Doi ani…

         Azi este 23 februarie, mâine este 24 februarie. Mâine sărbătorim și Dragobetele, se lasă cu fete pupate, cu flori oferite, cu cadouri dăruite și poate și cu fuste ridicate. Dar mâine mai este un prilej de sărbătoare pentru mine, blogulețul acesta micuuuț, face 2 anișori. Mdaaa și spuneam că schimb tema, că-mi fac banner, că fac pe naiba. Până la urmă nu fac nimic. N-am găsit nicio temă, gratuită, care să-mi placă. Nici aceasta nu-mi mai place, dar nici cu celelalte „nu mi-e rușine”.

Birthday Cake for Two Year Old

 

         Aș fi vrut să sărbătoresc într-un fel împlinirea acestor 2 ani, dar nu știu cum, n-am nicio idee. Cred că până la urmă voi lăsa să treacă această zi, nesărbătorită, cum îmi stă mie în fire de obicei. Așa fac și cu ziua mea de naștere. Până să sosească mă laud că o să fac și că o să dreg, spun că abia aștept, că nu mai pot și etc. Și când vine ziua cu pricine, m-aș ascunde în șifonier și aș lăsa să treacă ziua neobservată.

         Cam așa simt și acum… dar mărturisesc că sunt mândră de ce am realizat în acești doi ani. Sunt mândră că am ajuns până aici și că încă mai continui să mă surprind, pe mine în primul rând. Sunt surprinsă că încă evoluez din toate punctele de vedere, și ca om și ca blogger. Deși de la un timp simt că mă învârt în jurul acelorași idei și cuvinte, când mintea mi-e trează și mi se aprind beculețele geniale, încă mai pot să scrie câte ceva frumos. „Câte ceva”, sunt conștientă. 🙂 

          Mâine… mâine mi-aș lua o zi de respiro de pe blog, m-aș odihni, aș dormi, dar trebuie să recunosc, sunt în urmă cu câteva articole „normale”, pe care trebuia să le scriu de vreo săptămână. Dar mâine ajung la zi. Voi sărbători prin muncă. O să beau vin, chiar m-aș îmbăta, sincer; o să mănânc o prăjitură și o să-mi pup blogul prin laptop. Pentru că blogul mi-a făcut laptopul, nu invers, știu eu ce spun. 🙂 

          Ce-mi doresc pentru viitorii 2 ani de blogging. Nu știu, să ajung celebră, să-mi fac alte 2 bloguri pe domenii proprii, să le transfer pe-acestea de pe wordpress, să am PR-e de 5-6, mi-aș dori o mașină superbă. Vrabia mălai visează, știu. Dar eu la multe am visat și până la urmă le-am realizat. Blogul m-a adus mai aproape de îndeplinirea viselor mele. Poate pentru unii pare curios, dar vă spun adevărul, multe satisfacții mi-au adus blogurile. Oameni frumoși, daruri frumoase, amintiri neprețuite, reușite nesperate…

        Așa că dragii mei, felicitați-mă, o dată fac „Literele Stacojii” doi anișori. Am început să merg copăcel. 🙂  Vă pup!

Viitorul este în fiecare mâine…

      Viitorul. Ce nenorocire o mai aduce și el?! Ce vrăjitor, ce asupritor o fi?! Vă temeți de viitor? Eu da… dar am o teorie simplă după care mă ghidez: trăiesc astăzi! Ce-o mai fi și mâine… Dumnezeu cu mila. Nici măcar nu vreau să aud cuvântul VIITOR. Nu vreau să știu ce mă așteaptă, nu vreau nici indicii și nu mi-am dorit niciodată să fiu vreun soi de vizionară. O să mor?! Ei și ce… asta e. Au murit ei oameni importanți. O să moară cei apropiați mie?! Asta va fi vai și-amar pentru mine! Nu mă gândesc la necazurile din viitor, dar trebuie să recunosc, mă mai las din când în când vrăjită de ideea lucrurilor bune care mă așteaptă.

