Tata tinichigiu și țigla metalică Metigla

Cizmarul nu are flecuri la pantofi, croitorul nu are nasturi la cămașă, iar tinichigiul nu are tablă pe casă. Cam așa se poartă la noi… meseriașul se îngrijește de oricine îl plătește, dar în casa lui… mai rar. Tatăl meu, tinichigiu de meserie, dar reprofilat de vreo 10 ani pe un job care să ne hrănească tot timpul anului, nu doar din aprilie până spre sfârșitul lui octombrie, cum este tinichigeria… lăsase casa noastră să se deterioreze din cauza altor preocupări, de fapt mint, nu casa, ci acoperișul casei… care arăta într-un mare fel. Casa era bună, din cărămidă, făcută de vreo 30 de ani, când fusese tatăl meu în forța tinereții lui… dar acoperișul… groaznic, arăta de parcă toate forțele naturii trecuseră peste el. Toate deodată, zăpadă, ploaie, grindină, piatră, ba chiar și cutremure… tabla era mâncată și găurită, burlanele și jghiaburile arătau de parcă erau niște oameni chercheliți și vopseaua bineîntețeles că se dusese de mult de pe faimoasă tablă.

30_0_0b

Venise anotimpul ploios, urâtul octombrie, iar noi stăteam cu ligheanele prin casă, pentru că ne ploua de zor în bucătărie, în sufragerie și ne mai picura puțin și în dormitorul părinților mei. Tatăl meu se suise de nenumărate ori pe casă, schimbase niște foi de tablă, dar acoperișul era răvășit rău, trebuia înlocuit cu totul, de la schelet până la tablă. Scândura era îmbibată toată de apă și aproape putrezită, căpriorii păreau și ei afectați de vreme și de intemperiile capricioase ale vremii. Tata, mare meseriaș, se hotărâse să îl reconstruiască el, să învelească el casa cu tablă zincată sau galvanizată. Nu zic, tata fusese la vremea lui un tinichigiu renumit în oraș, dar deja timpul își pusese amprenta pe noi toți și implicit pe materialele de construcție și modul de execuție pentru astfel de lucrări. Îi trecuse prin cap întâi să o învelească normal… așa cum erau învelite toate casele prin ’90, apoi se gândise să o învelească cu solzi. Când am auzit ideea, mai că înnebunisem… în primul rând pentru că mai mult rromii își învelesc casele cu solzi din tablă, apoi pentru că sunt foooarte migăloși. Destul că îmi petrecusem în copilăria mea mare parte din timpul verii făcând solzi cu tata pentru un ban cinstit. El îi trasa pe foile de tablă, îi decupa ca niște romburi, iar eu trebuia să îi îndoi cu falțul. Nu îmi răneam mâinile și nici nu îmi era greu, mă învățase tata cum să țin să îmi fie cât mai ușor… dar nu pot să spun că îmi făcea mare plăcere. Acum mă uit în urmă cu jind… acele momente petrecute în curte cu părinții mei, meșterind la solzii de diverse mărimi și amuzându-ne pe diverse teme, au fost niște momente de neprețuit. Apropo de asta, întotdeauna îmi dorisem să lipesc și eu două jgheaburi sau două burlane cu ciocanul de lipit. Mi se părea magie mare cum băga tata ciocanul în foc, îl încingea bine, apoi îl băga în apă tare, apoi în țipirig, și cum trecea el bara de cositor pe lângă ciocan, lipindu-se astfel cele două burlane, unindu-se într-unul singur. Întotdeauna mi se păruse că ciocanul arată ca o săgeată, mult mai masivă, de Cupidon… avea forma aia specială. Și uite așa, îmi dau seama, scriind, că a mea copilărie este mai vie ca oricând, deși au trecut deja câțiva ani de când s-a stins.

