Judeca-ma daca vrei…

     www.nataflet.net

       De foarte multe ori am fost întrebată de ce fac sau am făcut anumite lucruri. De multe ori a trebuit să mă justific, să explic, să conving și să fac înțelese acțiunile mele. Uneori am fost înțeleasă, însă de cele mai multe ori am fost judecată. Și stau și mă întreb, de ce? Mi se pare un lucru absurd să fiu judecată, când eu la rândul meu nu judec pe nimeni și nici nu mă interesează ce fac alții. De ce? Pentru că știu că acolo este și un motiv bine întemeiat. Să judeci pe cineva e un lucru tare superficial și frivol. Atâta timp cât nu i-am trăit viața, nu am trecut prin aceleași experiențe, ideea de a-l judeca mi se pare deplasată. Fiecare avem motivele noastre pentru care facem ce facem. Dar de, așa e omul, până nu-și bagă coada și n-aruncă o vorbă aiurea, nu se simte bine. Sincer, oamenii de genul mă dezgustă, sunt limitați, văd numai ce-au în față și nimic mai mult. Fiecare își trăiește viața așa cum vrea și face ce vrea. Până la urmă nu-și împarte greutățile cu nimeni și nimeni altcineva, în afară de el însuși, nu va suporta consecințele.

      Și revenind la mine… de ce să fiu judecată? Până la urmă a intrat cineva în „adidașii” mei să vadă cum e? Știe cineva prin ce lucruri trec? Mă ajută cineva? Îmi dă cineva să mănânc? Îmi plătește cineva facturile? Mă îngrijește cineva când sunt bolnavă? Își împarte cineva viața cu mine? Nu!! Când aud de probleme, unii „apropiați” fug ca dracul de tămâie. Și sincer, de fățarnici din ăștia sunt sătulă. Când îmi va rezolva cineva problemele, mă va îngriji și mă va întreține, atunci da… mai zic că ar avea dreptul să mă judece. Dar așa? Dar așa când viața mea e numai a mea și singură mă zbat să ies la liman, sunt datoare să dau cuiva vreo explicație? Atâta timp cât nu fur, nu rănesc pe alții și nu îngrădesc fericirea și libertatea altora, datorez ceva cuiva? Nu!

     Până la urmă, fiecare alegere pe care o fac, o fac pentru mine, ca să-mi fie mie bine și familiei mele. Orice aș face, o fac pentru mine, pentru că nimeni nu mă va lua de braț și nu mă va urca sus; acolo sus unde îmi doresc să ajung, fără efortul meu, fără să mă zbat și fără să lupt, nu mă va duce nimeni. Nimic nu pică din cer. Și n-am primit nimic din senin. Fericirea nu mi-a bătut niciodată la ușă. Și niciodată nu mi-a adus cineva un sac de bani spunându-mi: „ăștia sunt pentru tine, că ești tu Alina”. Nu știu câți dintre cei care mi-au pus faptele la îndoială, dacă mi-ar fi trăit viața, ar mai fi fost în prezent întregi la minte. Fiecare lucru pe care îl fac, mi-l asum. Fiecare vorbă, fiecare acțiune și fiecare chestie, oricât ar fi ea de banală, mi le asum. Îmi asum și greșelile, dar și faptele bune.

      Și până la urmă, cine vrea să mă judece, să o facă. Dar să nu se aștepte de la mine să-i fiu în continuare prietenă!

Respect pentru cei care respecta bloggerii

          În doi am de zile de când sunt blogger, am scris o grămadă de advertoriale. Unele pentru concursuri, altele plătite și altele răsplătite. Am întâlnit sponsori care negociază pentru fiecare leuț, sponsori care mi-au dat o sumă frumușică, fără să le fac eu vreo propunere și sponsori care voiau să le scriu moca sau pe baza unui schimb de link-uri. Ei bine, NU SCRIU PE GRATIS! Decât să scriu pe gratis, mai bine mă uit la telenovele. Decât să scriu pe gratis, mai bine dorm. Decât să scriu pe gratis, mai bine nu scriu deloc. Îmi pare rău să dezamăgesc noii afaceriști, însă toate costă în viața asta și ca orice om, am și eu nevoile mele.

bani

        Dacă vă întrebați de ce ne merităm banii noi, bloggerii, uitați câteva argumente, așa poate că unii dintre sponsori vor învăța să ne aprecieze, iar bloggerii se vor învăța să nu mai accepte advertoriale de 3 euro. Un advertorial de calitate NU COSTĂ 3 EURO! Un advertorial de calitate costă zeci de euro, dacă nu chiar sute. Dar recunosc, nu sunt la stadiul în care să cer sute de euro, dar am de gând să ajung. Pentru asta, ca să creștem cu toții, am nevoie de susținerea tuturor bloggerilor care scriu advertoriale și îi rog să își aprecieze munca și să înțeleagă că o plată decentă nu se face cu 2 lei.

      Dar ca să nu mă mai lungesc cu vorba, iată de ce își merită bloggerii răsplata:

– timpul înseamnă bani, pentru toată lumea.

– și noi trăim și noi mâncăm și noi plătim facturi. Și gândiți-vă câți bani dăm la curent lună de lună. Daaa, curentul ăla cu care funcționează fiecare calculator și laptop.

– blogurile noastre sunt de asemenea întreținute cu bani. Ca să ajungem unde suntem am investit și noi, ca toți ceilalți. Dacă pentru voi, sponsorii, business-ul este totul și pentru noi bloggerii, blogurile noastre înseamnă totul.

– blogurile noastre nu reprezintă numai pasiune, ci și o sursă de venit.

– înainte să scriem ceva, ne documentă, luăm site-ul respectiv din scoarță în scoarță și reținem ideile principale. Nu scriem în van și niciodată în neștiință de cauză. Documentarea ia timp!

– alegem fotografiile cu grijă, le edităm și le facem să facă parte din poveste. Iarăși mult timp pierdut sau fructificat, cum vreți să îi spuneți.

– chiar dacă ni se cer minim 500 de cuvinte, când ideile ni se revarsă din minte, nu facem niciodată rabat de la ele. Niciun blogger nu se va zgârci la cuvinte.

– corectarea articolului și așezarea lui în blog, ia timp.

– link-urile costă. Cu cât sunt mai multe link-uri în articole, cu atât advertorialul costă mai mult.

– optimizarea SEO a articolului este făcută cu cap. Punem link-urile și cuvintele cheie strategic, astfel încât site-ul pentru care facem reclamă să crească în „ochii Google”.

– promovarea articolelor ia de asemenea mult timp. Să distribui un articol în zeci de grupuri facebook, zeci de comunități G+, linkedin, tumblr, pinterest și twitter, ia timp. Pe puțin o jumătate de oră.

– ca să faci un advertorial de calitate, un blogger își pierde cel puțin 2 ore din viața lui.

– calitatea se plătește.

– rezultatele obținute se plătesc, dacă nu în bani, atunci măcar în vouchere decente.

     Dacă nici aceste argumente nu sunt de ajuns, atunci poate că ar fi mai bine să vă faceți singuri bloguri, câteva zeci, și să vă promovați singuri afacerea, să vedeți cât este de greu. În rest, respect pentru sponsorii care ne apreciază și ne răsplătesc pe măsură. Respect pentru cei care oferă și un mic bonus la sfârșit, drept mulțumire. Respect pentru cei care ne respectă.