Rau faci – rau gasesti…

    neuronu.ro       De când mă știu mă străduiesc să devin un om mai bun. Când vine vorba de mine, sunt extrem de exigentă. Și chiar dacă nu plec urechea la ce spun alții, nici la răutăți, dar nici la laudele exagerate, caut mereu să schimb câte ceva la mine. Am fost un om cu extrem de multe defecte, eram în multe feluri, numai om bun nu. Eram răzbunătoare, rece, secretoasă, distantă, invidioasă și obișnuiam și să mai mint. În primul rând mă mințeam pe mine, credeam că prin tertipuri pot ajunge unde îmi doresc. N-a fost așa, am avut numai de suferit și oricât mă străduiam, mereu eram prinsă cu mâța în sac. Mereu mă făceam de băcănie cu câte o gafă de care eram responsabilă și pe care o făceam voit, crezând că-mi va fi mai bine.

       Habar n-aveam eu că rău faci ușor și mai ales, rău faci – rău găsești. Nimeni nu te primește cu brațele deschise când minți sau îți cauți numai interesul propriu. Când m-am săturat să mă mai prefac, când am obosit de-atâtea răutăți, mi-am luat o pauză de singurătate. O pauză ce mi-a fost doliu, m-am jelit pe mine, anii irosiți și prostia multă care mă dusese în acel punct. Primul lucru pe care l-am învățat a fost să-mi recunosc greșelile. Apoi am învățat să cer iertare. Oamenii m-au iertat relativ ușor, dar eu eram încă mâhnită de mine însămi. Am învățat să mă accept. M-am acceptat și apoi am început să mă străduiesc să devin un om mai bun. Un om de încredere, iertător, altruist, sincer și înțelegător. Credeți că mi-a fost ușor, deloc. Mi-a fost al naibii de greu. Mai ales când prima parte a vieții mele mi-o consumasem în întregime, invidiindu-i pe alții.

        Partea mea întunecată nu s-a risipit complet, ea este acolo, însă nu-i dau curs. Caut să nu acționez la mânie sau supărare, știu că voi regreta, știu că nu voi face nimic bun. Dar mă bucur enorm că nu mai sunt invidioasă, invidia mă măcina, mă consuma și mă făcea să fiu mereu nefericită. Acum pur și simplu nu-mi mai pasă ce au alții. Îmi concentrez atenția asupra lucrurilor pe care mi le doresc, care îmi fac bine și pe care le pot obține prin propriile forțe, prin muncă proprie. Restul nu mă privește. Oricum, de-a lungul timpului am obținut lucruri pe care mi le doream și când am ajuns să le ating, în loc să fiu fericită, n-am simțit nimic sau am fost dezamăgită. Așa că prefer să nu mai râvnesc la ce au alții, ci mă concentrez pe ce am eu nevoie, pe acele lucruri care îmi pot aduce împlinirea.

       Așa am înțeles ce înseamnă viața. Și chiar dacă am pierdut multe în prostia mea, măcar știu că n-am ajuns la vârsta mea degeaba. Am învățat ceva, am învățat să mă educ și să mă reeduc până când am fost mândră de ceea ce vedeam în oglindă. Acum nu îmi mai este rușine să mă privesc, acum știu că sunt pe făgașul cel bun și dacă continui în acest ton, voi avea parte de o viață frumoasă, împlinită și liniștită.

Happy

           Mă așteaptă încă o zi grea, o zi de muncă. Genul acela de zi în care cineva te muncește și te hăituiește ca pe hoții de cai. Dar nu-mi pasă că o să-mi dau și sufletul, important este că pot. Și azi, m-am trezit cu o așa stare de bine de nu vă imaginați. Mă simt fericită. Motive? Am câteva… dar ce contează motivele? Important este că sunt fericită și mă simt bine. Restul vorbelor sunt de prisos. Pot să n-am motive, chiar dacă nu mi se întâmplă nimic, pot să-mi dau colorez unghiile în roz aprins și deja mă simt bine.

           Așa facem noi femeile, găsim fericirea și-n cele mai mărunte lucruri. Chiar și când n-avem motive, noi zâmbim. Și ce bine că avem puterea de a zâmbi în ciuda tuturor greutăților. Sunt fericită că sunt femeie și pot apela la așa multe trucuri pentru a-mi reda starea de optimism și de veselie. Mulțumesc mamei că m-a educat în acest spirit. Și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a croit atât de veselă. Sunt berbec, pe mine supărările nu mă marchează. Și chiar dacă mă necăjesc, oricât aș fi de lovită, îmi acord perioada de „doliu” și îmi revin. La un moment dat mă satur și de plâns și de durere și mă mobilizez. Reușesc să vreau să-mi revin. Ajung să doresc fericirea și reușesc să o obțin. Așa sunt eu făcută… să mă ridic din orice hău. Nu mă laud… spun doar cum sunt și sper ca voi, cititorii mei, să înțelegeți că viața nu este făcută din supărări, ci din dorința de a face bine și de a te simți bine.