Web

Scheletul acoperișului l-ar fi putut face tata, într-o zi sau două ar fi fost gata… dar să pună tablă, tamjă grea, durează, la o casă ca a noastră ar fi putut dura și două săptămâni… timpul ne presa, vremea la fel. Și nici tabla de astăzi parcă nu mai este ce a fost. Mama vroia cu tot dinadinsul țiglă, dar nu orice țiglă, ci Țiglă Metalică Metigla de la CoilProfil. Toată țara știe că CoilProfil este cea mai bună firmă în domeniu, dar tata nu și nu. Dar nu pentru că n-ar fi știut și el cât este de bună țigla, ci pentru că el este un tradiționalist, și dacă el a învățat din adolescență tinichigeria e de părere că tabla e sfântă, dacă ar putea ne-ar îmbrăca și pe noi în tablă. Dar în acest război eu și cu mama trebuia să câștigăm, pentru că și eu știam toooate avantajele pe care le oferă nu doar țigla metalică, ci și compania CoilProfil. Beneficiile sunt multe, pe lângă prețul accesibil, țigla metalică Metigla are o garanție de minim 10 ani, dar ea poate să reziste pe o durată de 50 de ani sau poate și mai mult; are un design modern, adevărul este că o casă învelită cu țiglă arată într-un mod foarte sofisticat și elegant; montaj ușor, cantitate minimă de zinc garantată de 275 g/mp, risipa de materiale este minimă, așadar și pierderile sunt minime și multe altele. Ceea ce ne-a plăcut cel mai mult a fost faptul că timpul în care un acoperiș este învelit cu țiglă metalică este foarte scurt. Chiar și cu montatul lanților și adăugarea tuturor accesoriilor, nu durează mai mult de două zile… bine, depinde și de metrajul acoperișului. Așa că noi, mama și eu, ne făceam planul ca în patru-cinci zile să avem un acoperiș Metigla nou-nouț, rezistent pentru mai mult de 50 de ani.

86_0_3nn

Tata nici nu vroia să audă de acoperiș cu țiglă metalică, dar i-am pus frumușel laptopul în brațe și am început să îl vrăjesc, așa cum fac fetele cu tații lor: „uite tată, CoilProfil sărbătoresc 10 ani de experiență și cu prilejul acesta organizează și un Concurs cu Tombolă, 10 Ani Metigla, Acoperișul de la CoilProfil.  Și dau și premii… și ce premii tată!!! Marele premiu o croazieră de două persoan pe Mediterană, o bicicletă, umbrele… Tot ceea ce trebuie să facem este ca în perioada 20 septembrie – 20 noiembrie, 2013 evident, să achiziționăm cel puțin 150 de metrii pătrați de țiglă metalică Metigla. După cumpărare primim un cupon de înscriere în concurs pe care trebuie să îl completăm cu datele noastre. Uite, cuponul are o parte albastră și una roșie… partea albastră o trimitem la sediul CoilProfil până la data de 27 noiembrie 2013, orele 18.00, iar partea roșie rămâne la noi pentru a o prezenta în original în caz de câștigăm. Ce tare tată… ce fain ar fi să plec cu mama în croazieră. 🙂  Glumesc, glumesc… nu te supăra, v-aș lăsa pe voi să mergeți în croazieră. Tragerea la sorți se face pe 2 decembrie 2013. Mie una mi-ar plăcea bicicleta. Frumoasă inițiativă tată, nu crezi?!

–         NU!

306_0_3nHai tată, nu mai fii rău, tabla e tablă, dar țigla e și mai frumoasă și mai rezistentă… nu te-ai sătura de atâta muncă?! Uite ce e tată, acoperișul unei case este un element care trebuie privit din două perspective diferite, utilitate și estetică. Iar tabla nu are decât avantajul utilității, și nici pe acela 100%, nu te-ai săturat să vopsești acoperișul din 3 în 3 ani?! Cu timpul o să îmbătrânești și tu… cine o să se mai suie toată ziua bună-ziua să vopsească tabla pe casă?! Ai văzut că și burlanele și jghiaburile se dezlipesc în câțiva ani… cositorul tău nu ține o veșnicie. Și mai ales că e mult de muncă. Toamna s-a instalat, nu mai putem aștepta. Și mai ales, mie tabla nu mai îmi place cum arată… acoperișul este partea integrantă din identitatea casei, din personalitatea acesteia și nu în ultimul rând, este cel care completează stilul și ambiența unei construcții. Contează totul la acoperiș, de la formă, materialul din care este realizat și până la culoare… nimic nu este întâmplător, am evoluat tată… tu ești un meseriaș fascinant și te iubesc mult, dar nu mai suntem în 1900 toamna. Acum hai să îți zic câte ceva și despre țigla metalică… țigla metalică este rezistentă, ușoară, disponibilă într-o gamă largă de culori, se montează ușor și rapid, este garantată 10 ani și are o durată medie de viață de 50 de ani. Țigla metalică are decupaj după contur ceea ce îi conferă un aspect plăcut și face îmbinările între plăci să fie aproape invizibile. Iar varianta mată a țiglei metalice are un aspect deosebit fiind mult mai apropiată estetic de țigla clasică. Mi-ar plăcea o nuanță mată, întotdeauna am adorat în copilărie bucățile alea de țiglă ce păreau făcute din teracotă… mă rugam să-i pice vecinului una de pe acoperiș, să o ating, să o miros… eram și eu curioasă. Aaaa, și apropo, ei oferă până și consiliere tehnică, util, ca să știm ce să alegem.

