O culoare ciudată…

minte negativa

Mi-am pus un pahar cu vin. Are o culoare ciudată… nu e nici alb, nici roșu, nici roze… e mai de grabă portocaliu. Nu prea îmi place. Habar n-am dacă e sec sau demisec, cert este că nu îmi place, e amărui. Eu simțeam nevoia unui pahar cu vin dulce sau demidulce. Dar știi cum e… în viață nu faci numai ce îți place, nu primești numai ce vrei, ci te mai mulțumești și cu ce ai. Cam așa fac eu acum, în cazul vinului.

Sunt eu, oare, o băutoare de vin? Nu pot să zic asta, însă îmi place, mai ales în compania bărbaților. Am observat că băut în doi, vinul e bun. Băut de una singură, vinul nu mai e bun, parcă are gust de mucegai. Dar eu nu sunt tristă azi și nu mă simt singură. Am avut o săptămână minunată, lucrurile au reintrat pe făgașul normal. Am abandonat totul astă-iarnă, iar acum am reluat totul de unde îl lăsasem. Hmmm… îmi găsesc calea. Ce bine! În sfârșit!

Mă simt, totuși, puțin ciudat. Sunt liniștită. Cam prea liniștită. Nefiresc de liniștită pentru mine! Oare de când n-am mai fost liniștită?! Să fi trecut un an… șase luni… trei luni… o lună… trei săptămâni?! Cât a trecut de la ultima fericire? Nu știu… nu vreau să mă gândesc la fericire. N-are rost să mă amărăsc și nici nu vreau să îmi apară pe față zâmbetul acela idiot pe care nu l-aș arăta nici celei mai bune prietene. Astăzi mă bucur de paharul meu cu vin și de liniștea din interior. E liniște în casă, e liniște în suflet, e liniște oriunde întorc capul. Nu se aude decât tăcerea. Aveam nevoie de tăcere în acele momente în care eu nu voiam decât să strig. Dar nu mai simt nevoia nici să strig, nici să vorbesc, nici să chem, nici să rog… doar respir și închid ochii. Este de ajuns! Respir adânc, ce îmi trebuie mai mult?! Sunt liniștită!

Despre tristețe și alte minuni

Cineva mi-a spus acum ceva timp – Pe om îl prostește fericirea! Omul gândește și acționează doar atunci când este încercat de tristețe, frământari și griji! Tristețea motivează omul, fericirea îl plafonează! La primul impuls, am zis că sunt doar prostii. … Continuă lectura

2 aprilie

3d3c298ffdc8cd7fddbc648ed1c175c3

2 aprilie – zi ca oricare alta, numai că azi aș avea nevoie de toate cuvintele frumoase din lume. Gândurile îmi sunt întunecate, dar nu mă las, printre ele caut speranța și un strop de pozitivitate! Așa că mă autosugestionez, oricât ar părea de caraghios, îmi impun să mă simt bine și o fac într-un mod ridicol. Nu cred ce spun, dar mă forțez, într-o zi voi simți starea de bine.  Dar ce mai contează?! Important este să funcționeze, cât mai rapid!

Mă simt bine!

Sunt puternică!

Simt fericirea pulsându-mi în vene!

Sunt veselă!

Zâmbesc din orice!

Ochii îmi strălucesc!

Inima îmi bate cu putere!

Pielea îmi miroase a aprilie.

Mă bucur de ziua aceasta cu toată ființa!

Sunt fericită!

Sunt frumoasă!

Sunt deșteaptă!

Iau cele mai bune decizii!

Sunt curajoasă!

Sunt a mea!

Îmi aparțin!

Sunt liberă!

Sunt liberă ca pasărea cerului!

Sunt înconjurată de oameni deosebiți!

Mi-e bine…

Mi-e atât de bine…

Respir!

Traf aer în piept cu toată forța!

În minte am numai gânduri pozitive!

Privesc spre viitor!

Orizontul mă ispitește!

În fața mea se așterne calea uitări!

Am luat-o pe drumul împlinirii!

M-am regăsit!

Sunt bine!

Sunt veselă!

Sunt fericită!

Sunt mincinoasă!

