebuie decât să acționezi. Poți orice atâta timp cât nu vei îngrădi fericirea altora. Atâta timp cât nu vei umbla cu tertipuri, universul și divinitatea te vor ajuta din umbră.

       Nu există nu pot, nu există n-am cum, nu există nu știu, nu există nu mă vor sau nu-i pot convinge. Atâta timp cât tu nu crezi în propriile forțe și capacități, nu vei convinge pe nimeni. Singuri ne punem limite și nimeni din jur nu va putea să vadă dincolo de ele, pentru că tu nu le dai voie să vadă. Demonstrează că poți, înoată împotriva curentului, fugi contra vântului, mai devreme sau mai târziu vei reuși. Nu trebuie decât să te analizezi puțin, să descoperi ce ai mai bun și să acționezi. Fii sigur pe tine, mândru de tine, conștient că poți și vei convinge lumea întreagă. Niciodată nu vei reuși dacă ești laș sau fricos, dacă fugi de responsabilități sau nu ești în stare să-ți asumi riscuri. Trăim într-o lume dură în care numai cei mai buni, mai determinați și mai ambițioși reușesc. Nu spun să te ridici în slăvi mai mult decât este cazul, ci să oferi din tine tot ce ai mai bun. Societatea nu suferă îngâmfații, dar apreciază mințile sclipitoare și siguranța de sine, profesionalismul, perseverența și dăruirea de sine.

         Crezi că ești cel mai nevolnic om de pe pământ? Ei bine sunt alții cu adevărat neputincioși, țintuiți pe loc de-o boală cruntă și tot luptă pentru viață sau pentru a-și depăși condiția. În vreme ce unii luptă ca să trăiască, tu renunți la viață și la reușită din frică, de teama nereușitei. Curajul se află în tine, nu trebuie decât să îi dai voie să iasă. Ai încredere în tine, în mintea ta, în puterea ta, în tot ce poți oferi și fă-o, asumă-ți riscuri și dacă nu reușești, mai încearcă o dată cu mai multă inteligență și putere, până ce vei convinge. Totul este să crezi în tine și în idealul tău.

         Slăbiciuni și temeri avem cu toții, doar suntem oameni, dar unii dintre noi nu ne lăsăm pradă lor, nu le lăsăm să ne taie voința și nici nu le lăsăm să ne fure puterea.

          Dacă crezi în tine, nicio mare nu este de netrecut!

Încurcate sunt căile minții

apa-foc
Întortocheate sunt căile sufletului,
Încurcate sunt căile minții.
Vrem, dar ne este frică,
Ne-ar plăcea, dar ne temem de suferință,
Am încerca, dar ne ține pe loc teama de eșec,
Ar fi frumos, dar n-avem curaj.
Ne dorim, dar nu facem nimic,
Visăm, dar nu luptăm pentru visele noastre,
Tânjim, dar nu îndeajuns de mult încât să ne mobilizăm,
Nutrim, dar parcă tot mai bine este când nu simțim.
Am vrea să ne încredem, dar n-avem credință,
Am vrea să sperăm, dar nu știm ce-i speranța,
Am vrea să iubim, dar nu cunoaștem sensul,
Am vrea să fim iubiți, dar nu știm ce-i iubirea dezinteresată,
Am vrea să ne descoperim, dar ne este frică
De ceea ce se-ascunde sub carapacea noastră smălțuită.
Atât de multe ne-am dori, dar de puține suntem în stare,
Ne plângem singurătatea, dar nu ne dăm voie să simțim,
Am vrea să reușim, dar tot mai ușor este să spui, nu pot!
Și câte nu am vrea să pice acum din cer, deodată,
Dar nimeni și nimic nu-ți vine nemuncit și neluptat.
Vedem în noi talentul și potențialul, dar nimeni nu-l fructifică,
Și cerem peste tot corectitudine, dar noi ne înșelăm
De bună voie singuri și ne lăsăm pradă vulturilor hămesiți.
E mai ușor să spui, nu-mi iese, decât să-ncerci de mii de ori,
Decât să-ți dai sufletul în luptă și să învingi cu fruntea sus,
După ce de nenumărate ori ai fost călit prin foc și pară.
Toți vrem reușita de la prima încercare,
Dar oare nu știm că adevăratele lucruri se obțin cu greu?
Căci doar așa învățăm valoarea și importanța lucrului dobândit.
Vrem, dar nu știm să obținem,
Ne-ar plăcea, dar dezgustul luptei ne oprește,
Am încerca, dar n-are sens atâta străduire pentru „nimic”,
Ar fi frumos, dar e prea frumos ca să fie și adevărat,
Ne dorim, dar parcă nu așa de mult.
Visăm, dar visele se transformă treptat în coșmaruri,
Tânjim, dar mâhnirea ne stăpânește puțin câte puțin…

