Cea mai bună răzbunare

cea_mai_buna_razbunare_este_sucesul

Cea mai bună apărare este atacul! Răzbunarea ESTE arma prostului, însă trebuie să recunoaștem, cea mai bună răzbunare este într-adevăr succesul, reușita într-un anumit domeniu – acolo unde mulți spun că NU POȚI! Nu te lăsa influențat de nimeni și … Continuă lectura

Credinta…

   Cele mai frumoase citate motivationale (5)

        În general oamenii au nevoie să creadă în ceva sau în cineva. Aici e vorba de siguranța aceea, de speranța că te poți bizui pe cineva, că acolo cineva te ajută sau te ocrotește. Poate fi Dumnezeu, un părinte, un prieten, jumătatea sau valorile pe care le are cineva. Oricum ar fi, credința în ceva, ne ajută să merge mai departe, să fim încrezători și curajoși.

         Fără credință am fi exact cum spunea și Petre Țuțea „ins care vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri”, fără început și fără sfârșit, fără sorți de izbândă sau de eșec, fără nimic.

        Crede în ceva, în orice! Altfel ești pierdut.        

Vis-incercare-reusita

   exploreaza-viseaza-descopera

          Niciodată nu am regretat greșelile comise, niciodată nu am plâns din cauza unui lucru pe care l-am făcut și cred că niciodată nu voi înceta să încerc, chiar dacă voi greși. Deși îmi place siguranța și liniștea, chiar mai mult decât orice nebunie, din când în când îmi place să ies din conul de umbră, din locușorul meu sigur, pentru a descoperi sau a face altceva. În viață am învățat să-mi asum chiar și cele mai idioate greșeli. Am învățat că oricât de mult voi greși, sigur din toată treaba voi avea și o lecție prețioasă de învățat.

        Dar vreți să vă spun ceva? Niciodată nu plec pe premisa că voi greși. Ba în sufletul meu sunt sigură că fac bine. Nu mă apuc să fac ceva cu inima îndoită, merg înainte, oricare ar fi consecințele, și nu mă gândesc la rău. Mă gândesc că fac bine, că voi avea de câștigat și că voi trăi o experiență de neuitat. Și dacă se dovedește că am greșit, măcar știu că am încercat.

       Urăsc să rămân cu regretul că nu am făcut un lucru. Nu îmi place să mă frământ spunându-mi: „dacă era bine, dacă reușeam, dacă viața mea se schimba în bine, dacă… dacă… dacă…”. Decât să spun DACĂ, mai bine fac. Decât să mă gândesc prea mult, mai bine încerc direct. Eu nu sunt o lașă, nu am fost niciodată. Și știți, o să fiu sinceră, uneori mă satur atât de tare de siguranță și de liniște, încât comit voit o nebunie. De ce? Doar pentru a simți că trăiesc. Doar pentru a-mi demonstra mie că încă sunt vie și că pot să fac tot ce-mi doresc. Probabil că sunt nebună, dar nu vă faceți griji, nu-mi asumi riscuri prea mari, mă joc numai cu inima mea, nu și a altora. 🙂

       În fond, asta înseamnă viața, nu? Vis-încercare-reușită sau eșec. Dar de multe ori reușitele sunt mai multe decât eșecurile. Iar mie îmi place viața, așa cum e ea, cu bune și cu rele. 🙂

         Tu ce faci? Încerci sau te ascunzi sub pat, acolo unde ești în siguranță chiar și de cutremur?

Împreună…

Fiecare face ce vrea,

Fiecare își urmărește interesul propriu,

Fiecare o ia pe drumul său,

Fiecare are un vis,

Fiecare suferă la un moment dat,

Fiecare dintre noi ne simțim singuri,

Mai devreme sau mai târziu.

Fiecare avem câte o teamă,

Fiecare avem câte o durere,

Fiecare are câte o pasiune,

Fiecare își încearcă norocul,

Fiecare se lovește de ghinion

În viața lui.