Am transformat inovatia in timp si am atins fericirea

Noi, ca oameni, suntem într-o continuă căutare de soluții pentru lucrurile care ne pasionează cu adevărat și dacă depunem cu adevărat efort, ajungem să creăm lucruri minunate. Dacă ne gândim la toate lucrurile minunate ce au fost create în ultimul deceniu, putem spune că acestea ne-au adus zâmbetul pe buze, însă totodată au pornit de la o frustrare.

În prezent, una dintre cele mai mari frustrări o reprezintă lipsa de timp. Nu ne place că nu avem timp să mergem acolo unde ne dorim, să fim alături de cei pe care îi iubim sau chiar să ne relaxăm. Nu ne place că timpul nostru este din ce în ce mai limitat. Iar în urma unor astfel de frustrări ajungem să fim puși în acele situații în care inovația pare să fie singura posibilitate.

food

Conform studiilor, se spune că petrecem timp foarte mult în bucătărie la prepararea mâncării, acel timp fiind în mare parte petrecut acolo fără o altă persoană alături. Și ajungem să stăm în medie 30-45 de minute de fiecare dată când facem de mâncare, însumând un total de aproximativ două ore zilnic. Și astfel ajungem să petrecem undeva la 14% din timpul activ al zilei gătind.

Cine își permite în zilele noastre să stea atât de mult timp în bucătărie în fiecare zi? Într-adevăr, foarte puțini dintre noi. Iar acest lucru, de-a lungul timpului, a început să ajungă să ne frustreze. Și așa cum ziceam, în urma frustrărilor de care avem parte, ajungem să creăm lucruri minunate.

Foodpanda este unul din aceste lucruri minunate, o platformă unde sunt listate restaurante dispuse să petreacă timp în locul tău în bucătărie și să îți gătească cea mai delicioasă mâncare. Cum ar fi ca cele două ore pe care le aloci zilnic gătitului să fie investite în cadrul altor activități? Suntem siguri că ți-ar plăcea.

Și pentru că cei care îți oferă acest serviciu s-au gândit la timpul tău, acum ai posibilitatea să comanzi mâncare gătită în numai două minute cu ajutorul aplicației de pe telefon, fie iOS, fie Android.

panda

Am aflat de aceasta campanie de pe http://www.burnandglow.blogspot.ro!

Impozit mai mare pentru burlaci

10153951_615795245176935_5224952822280219296_n

        Și nu doar atât, burlacii ar trebui să plătească un impozit mai mare și pentru că au timp și energia necesară de a iubi mai multe femei deodată. Da, majoritatea burlacilor au câte 2-3 relații în paralel, nu se mulțumesc cu una, iubesc mai multe. Și sincer, nu mi se pare drept. Cum să iubești mai multe femei deodată? De ce să fii tu așa privilegiat? De ce să fii mai fericit decât alții? Și de ce să împarți atâta „iubire” în jur? Oh, am uitat de sărbători. Mi-e milă de ei de sărbători. Sunt nevoiți să facă mai multe cadouri sau din contră, să facă sărbătorile fără o femeie alături de ei. De fapt majoritatea fac sărbătorile cu prietenii, nicidecum cu femeile lor. Căci de, sunt simțiți. Cum să stea cu una și cu celelalte nu?

       Burlacii ar trebui să plătească un impozit mai mare pentru că sunt mai iubiți, mai adorați și mai răsfățați decât bărbații căsătoriți. Lor nu le reproșează nimeni nimic, nu se trezesc dimineața în urlete de copii și nici nu văd mutrele acre ale soțiilor de la prima oră a dimineții. În tinerețe, burlacii sunt cei mai fericiți. La bătrânețe, nu le rămân decât amintirile. Asta dacă nu ajung să se căsătorească vreodată. Dacă credeți că burlacii nu mănâncă mâncare caldă, vă înșelați amarnic. Ba mănâncă și chiar foarte multă. Femeile lor îi cheamă adesea la masă. De ce? Pentru că toate iubirile lor speră să ajungă soția cu acte în regulă. Toate se dau peste cap să arate cât sunt de gospodine în bucătărie, cât sunt de doamne în societate și cât sunt de curve în pat. Pe deoparte e bine să fii burlac, dar este și extenuant să ai mai multe iubite.