Cum să ai o conversație funcțională cu părinții

         communication-difficult-for-men

          De când lumea și pământul în relația dintre adolescenți și părinți au existat întotdeauna dificultăți, neajunsuri emoționale și chiar de comunicare. De aceea de foarte multe ori legătura dintre părinte și adolescent este pusă sub sabia neînțelegerilor. Odată cu creșterea copilului și dezvoltarea lui ca adolescent, tânărul caută să își dobândească o libertate de care părinții se tem. Nu este deloc ușor pentru un părinte, care își iubește enorm copilul, să se trezească peste noapte cu ideea că al său rod dorește să fie cât mai liber și mai neîngrădit. Și pentru ca nevoia de independență a adolescentului cu teama părintelui să nu facă scântei, cheia dintre cei doi este comunicarea.

         Dar ce ne facem când adolescentul simte prea multe și nu poate sau nu știe să se exprime în fața părintelui?! Ce se întâmplă când nici părintele nu este suficient de deschis în fața copilui său?! Tinerii au nevoie să fie ascultați, să fie susținuți, să aibă măcar un părinte cu care să poată vorbi despre orice.

Ceea ce tu ca adolescent trebuie să faci pentru o conversație cât mai funcțională cu părinții tăi este:

  • Să te înarmezi cu multă răbdare și curaj. Nu uita că și părinții tăi au fost adolescenți ca și tine. Chiar dacă vremurile lor au apus de mult, fii sigur că s-au confruntat cu aceleași probleme și temeri ca și tine.
  • Asigură-te că mama sau tatăl tău sunt calmi. Nu încerca să dai cu bâta în baltă și să provoci o ceartă în locul unei discuții constructive. Vezi cum sunt, bine-dispuși, triști, nervoși, și alege momentul în care îi vezi cât mai senini.
  • Roagă-ți părintele să te asculte, părintele în care ai mai multă încredere sau pe care îl știi tu mai deschis și mai comunicativ. Crede-mă, dacă nu este deja necăjit dintr-o anumită privință sau dacă nu are treabă, sigur te va asculta. Niciun părinte nu-i refuză copilului său șansa la o discuție sinceră despre problemele sale.
  • Fii calm, vorbește coerent, cu un ton adecvat și fii sincer. Încearcă să lași deoparte toată experiența ta dobândită în afara casei și vorbește-i dulce și cu respect despre problemele tale și despre ceea ce te frământă pe tine.
  • Ai încredere în mama sau tatăl tău, fii sincer până la capăt, nu povesti lucrurile pe jumătate. Întreabă tot ceea ce vrei să știi și explică-i părintelui tău că poate avea încredere în tine, că te ferești de vicii și rele. Pentru că cea mai mare temere a unui părinte este că copilul lui o poate lua pe căi greșite. Și chiar dacă te ceartă sau te muștruluiște o face pentru binele tău. Pentru că el deja a trecut prin toate aceste situații și știe mult mai bine decât tine unde duc viciile și distracțiile excesive.
  • Recunoaște-ți greșelile deja făcute, ei te vor ajuta să le rezolvi fără doar și poate. Și chiar dacă te vor pedepsi o fac pentru ca tu să ai acel timp de gândire, în care să îți dai seama unde ai greșit și de ce nu este bine.
  • Explică-i ce simți, arată-i cine ești, povestește-i despre visele tale, despre anturajul tău, cere-i sfatul părintelui tău. Dacă un al șaselea simț îți spune că o decizie luată nu e bună, întreabă-i pe părinții tăi. Deși prietenii pot părea cei mai deștepți, sunt și ei tot niște adolescenți ca și tine și nu le pot știi pe toate. Exact cu ce te confrunți tu, cu aceleași lucruri se confruntă și prietenii tăi. În schimb părinții, trecând prin toate situațiile posibile, te vor sfătui cum știu mai bine. Pentru că nimeni pe lumea asta nu îți dorește binele și nu te iubește nimeni mai mult decât părinții tăi. Tot ce vor ai tăi să facă pentru tine, este să te ferească de risc, de rău, de suferință.
  • Mulțumește-i părintelui tău pentru că te-a ascultat, spune-i că poate avea încredere în tine, dar fă-o din suflet nu doar pentru a căpăta mai multă libertate. Fiind sincer și de încredere, ai tăi sigur îți vor da mai multă libertate și independență, dar nu le trăda încredere, nu îi face să sufere. Deși nu te vor lăsa niciodată la greu, îi vei dezamăgi crunt.

