Luna lui Brumărel m-a pedepsit, m-a lepșuit cu o Leapșă Naturală cu Aloe Vera, pornită de la Daniel Botea și apoi dată din mână în mână, de la blogger la blogger, unul mai mișto ca altul. Nu-mi plac lepșele de nicio culoare, dar mă supun curentului. Știu că ajută SEO, ceea ce-mi pică bine. 🙂 (știu că mă veți urî ( cu â din i, cum m-a învățat Pinky Rainbow) pentru remarca asta, dar e adevărat).
Și-acum dacă am clarificat lucrurile și i-am dat în vileag pe cei de la care s-a pornit totul, ar fi cazul să răspund și eu întrebărilor indiscrete.
- Cam câte bloguri citești într-o săptămână? Unde le găsești?
Cap – coadă?! Niciunul! Citesc câte un articol, două – trei – patru – cinci. Nu știu câte, citesc, când am timp. Dar recunosc, nu prea îmi place să citesc bloguri. Îmi place să citesc cărți. Dar îi citesc pe acei bloggeri care îmi sunt dragi, cei care mi-au intrat în sânge, să spun așa. Întotdeauna m-au atras titlurile sugestive, incitante. Titlul este primul impact care mă convinge să citesc articolul. Pe majoritatea le iau de pe Grupul de Facebook Girafa Creativă. Cu această ocazie vă invit să vă alăturați grupului. Veți găsi numai articole și oameni frumoși.
- Cum știe un blogger că l-ai citit?
Nu știe, aia e. 🙂 Glumesc, pseudonimul meu este „Fata cu like-urile”, așadar, dau like-uri, multe, fără număr. Așa îmi fac simțită prezența. Dar nu e lege, uneori nu las nimic. Dar nu pentru că nu-mi place, ci pentru că așa sunt eu, pe toane. Foarte rar las comentarii, sunt comodă și nesimțită, știu. Dar asta nu înseamnă că nu vă apreciez… vă apreciez, dar nu trebuie să vă spun mereu asta, voi cei dragi mie știți. Și mai ales, eu sunt pe wordpress și mi-e imposibil să las vreun semn pe blogspot. Unii au setate comentariile atât de complicat, de parcă ar fi asaltați de spamuri de la extratereștii. Nu știu de ce pun așa multe măsuri anti-spam. În fine.
- Dacă tu comentezi la un blogger, te aștepți ca și bloggerul respectiv să comenteze la tine?
Nu mă aștept, oricum ei vin la mine mult mai des decât mă duc eu la ei. Și nu pentru că eu aș fi mai bună, ci pentru că ei sunt mult mai drăguți și mai buni decât mine. Dar trebuie să recunosc, la începutul meu de blogger, lăsam comentarii de genul: „te-am adăugat la blogroll, mă adaugi și tu?”, penibil, știu. 🙂 Ei bine mi-a trecut furia de celebritate, acum vreau prieteni și nu aștept nimic. Dacă aș avea mai mult timp mi-ar plăcea ca eu să fiu cea care petrece mai mult timp pe blogurile oamenilor dragi mie.
- Ce bloguri nu citești?
Nu citesc blogurile necunoscute, doar cine știe cum să-mi atragă atenția și să mă convingă. Urăsc blogurile plângărețe, depresive, care scriu numai despre durere. Cu toate acestea ador estetica urâtului, durerea prezentată într-o formă superbă, așa cum face Ratzone, pe el da, îl ador ca blogger. Dar blogurile – jurnal care vorbesc despre nimic, nu-mi plac și nu le voi citi în veci. Nu citesc nici blogurile IT, pentru că nu înțeleg nimic, sunt ca o matematică complicată pentru mine și nu mă deștept eu la bătrânețe. Nu citesc blogurile pline de ură, cu teme politice sau rasiste. Nu-mi plac. În rest… nu mai știu. 🙂
- Cum îți recompensezi comentatorii de pe blog?
Cum altfel decât mulțumindu-le și răspunzându-le?! 🙂 Cum aș putea să îi răsplătesc altfel?! Pe cei noi îi vizitez din curiozitate, dau like-uri și cam atât. Dacă se încheagă vreo chimie bine, dacă nu, nu. Comentatorii mei îmi sunt și prieteni, foarte rar îmi comentează vreun rătăcit nou. 🙂
Și-am cam terminat cu întrebările, acestea au fost toate. Sigur voi trezi noi antipatii. Mi le asum. Vă pup, dar nu înainte de a-l provoca pe Ratzone. Așa că Ratz, îți predau ștafeta, ori omori leapșa din fașă și nu scrii, ori vei scrie așa cum numai tu știi… într-o manieră proprie, care mă va unge la suflet. 🙂
Vă pup, pa pa!
Litere Stacojii 