         Imaginați-vă ce greu este să mulțumești în pat nu știu câte femei pe săptămână. Căci burlacul nu se mulțumește numai cu alea 2-3 iubite, în timpul liber mai le pică în plasă și alte câteva femei pe post de aventuri de neuitat. Niciun burlac nu e gras și niciunul aproape că nu merge la sală. De ce ar fi gras și de ce ar merge la sală? Sexul este o activitate extrem de solicitantă, iar ei au parte de sex din belșug. Mă întreb dacă burlacul încurcă vreodată numele iubitelor. Ar fi crunt. Dar cred că au memorii de elefant, altfel ar da de dracu des și s-ar lăsa de meserie.

        Mda, dacă eu aș fi președinte, aș percepe un impozit mai mare burlacilor. Prea sunt fericiți și prea sunt răsfățați. Să plătească pentru fericirea lor, pentru femeile pe care le au și pentru egoismul de care dau dovadă. Să plătească sau să se căsătorească și să se mulțumească numai cu o femeie! 🙂

Articolul este un pamflet, așa că tratați-l ca atare! 🙂

Nu se intampla…

picaturazen

       Dar oare suntem noi, oamenii, vreodată în armonie? Reușim noi să gândim, să spunem și să facem exact cum simțim? Reușim să fim atât de integri și de neclintit? Cred că nu, de-asta nici nu atingem fericirea deplină, ci numai frânturi din ea.

       Cum să fim în armonie, când liberul arbitru mereu ne dă bătăi de cap? Mereu există o teamă, un regret, o frică și o lașitate care nu ne va lăsa să acționăm conform dorințelor noastre. Și mai ales, cum s-alegem numai bine, când de cele mai multe ori suntem atrași de oameni și fapte invers dorințelor noastre? Suntem atrași de lucrurile riscante, nesigure și greu de obținut. Nouă, oamenilor, ne place riscul, dar nu întotdeauna ni-l asumăm. Greșim frecvent, dar aproape niciodată nu învățăm din propriile greșeli. Și devenim mai înțelepți odată cu vârsta. Și când ajungem și noi într-adevăr înțelepți și poate și în armonie, deja suntem bătrâni și fericirea nici nu mai are aceeași valoare, căci la bătrânețe liniștea este tot ce contează.

      Nu cred că există pe lumea asta vreun om care să fie în armonie cu el însuși. Nu cred în perfecțiunea asta a sufletului, așa cum nu cred într-o stare de fericire deplină. Așa că vorbele lui Gandhi sunt frumoase, dar departe de realitate. Poate că în India lui lumea era mai liniștită și mai frumoasă sufletește, nouă europenilor ne place să ne complicăm existența. Suntem masochiști, alergăm nefericirea cu lumânarea. Nu există armonie în sufletul unui om, decât dacă nu are nimic de pierdut. Atâta timp cât va iubi, nefericirea îl va paște pe la colțuri.

Universul meu…

    Universul meu nu este controlat de un barbat… destinul meu nu depinde de un EL, asa cum viata mea nu se invarte in jurul unui barbat. Sunt prea batrana sau poate mult prea mult trecuta prin viata si nu vad rostul unui barbat… sunt exigenta, asteptarile mele au crescut cu fiecare an adaugat varstei mele. Fluturii nu ma mai incanta ca alta data si obisnuiesc sa nu ma mai leg la cap fara sa ma doara. Evit sa ma mai avant in relatii, nu ma simt singura si nici nu sunt. Astept… probabil ca astept persoana potrivita. Am gresit de prea multe ori si acum nu vreau sa mai repet aceleasi greseli.
     Am dat totul pana n-a mai ramas nimic de oferit. N-am facut bine, nu mi-am pastrat nici macar o farama de suflet pentru mine. Mi-am neglijat fiinta si l-am lasat pe EL sa hotarasca in locul meu. L-am facut pe EL centrul universului meu si-am uitat ca eu sunt de fapt centrul vietii mele… asa se intampla cand oferi totul, nu mai ramane nimic pentru tine, te pierzi in propria daruire si simti ca ti-ai pierdut identitatea.
      Eu am reusit sa ma regasesc, de cand m-am regasit am jurat ca nu voi mai lasa vreodata vreun barbat sa imi ghideze universul. Nu mai vreau sa fiu dependenta de nimeni, nu mai vreau sa simt ca mi-e dor, ca n-am aer fara el si nici nu mai vreau sa astept cate o zi intreaga un semn. Vreau sa fiu libera si stapana pe mine… decat sa ma pierd cu firea de fiecare data cand sunt sarutata, decat sa ma topesc la fiecare mangaiere, decat sa oftez la fiecare vorba dulce, decat sa mai cred in sperante desarte… mai bine cred in mine, in fortele mele si-n capacitatea mea de a-mi face viata frumoasa. Nu voi mai lasa magicieni sa ma vrajeasca… nu ma voi mai lasa vreodata impresionata de un zambet strengaresc, asa cum nu voi mai pica vreodata in plasa unor ochi intunecati, aproape dracesti. Nu voi mai vrea sa dezleg mistere, asa cum nu voi mai vrea sa cunosc enigma din spatele unui barbat tacut… prefer sa stau in patratica mea…
    Astept omul potrivit… omul cu care sa ma simt intr-adevar iubita si apreciata, omul cu care sa ma simt in siguranta si omul care sa ma ajute si sa vrea sa-mi implinesc visele, acela care va simti ca fericirea mea este si a lui. Dar nici chiar pe acela nu il voi lasa sa imi ghideze universul… pe viata mea sunt singura mea stapana!