        De când mă știu am urât surprizele. Le urăsc, nu-mi plac chestiile neprevăzute și nu-mi plac nici măcar surprizele frumoase. Nu mă lua prin surprindere dacă vrei să nu te plesnesc. Nu-mi plac schimbările, nu-mi place incertitudinea, nu-mi place nimic din ceea ce ar putea să-mi schimbe viața. Schimbările le fac eu, accept să evoluez, accept să devin mai bună, accept să construiesc ceva, dar le fac pentru că vreau eu și pentru că așa mi-am propus. Nu pentru că am fost nevoită sau obligată.

       Mesaj pentru viitor: „Nu mă întreba ce fac mâine, nu știu, nu mă lua prin surprindere, dragă viitor. Mie îmi place viața în tihnă, îmi place liniștea, mersul firesc și lin al vieții. Nu-mi adulce tulburări sau supărări, am avut parte de destule în trecutul meu. Cred că ar fi timpul să îmi mai faci și daruri frumoase. Daruri care să mă bucure, care să-mi facă spiritul să vibreze. Nu merit și eu?! Ba cred că merit! Am fost cuminte, m-am schimbat, am făcut din mine un om mai bun. Și nu, nu asculta gurile rele care cârcotesc despre mine vrute și nevrute, tu știi cât am muncit ca să ajung cine sunt și mai ales, ca să ajung unde sunt. Nopțille mele sunt încă albe, mă bântuie trecutul. Abia aștept nopțile de nesomn în care voi trăi sau voi rememora minunatele momente frumoase pe care mi le rezervi doar mie. Vino, dar adu-mi numai frumusețe și bunătate.”

        Gata l-am rugat, din momentul de față nu mă mai gândesc la el. Dar vă întreb pe voi, dragii mei prieteni, voi vă temeți de viitor? Credeți că vă așteaptă ceva bun? Îl așteptați cu nerăbdare, îl căutați în zațul de cafea? Eu l-am căutat cândva în zaț, în cărți și în astrologie, s-a îndeplinit, exact cum mi s-a spus, dar după… au venit o sumedenie de nenorociri și tristeți pentru mine. Știți cum se spune, ghicitul e mâna necuratului. Și mi-am primit răsplata sub forma unei pedepse. O pedeapsă extrem de aspră.

       Așadar… să curgă zilele de la sine. Oricum viitorul este în fiecare mâine… 

Moș Nicolae l-a adus pe Moș Google

        Am un zâmbet mare, până la urechi. 🙂 Aproape că a trecut și Sfântul Nicolae și o dată cu el și această zi minunată. În primul rând vreau să urez tuturor sărbătoriților un călduros „La mulți ani” cu multă sănătate și bucurii. Și sper că astăzi ați avut cu toții parte de daruri minunate. Chiar dacă nu materiale, spirituale tot ați primit, poate fără să vă dați seama.

        Pe mine Moș Nicolae m-a recunoscut mai bine ca niciodată, mi-a adus exact ceea ce aveam mai mult nevoie. Încă de dimineață m-am trezit zâmbind, cu o inimă bună, cu niște gânduri cât se poate de frumoase și cu o liniște sufletească, așa cum nu am mai simțit de mult. Da, Moș Nicolae le-a așternut pe mine cu mare pricepere, căci s-au lipit de pielea mea de minune. Curios, dar n-am primit nicio nuielușă, constat c-am fost cuminte, dar mi-a lăsat în papucii mei de casă, căci ghetuțele nu mi le lustruisem, o ciocolată maaaaaaaaare și gustoasă, din aceea care îmi place mie mai mult și mai mult. Și cam atât, că nici n-aveam nevoie de mai mult. Am tot ce-mi trebuie, eu sunt bine, mama e bine, familia sănătoasă, ce-mi pot dori mai mult?!

       Dar peste zi am avut parte de o surpriză neașteptată, Moș Nicolae l-a trimis la noi pe Moș Google. L-a sculat din hibernare, pe gerul ăsta, și l-a pus la treabă, să ne recalculeze nouă page rank-urile. De când îl așteptam, de când mă tot rugam să vină o dată Moș Google și să ne crească PR-ele, să ne meargă și nouă mai bine. Dar pe cât de mult îl așteptam, pe atât de tare mă temeam; că ce-i la mine pe blog, mama și cu tata mai lipsesc. Link-uri sute, din enșpe mii de părți, magazine și produse. Dar cu mine a fost bun Moș Google, din 3 bloguri, pe două mi le-a crescut la PR 3, iar pe al treilea încă mai aștept… încă n-a ajuns la acela… sau poate nu merită să i se dea PR. Habar n-am, dar ar cam trebui… acum, ce-o vrea bătrânul Google, e bine și așa. Nici nu mă așteptam, mai repede credeam că o să-mi scadă, decât că o să-mi crească. Sunt fericită, le mulțumesc Moșilor că au fost așa darnici cu mine. Că-n blogosferă e cam rușine să rămâi ani de zile cu PR 2, atât aveam înainte, și are Spanac o vorbă „o să mori cu PR 2”. 🙂