          Dacă vei urma aceste sfaturi, dragă tânărule, fii sigur că viața ta se va îmbunătăți considerabil, te vei apropia de părinții tăi, vei comunica mai mult și mai bine cu ei, vei fi ferit de multe probleme și vei putea să îți menții drumul drept!

 terapiecristinasturzu19oct2011

 

Articol scris de Gheorghe Alina

Despre sinceritate

     masca

         Am observat că trăim într-o lume cenzurată, în care sinceritatea este de foarte multe ori ascunsă sau percepută ca fiind negativă. Unii nu o scot la suprafață din nepăsare, iar alții de teamă să nu supere. Iar dintre cei care sunt sinceri indiferent de situație sau conjunctură, sunt de multe ori considerați mitocani sau insensibili.

           Eu una sunt pro sincerității. Susțin sinceritatea până în măduva oaselor. O lume cenzurată și temătoare nu este cu nimic mai bună, ba din contră în timp duce la falsitate și la pierderea identității.

          De ce avem nevoie de sinceritate?!

  • pentru a fi mai buni;
  • pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru;
  • pentru o conexiune mai durabilă;
  • pentru un spirit și un psihic mai sănătos;
  • pentru că doar așa putem învăța din greșeli;
  • pentru că fiind sinceri ne binecuvântăm cu iertare;
  • pentru că vom fi mai apreciați;
  • pentru că vom greși mai puțin;
  • pentru prietenii și iubiri mai durabile;
  • pentru că devenim mai curați;
  • pentru o conștiință aproape de perfecțiune;
  • pentru dreptate;
  • pentru crearea unei lumi mai sigure.

Motivele sunt nenumărate și chiar nelimitate, dar pentru a fi sincer cu alții trebuie să fim în primul rând sinceri cu noi înșine, să facem cele mai bune alegeri și să avem un sistem de valori just. Nu poți fi sincer cu ceilalți și când vine vorba de tine să poți recurge la tertipuri pentru a te eschiva. Deobicei nesincerul se teme de sinceritate, el nu poate răzbi în viață fără o minciună salvatoare, fără o mică înșelătorie, fără curajul pe care i-l oferă o prefăcătorie. Dar nu uitați, minciuna are picioare scurte. Într-un final vor descoperi și ceilalți adevărata personalitate. Să lăsăm măștile și să fim noi. Fiind mai sincer te ajuți pe tine și-ți arați iubirea pentru aproape. Ce fel de prieten te poți numi dacă nu ai verticalitatea necesară pentru a-i arăta aproapelui tău unde greșește?!

         Susțin sinceritatea, dar haideți să fim sinceri într-o manieră frumoasă, fără să jignim, fără să anulăm personalitatea celuilalt, fără să îl rănim. Sinceritatea implică în primul rând coerență, adevăr și bunătate. Dacă vrei să fii sincer doar pentru a face rău cuiva sau pentru a-l răni, aceea nu mai este sinceritate ci răutate. Cu toți vrem să învățăm din greșeli, dar uneori noi nu vedem unde și când greșim, de aceea este bine să ne înconjurăm de oameni puternici care să aibă curajul necesar să ne arate unde nu facem bine.

        Adevărul doare de cele mai multe ori, dar cum să ne dezvoltăm și să creștem ca ființe spirituale dacă nu schimbăm în noi ceea ce este nociv și viciuos?! Mulți se tem să fie sinceri, mulți se tem să nu rănească, dar poți fii sincer și fără să ”lovești”. Minciuna și răul sunt cele mai credibile, dar de ce să alegem calea ușoară?!

         Cheamă persoana într-un loc ferit și explică-i unde greșește, nu pentru că tu ești cel mai deștept, nici pentru spiritul tău justițiar, ci pentru a-l ajuta și a-i deschide ochii. Sinceritatea este fundamentul oricărei relații.

        Dacă am avea curajul și verticalitatea necesară să trăim în sinceritate, lumea noastră ar fi infinit mai bună.

        Fii sincer cu tine însuți și cu aproapele tău, sinceritatea este cheia adevărului și înțelegerii!

 masca-1

 

 

Sursă foto Google

Articol scris de Gheorghe Alina