             Să aveți o zi minunată ca vremea de afară. Vă pup!

 

Infernul alb

A venit iarna,

Pe mine s-așterne zăpada…

Multă, mult prea multă.

N-o plac, e rece și umedă,

Atât de tăcută,

Atât de ascunsă,

Încât îmi sperie sufletul

Cu liniștea ei deocheată.

Albul pentru mine înseamnă doliu,

Căci omătul ne fură în fiecare minut,

Puțin câte puțin…

Ne smulge căldura din trupuri,

Ne fură cheful, bucuria,

Voința cea de toate zilele.

Pe unii îi blochează între drumuri,

Pe alții îi îngheață de vii,

Îi omoară pe nesimțite…

Îi adoarme cu somnul de veci.

Pe alții îi înfometează,

Pe unii numai îi întristează.

Până și morții sunt ținuți ascunși,

Ascunși la căldură,

Sub protecția celor ce i-au iubit.

Cine să-i îngroape?!

Unde să-i îngroape?!

Sub mormanele imense de zăpadă?!

Ar fi nefiresc… inuman…

Împotriva credințelor…

De ce și-o plânge Dumnezu,

Atât de aspru și atât de mult,

Dezamăgirile față de oameni,

În fiecare iarnă, prin fiecare fulg?

Zăpada-i bună și frumoasă,

Dar doar atunci când ne-nvelește

Cu moderație și blândețe…

Dar așa… așa e cruntă,

Așa e aspră, așa răcește,

Așa îngheță, așa omoară…

Oameni și animale.

Câți n-or îndura acuma frigul?!

Câți n-or fi blocați?!

Și câți n-or fi înfometați?!

Câți n-or plânge de mila altora?!

Și oare câți nu s-or ruga la Dumnezeu,

Să oprească infernul alb,

Să se oprească din plângerile Sale

Mult prea înghețate.

Ai milă Doamne…

Nu ne îngropa de vii…

Sub plapuma tare de gheță…

Ai milă… ne doare…

Ruj roșu pentru zile negre

   trilulilu.ro

       Ți s-a ofilit dragostea în palme! Strângi cu atâta putere fostul trandafir roșu, înflorit, încât aproape că l-ai distrus. Te-a părăsit?! Ducă-se! Plângi, zbiară, urlă, poți să înnebunești pentru câteva ceasuri. Dar după, ar fi bine să-ți revii și să o iei de la capăt. Rănești trandafirul în mână, de parcă l-ai strivi însuși pe el. Buzele-ți sunt negre de durere, le-ai mascat cu un ruj roșu intens. Ruj roșu pentru zile negre. Culoarea violentă și pasională a rujului redă intensintatea cu care l-ai iubit, se simte și o simți și tu, acum arați și lumii acest lucru. Ai îmbrăcat rochia neagră care zăcea de mult în șifonier, o uitaseși de mult acolo, ai reîmbrăcat-o cu acest prilej, de parcă ai ține doliu. Ai pierdut o parte din tine, plecarea lui a luat cu el frânturi din tine. Ți-a furat veselia, zâmbetul, uitare și voința, și-a lăsat în urmă numai lacrima și dorul. Degeaba îi duci dorul, el nu o să se mai întoarcă. Nu te-a mai vrut, s-a lepădat de sentimente, până și de milă a uitat. Nici el nu e mai plin ca tine, este la fel de gol, doar că el își dorește mai mult ca tine un nou început.

       Scoate-ți rochia neagră, șterge-ți roșul de pe buze și îmbracă-te în alb. Sărbătorește libertatea, neîngrădirea și momentul de liniște de care ai parte. Acum este timpul să te analizezi, să te iubești mai mult decât oricând și să-ți dai seama că viața este frumoasă, cu sau fără el. Șterge-ți lacrimile de pe obrajii palizi, ieși la soare, florile te cheamă, iarba vrea să o atingi, vântul să te-aline… privește dincolo de abis și vei zări curcubeul, semețul răsărit de soare… lumina veșnică din negură, speranța, fericirea ta.

        Căci ești frumoasă, minunată și meriți tot ce e mai bun! Păstrează-ți lacrimile pentru altă dată, acum, hai fruntea sus! Fii mândră, ești încă tânără și ai o viață înainte! Succesul stă să îl atingi, laurii îți ghidează drumul… nu trebuie decât să te îndrepți spre viața cea mai productivă și mai frumoasă! Poți, îndrăznește, crede în tine! Reinventează-te!