       Din auzite am aflat că domnul Google a mai fost și drastic, unora le-a dat, altora le-a luat… ce ți-e și cu algoritmii aștia de calculare, din om te trezești neom, bine în cazul acesta, din PR 2 să te trezești cu 0, e cam grav și neplăcut al naibii. Dar oricum, verificările astea durează vreo două săptămâni, să nu ne grăbim cu temerile, concluziile și presupunerile, să avem răbdare mai bine. Așa că vă urez tuturor, vouă bloggerilor, să creșteți în PR cu cel puțin 1-2 puncte.

      Aaaaaa, și săr’na Moș Google și Moș Nicolae, vă mai aștept și la anul, la fel de darnici!

      Baftă, v-am pupat! 🙂

mos-nicolae-1

Vine Moș Nicolae

     B365.ro

      În noaptea aceasta vine Moș Nicolae! Motiv de mare bucurie pentru copii și părinți, nu? 🙂 V-ați lustruit ghetuțele? Vi le-ați făcut cu cremă? Eu una așa făceam pe vremea copilăriei mele. În seara aceasta am fost puturoasă, nu mi-am făcut ghetuțele, nu le-am așezat frumos la geam. Îl las pe Moșul să mă surprindă, sunt tare curioasă dacă mama i-a fost complice. 🙂 Până mâine când voi afla dacă a trecut și pe la mine sau nu, haideți să vă spun ce cadouri mi-ar plăcea să primim cu toții în dar, fără excepție, de la mic la mare.

       În primul rând aș vrea ca Moș Nicolae să ne aducă tuturor câte o nuielușă. Și nu, nu pentru că am fost obraznici, ci pentru simbolul pe care îl reprezintă ea. Nuiaua să ne aducă aminte să ne mai ponderăm, să mai lăsăm din răutăți, să ne îndreptăm greșelile, să evităm să mai facem nedreptăți, să mai lăsăm minciunile și să învățăm să fim mai buni, mai drepți, mai darnici, mai serioși și mai sinceri. Da, nuiaua să ne atingă peste obrazul conștiinței și să revenim cu picioarele pe pământ, într-o lume mai bună și mai frumoasă.

      Să ne aducă Moșul, tuturor, multă sănătate, căci fără ea toate bucuriile pălesc. Să ne umple casa cu lumina iubirii, care să ne apropie și să ne facă să fim recunoscători vieții pentru tot ce avem; de la vedere, auz, gust, miros, picioare și mâini, până la familie, prieteni și bunuri materiale, atât de necesare. Să-și aștearnă Moșul pe genele noastre darul magic care să ne insufle înțelepciune și curajul de a lua cele mai bune decizii. Tot el să ne binecuvânteze cu sărutul unei iubiri împărtășite. Să ne dea din desaga lui liniște și împăcare, armonie și mulțumire sufletească. Și tot el să-i bătătorească calea până la noi, celuilalt moș, Moș Crăciun. Să ne ofere Moș Nicolae și un strop de fericire, acea bucurie dulce care să ne facă sărbătorile mai frumoase și care să ne ajute să ne bucurăm cu tot sufletul de momentele petrecute alături de cei dragi.

       Iar copiilor din lumea întreagă, Moș Nicolae să le aducă cele mai frumoase daruri; dulciuri, jucării, cărții, creioane colorate, dar și sănătate, zâmbete pe chipurile lor luminoase și părinți buni și iubitori care să îi călăuzească în viață cu pricepere… care să-i educe, să-i ocrotească și să-i ajute să ajungă la maturitate niște oameni de toată isprava.

       Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Moș Nicolae să aducă fiecăruia după nevoia inimii!