Fiecare am gustat succesul,

Pe fiecare ne-a lovit eșecul.

Fiecare dintre noi iubim,

Fiecare om comite greșeli,

Fiecare face câte o gafă.

Uneori ne comportăm

De parcă am fi singuri pe lume,

Dar nu suntem,

Și nici nu vom fi vreodată.

Dacă am încerca să ne unim forțele,

Să tragem cu toții în același sens,

Să ne grupăm și să ne regrupăm,

Dacă n-am mai fi fiecare pentru el

Și-am fi fiecare pentru fiecare,

Atunci fericirea poate ar avea sens,

Ar prinde contur.

Și reușita ar fi mult mai frecventă,

Decât eșecul sau ghinionul.

Suntem egoiști din fire,

Ne temem că celălalt ne poate lua

Șansa de sub nas,

Credem că ni s-ar putea fura destinul,

Dar nu e așa.

Unde-s mulți puterea crește.

Învățăm unii de la alții,

Ne ajutăm,

Ne sfătuim și reușim.

De unul singur totul pare greu,

Totul pare aproape imposibil.

Am fost născuți să fim împreună,

Să ne iubim și să ne ajutăm,

Cine alege să facă și să dreagă singur,

Singur va sfârși

Și-n derizoriu va muri.

Fiecare, n-are sens,

Nu înseamnă nimic.

Împreună este totul,

Împreună este cheia!

Încurcate sunt căile minții

apa-foc
Întortocheate sunt căile sufletului,
Încurcate sunt căile minții.
Vrem, dar ne este frică,
Ne-ar plăcea, dar ne temem de suferință,
Am încerca, dar ne ține pe loc teama de eșec,
Ar fi frumos, dar n-avem curaj.
Ne dorim, dar nu facem nimic,
Visăm, dar nu luptăm pentru visele noastre,
Tânjim, dar nu îndeajuns de mult încât să ne mobilizăm,
Nutrim, dar parcă tot mai bine este când nu simțim.
Am vrea să ne încredem, dar n-avem credință,
Am vrea să sperăm, dar nu știm ce-i speranța,
Am vrea să iubim, dar nu cunoaștem sensul,
Am vrea să fim iubiți, dar nu știm ce-i iubirea dezinteresată,
Am vrea să ne descoperim, dar ne este frică
De ceea ce se-ascunde sub carapacea noastră smălțuită.
Atât de multe ne-am dori, dar de puține suntem în stare,
Ne plângem singurătatea, dar nu ne dăm voie să simțim,
Am vrea să reușim, dar tot mai ușor este să spui, nu pot!
Și câte nu am vrea să pice acum din cer, deodată,
Dar nimeni și nimic nu-ți vine nemuncit și neluptat.
Vedem în noi talentul și potențialul, dar nimeni nu-l fructifică,
Și cerem peste tot corectitudine, dar noi ne înșelăm
De bună voie singuri și ne lăsăm pradă vulturilor hămesiți.
E mai ușor să spui, nu-mi iese, decât să-ncerci de mii de ori,
Decât să-ți dai sufletul în luptă și să învingi cu fruntea sus,
După ce de nenumărate ori ai fost călit prin foc și pară.
Toți vrem reușita de la prima încercare,
Dar oare nu știm că adevăratele lucruri se obțin cu greu?
Căci doar așa învățăm valoarea și importanța lucrului dobândit.
Vrem, dar nu știm să obținem,
Ne-ar plăcea, dar dezgustul luptei ne oprește,
Am încerca, dar n-are sens atâta străduire pentru „nimic”,
Ar fi frumos, dar e prea frumos ca să fie și adevărat,
Ne dorim, dar parcă nu așa de mult.
Visăm, dar visele se transformă treptat în coșmaruri,
Tânjim, dar mâhnirea ne stăpânește puțin câte puțin…