178_0_0b

               Și pe lângă țigla metalică, CoilProfil oferă și o gamă de piese de finisaj care vin în completarea acesteia. Piesele astea de finisaj se folosesc pentru asigurarea condițiilor estetice și funcționale ale acoperișului. Ia uite aici ce șorțuri, borduri, coame, colțare, dolii, opritoare de zăpadă, semicoame și multe altele. Și când te gândești cât te migălești tu tată ca să faci toate astea… Și ce de accesorii au, șuruburi autofiletante, profile translucide, profile de etanșare, vopsea de retușare, diferite tipuri de izolație, folii anticondens și multe altele. Cam cum ai fi izolat tu acoperișul tată?! Că tabla asta ține atât de rece… Tatăăă?! Te-am plictisit?

49_0_0gf

–         Cam!

–         Vrei să ne jucăm ceva?

–         Ce?

–         Hai să intrăm pe simulatorul de culori să vedem ce culoare de țiglă alegem. Vrei?

–         Haaaai…”

Și aici am întâmpinat cu el  mari probleme… el vroia acoperișul și accesoriile roșii, eu le vroiam pe albastru… el vroia sistemul pluvial grena, eu vroiam gri… el vroia fațada casei crem, că așa o aveam deja, eu vroiam un turcoaz pal și tot așa. Ne-am învârtit, ne-am răsucit până am rămas la varianta mea și am căzut la pace.

” –     Tată, lăsăm așa?

–         Daaaa… și așa m-ai înnebunit de cap și trebuie să facem cum vrei tu. Cu voi două nu am sorți de izbândă. Punem țiglă…

–         Sunăm la CoilProfil – Distribuitor țiglă metalică Metigla?!

–         Sunăm!

–         Ce bine tată, te ador!

–         Ar fi bine să câștigăm noi vacanța aceea pe Mediterană pentru 7 nopți ca altfel te mănânc…”

Untitledxx

Estetica urâtului

_MG_0742mf

        Voi ați auzit de estetica urâtului?! Sunt sigură că da, sunteți bloggeri deștepți și știu că aveți la cunoștință informații despre acest concept. Pe scurt estetica slujește frumosul și deși aparent ideea de înfrumusețare a urâtului nu prea se poate. Eu zic că da, se poate din lucruri adunate, banale, rudimentare sau chiar urâte, poate ieși ceva frumos. Estetica urâtului are personalitate tocmai pentru că iese din acea sferă a minunatului și a divinului. În dorința de a fi diferită obișnuiesc ca și în viața de zi cu zi să fiu atrasă de acest „urât” care pe mine mă fascinează. Niciodată nu o să îmi placă ceva ce deține toată lumea, niciodată nu o să mă las constrânsă de ceva doar pentru că așa este frumos. Frumos este ce îmi place mie, frumos este extraordinarul, frumoasă este extravaganță și excentricitatea duse la extreme. Așa gândesc eu. Pentru mine frumosul vădit, ostentativ, este lipsit de formă și substrat. Pe când urâtul, necunoscutul și noutatea întotdeauna mă vor incita și mă vor atrage.
 Nu îmi plac lucrurile perfecte, perfecțiunea întruchipată din punctul meu de vedere, denotă falsitate și… cum să-i spun… superficialitate, da, acesta este cuvântul. Ceea ce sclipește prea tare mă face sa cred că este lipsit de fond și nu este decât o fațadă.                        