wpid-00842_hd.jpg

 

Ziua Internationala a Fericirii

        Astăzi, 20 martie, se sărbătorește Ziua Internațională a Fericirii. Sinceră să fiu, habar n-aveam de existența acestei zile. Pentru mine 20 martie nu a însemnat niciodată nimic. 21 martie este o zi importantă pentru mine, ziua în care bunicul meu ar fi împlinit 67 de ani. Dumnezeu să-l odihnească. Dar să trecem peste, este ziua fericirii, nu? Și cum sunt și eu om și simt, trebuie să recunosc că am propria percepție despre fericire. Urmează să v-o dezvălui…  imediat. Până una-alta trebuie să recunosc că astăzi am avut o zi foarte bună, mă simt bine și sunt liniștită. Fiind liniștită, constat că sunt mulțumită. Și dacă sunt mulțumită, pot să zâmbesc. Deci într-un procent mai mic sau mai mare, în acest moment simt fericirea. Poate că nu pe cea plină de adrenalină, dar o simtă. Asta este tot ce contează.

jurnalspiritual.eu

        Și ca să răspund și eu provocării zilei, haideți să vă spun ce înseamnă fericirea pentru mine:

        „Fericirea mea se naște din liniște sufletească, din înțelepciunea minții și din starea de bine a trupului. Sunt fericită că mi-am redobândit sănătatea, sunt fericită când mă simt bine, când zâmbesc, sunt fericită că merg, sunt fericită ca mama e bine, sunt fericită și mulțumesc vieții pentru toate lucrurile bune din viața mea. Sunt fericită când o văd pe mama râzând, râsul ei îmi umple inima de bucurie. Sunt fericită când îmi știu familia sănătoasă și bine, în siguranță și pace. Sunt fericită când vine primăvara, când răsare soarele și-mi mângâie fața, când miros o floare, când ascult cântecul ploii de vară, când simt parfum de iarbă proaspătă. Fericirea mea se naște numai din lucruri simple, din acele lucruri mărunte, dar care îmi fac viața frumoasă. Sunt fericită când reușesc să realizez ceva din propria muncă. Sunt fericită când îmi depășesc condiția cu încă un pas. Sunt fericită că trăiesc, că văd și că simt. Sunt fericită că iubesc și că sunt iubită. Sunt fericită când ascult melodia preferată, când citesc o carte bună, când citesc o poezie sensibilă, când privesc cerul, când fotografiez luna… Fericirea mea nu se limitează la lucruri, ci la emoții. Fiecare emoție plăcută îmi mai umple sufletul cu un strop de fericire. Fericirea mea se trage din muțumirea cu care îmi trăiesc viața. Și deși fericirea este intensă și de scurtă durată, că așa este ea, ea se transformă în timp în mulțumire și împlinire. Și dacă astăzi mă simt împlinită, înseamnă că sunt fericită.”

www.realitatea.net

        Am cunoscut fericirea sub toate fețele ei, de la fericirea tumultoasă și aprigă, la cea plăpândă. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că din când în când își face loc și-n viața mea, indiferent de intesitatea ei. Sunt om, am simțit durerea de prea multe ori, dar tocmai necazurile și suferința m-au făcut să apreciez fericirea și să încerc și să lupt să o păstrez în viața mea. Orice lucru, oricât ar fi el de banal, pe mine mă face fericită. De ce?! Pentru că unii nu au nimic, pentru că au fost vremuri când nici eu nu aveam nimic, iar acum simt că am totul. Fericirea se naște atunci când te muțumești cu ceea ce ai sau ce primești. Râvnind mereu la lucruri imposibile, nu vei reuși să fii niciodată fericit.

        Pe tine, dragă cititorule, ce te face fericit?

Divort sau sacrificare?

Povestea începe așa: „A fost odată ca niciodată un prinț și o prințesă care s-au iubit, s-au căsătorit și au trăit împreună până la adânci bătrâneți”. Ei bine, povestea este așa… în viața de zi cu zi lucrurile nu stau chiar așa. Încă mai există prinți și prințese care se găsesc, se îndrăgoste și se căsătoresc. Dar foarte puțini rămân împreună până la adânci bătrâneți. În ziua de astăzi, cuplurile nu mai rămân împreună până la moarte, așa cum au făcut-o bunicii noștri sau poate și părinții noștri. Astăzi lumea nu se mai sacrifică, nu mai face compromisuri la nesfârșit, nu mai iartă la nesfârșit și nu mai acceptă un destin nefericit. Când simt că nu mai pot, se despart… divorțează.

_Divort1

Divorțul nu este o plăcere sau o fericire pentru nimeni. Divorțul este un pas greu, o decizie dureroasă, care implică efort, alergătură, documente și multe, multe planuri de viitor. Oricine poate completa și depune o cerere divort, atât la judecătorie, cât și la notar. Pentru că mai nou se poartă divorțurile la notar. Mai ales că un divortul la notar nu este atât de complicat ca cel de la judecătorie. La notar scapi imediat de angajamentul făcut, însă la judecătorie durează, uneori luni de zile, alteori ani.

Divorțurile sunt grele când la mijloc mai sunt sentimente, copii, bani și lucruri de împărțit. În general lumea nu știe ce o așteaptă când ia o asemenea decizie, de aceea caută să se informeze pe toate căile. Tocmai pentru astfel de situații în care nu știi ce te-așteaptă, ce acte îți sunt necesare, când nu știi ce se va întâmpla cu proprii tăi copii, cu împărțirea bunurilor, cu pensia alimentară și cu multe alte aspecte; pentru aceste întrebări lungi și fără răspuns a fost creat site-ul Divorț.ro. Divorț.ro este locul în care toate întrbările legate de divorț își găsesc răspunsul. Aici veți găsi informații despre întocmirea dosarelor de divorț, despre demersurile care trebuiesc parcurse pentru a câștiga custodia copiilor, detalii despre partaj și multe alte informații foarte prețioase. Și nu numai atât, dacă aveți nevoie de un avocat, de un psiholog specializat în divorțuri, de un mediator sau trainer, pe Divorț.ro, găsiți totul. De la informații vitale, la cele care vă pot ajuta psihic și emoțional. Ba chiar site-ul are și un Forum în care cele mai jenante întrbări și situații își găsesc răspunsul și rezolvarea.

Într-adevăr divorțurile sunt grele, dar nu sunt o tragedie. Nu priviți această despărțire ca pe o mare nenorocire. Gândiți-vă la divorț ca la un nou început, ca la o salvare, atât pentru voi, cât și pentru copii voștri. Decât să rămâneți într-o căsnicie în care cearta este la ordinea zilei sau o căsnicie presărată cu violența domestică, mai bine plecați înainte să se producă adevărata tragedie. Până la urmă nu sunteți nici primii și nici ultimii care se despart. Chiar dacă sunteți cununați religios, când nu se mai poate, nu se mai poate.

Și când luați această decizie, trebuie să vă gândiți bine și să vă informați corect, mai ales dacă vreți să obțineți custodia copiilor. Divorț.ro este soluția cea mai rapid pentru a învăța tot ce trebuie să știți, astfel încât divorțul să se producă cât mai repede și în favoarea voastră. Nu este ușor, dar nu-i nici capătul lumii.

Eu vă doresc să fiți fericiți, dar dacă nu puteți fi, ar trebui să căutați fericirea! O viață avem și este păcat să o irosim într-o existență nefericită!

logo