             Trăim într-o societate și într-o țară care pune prea mult accentul pe aspect și nu pe conținut. Am auzit prea des ideile că „așa dă bine”, „așa este frumos”, „așa se atrage atenția”, ” așa e bine” încât am ajuns să mă scârbesc. De ce nu „așa este corect” sau „așa este profund”?! Pentru că valorile s-au inversat, ambalajul contează de unde și expresia „afară-i vopsit gardul și-năuntru leopardul”. Proverbul se aseamănă foarte bine ca atunci când „valorile” se dau cu spray peste transpirație, cam așa e și cu leopardul. Fățărnicie, acesta este cuvântul descriptibil.
                  Când vine vorba de oameni, nici după ei nu mă dau în vânt dacă sunt prea frumoși. Pentru că frumusețea prea evidentă mă plictisește. Mi s-întâmplat în anii mei de „tinerețe” să îmi placă atât de mult un băiat frumos, extraordinar de frumos, și să mă îndrăgostesc atât de tare pentru ca mai apoi, peste o lună sau două să îmi treacă, să mă plictisesc, să nu mai mi se pară atât de răpitor. Azi în schimb îmi plac bărbații cu o frumusețe ușor mascată, a cărei splendoare să nu mă dea pe spate aparent ci să mă bucur de detaliile care mă fac să-l descopăr, să-l admir, să-l plac, pentru ca mai apoi să mă îndrăgostesc iremediabil. Mă bucur când cunosc un chip expresiv, niște ochi grăitori sau sclipitori, un zâmbet fascinant, niște degete de pianist, o gropiță în barbă sau din contră, gropițe în obraji. Umeri lați sau rotunzi, un fund bombat, niște picioare sculptate frumos, un trup atletic sau o burtică sexi. Aceste detalii de finețe contează mai mult decât orice înfățișare perfectă. Micile defecte fizice fac omule unic și mai interesant. Un nas cârn sau mai lung, ochelari, un mers mai crăcănat sau un tic al obrajilor îmi atrag atenția și mă fascinează. M-am săturat de șabloane, de oameni fără cusur, vreau personalitate și originalitate. Vreau să descopăr urâtul care de multe ori este mai frumos decât însuși frumosul.
              Oamenii se fac plăcuți prin caracterul, inteligența și empatia lor, dar și prin haine și cosmetizări. Oamenii sunt frumoși datorită defectelor și calitățlor lor. Nu de puține ori am vazut pe stradă o femeie frumoasă cu un bărbat modest din punct de vedere al înfățișării, ba chiar urât sau dacă nu urât, gras sau cu chelie. Și te întrebi ce-a vazut fata aceea la respectivul. Ei bine omul născut mai urâțel să spunem, va căuta întotdeauna să suplinească ceea ce mama natură nu i-a oferit, prin inteligență, printr-un caracter plăcut, prin bunătatea sufletului, prin atenție, tandrețe și așa mai departe. Iar din punct de vedere sexual „urâtul” se va implica de două ori mai mult, va fi mult mai afectuos, mai pătimaș, mai pasional, mai intens și va da totul pentru a mulțumi partenera. Aceeași lege se aplică și în cazul femeilor, cu toții cei născuți nu foarte frumoși se vor folosi de toate atuurile și se vor implica dublu în ceea ce fac pentru că vor să își arate puterea și valoarea dincolo de înfățișare. Dar să fim realiști, nu există oameni urâți, există oameni delăsători și neîngrijiți. Fiecare dintre noi avem frumusețea noastră…
            Estetica este acolo unde inima te îndeamnă, estetica care te atrage ține de educația fiecăruia și factorii care ne produc plăcere… pentru mine estetica urâtului este artă și profunzime. Să fiu atentă la detalii și să aleg dincolo de înfățișare mă face să cred că m-am maturizat și anii mei de experiență și de greșeli nu au fost în van, am învățat câte ceva din superficialitatea pe care o îmbrățișăm și care niciodată nu mi-a adus fericirea.
              Pentru că fericirea stă dincolo de ochii fizici, ea poate fi simțită numai prin văzul interior, iar de dobândit o dobândești numai prin sita profunzimii.

 

 

Și ca să îți completezi frumusețea cu care ai fost înzestrat de la mama natură, îți recomand aceste accesorii pentru bijuterii și aceste fuste de blugi.