Cum se cultiva castravetii?

           Cum se cultivă castraveții? Hmmm… grea întrebare pentru mine!

       Când eram mică am avut privilegiul de a locui la casă. De fapt nu casa era privilegiul, ci grădina imensă de legume pe care o aveam. Cine se ocupa de cultivarea legumelor?! Evident, mama! Ea era „zâna” legumelor și mi se părea fascinant cum din micile semințe și răsaduri ieșeau legumele de toată frumusețea. Țin minte și acum ceea ce-mi spunea ea în fiecare primăvară: „Dintre toate legumele, cei mai puțin pretențioși sunt castraveții”. Nici acum nu știu de ce spunea asta, muncea în fiecare dimineța în grădină și totuși i se părea atât de simplu și de firesc să aibă grijă de legume. Îmi amintesc și acum gustul legumelor din grădină și-mi lasă apă în gură. Erau cu adevărat sănătoase și delicioase. Făcea mama niște salate și niște mâncăruri cu legumele proaspete de s-ar fi minunat și regii. O bunătate.

         Nu știu ce mi-a venit astăzi să scriu despre grădina mamei, dar cert este că mi-e poftă de mor de castraveții în saramură pe care îi punea ea în fiecare vară. Îi așeza într-un borcan de 5 kilograme, punea peste ei apă cu sare, bețe de mărar, usturoi, ardei iute și-i lăsa la soare câteva zile. După maxim o săptămână, în funcție de cât de cald era afară, mâncam niște castraveți murați delicioși!!! N-am mai mâncat castraveți în saramură de când aveam doisprezece ani și tare mi-e poftă, vă spun sincer.

seminte-castraveti-cornichon-levina-f1~136Acum, fiind la vârsta maturității, am ajuns să mă întreb: cum se cultivă castraveții?! Chiar nu știu, dar mi-ar plăcea să aflu. Așa că am căutat pe net! Căci de, am netul la discreție. Și-am aflat că există foarte multe soiuri, extrem de multe, atât pentru exterior, cât și pentru sere; există castraveți care se consumă numai proaspeți și castraveți special pentru murături. Formele lor sunt atât de variate încât uneori nici nu mai seamănă cu niște castraveți. Mare mi-a fost mirarea când am aflat că minunații castraveți pot fi crescuți oriunde: în grădină, într-un ghiveci lângă casă, pe lângă garduri, însă există o regulă: castraveții au nevoie de o temperatură caldă și de un sol umed, care să aibă minim 21 de grade celsius temperatura. Udați în fiecare dimineață, dar nu în exces pentru că rădăcinile se vor putrezi, castraveții vor crește așa cum vă doriți, în funcție de soiul lor: mari sau mici, pentru a fi consumați proaspeți sau pentru a-i conserva. Cică nu sunt indicate răsadurile pentru castraveți, se spune că este o muncă în plus și inutilă pe deasupra, însă majoritatea oamenilor pun semințele în păhărele, cresc răsadurile, apoi le plantează în pământ la sfârșitul lunii aprilie.

         Dacă tot nu sunt pretențioși castraveții, mă bate gândul să-mi cumpăr niște semințe de castraveți de aici: http://www.agrohub.ro/catalog/seminte-castraveti-14. Ce voi face cu semințele de castraveți? Le voi sădi în ghivece, apoi le voi planta în grădina din fața blocului. Ce dacă stau la bloc?! Dacă vreau, pot să-mi cultiv câțiva castraveți pentru un borcan de murături în saramură pentru vară. Nu pot să mă abțin, sunt curioasă dacă îmi vor crește la fel de frumoși cum îi creșteau mamei. M-am tot uitat pe AgroHub.ro și castraveții care seamănă cel mai mult cu cei pe care îi mâncam eu în copilărie sunt cei care se nasc din Semințele de Castraveți Cornichon Levina F1. Aceștia sunt un hibrid semitimpuriu standard de castraveți tip cornichon cu flori predominant femelă. Fructele sunt 100% fără gust amar și au un aspect comercial deosebit. Eu n-am de gând să îi vând, dar am de gând să îi mănânc și dacă nu vor fi amari, cu atât mai bine!

           Cică prezintă o toleranță ridicată la condițiile de stres și se recomandă pentru cultura nepalisată în câmp, iar recoltarea poate fi atât manuală cât și mecanizată. Sunt extreeem de curioasă să văd dacă în fața blocului îmi vor crește. Nu am flori în grădină, doar iarbă. Știu foarte bine că semințele de castraveți nu sunt prietene cu salvia și cum n-am salvie în grădină, sper că voi mânca castraveți la vară. Voi ce spuneți? Să plantez aceste semințe de castraveți în grădina mea?

AgroHub.ro

Portret neterminat

    cr.e-rusu.ro

       Astăzi voi încerca să-ți creionez portretul în amintiri. În culori pastelate și șterse, cu umbre și linii mai fine. La început, la prima imaginare, ești aproape viu, o aură luminoasă te înconjoară, mă orbește și mă face să-mi fie greu să-mi amintesc cu precizie trăsăturile feței tale. Căci știi doar, nu te-am mai văzut de mult… de prea mult timp. Dar încă-ți mai pot reconstrui chipul și sufletul în întuneric. Ai aceeași înfățișare simplă, care inspiră căldură și blândețe. Fața nu-ți este roasă de uitare, ci din contră, te percep mai senin ca niciodată. Mă poartă lumina spre tine, și mă îndrept pe calea ei cu pași mici, de teamă să nu stric fărâma de amintire. Ating gropile uitării cu tălpile goale, și totuși nu te risipești în abisul memoriei mele. Te-ating cu degetele în depărtare, ai încă trupul cald și parcă-ți simt și respirația adiată de vântul conștiinței mele.

        Sunt în fața ta, te văd perfect, acum. Strălucirea ți s-a mai domolit, ești clar și frumos, așa cum am bănuit că mi te voi aminti. Ba chiar, căteva detalii mă fac să cred că te-am idealizat, m-am îndepărtat puțin de realitate. Și știu că iubirea mi-a impus această reflexie a ta. Dar nici că-mi pasă, te desenz așa cum te văd, poate distorsionat, poate desăvârșit. Încă ai fruntea aceea lată ce emană inteligență, ochii nu-ți mai sunt căprui, acum se scaldă în nuanțele aurului lichid. Mă privești fix, printre genele blonde… acele gene dese și întoarse care mă fac să mă întreb dacă se împletesc cu fiecare clipire a ochilor. Nasul ți-e ușor în vânt, frumos, îți dă un aer enigmatic… pomeții rotungiți mă fac să îmi doresc să îi sărut. Pe obraji ți-au mijit iar firele de păr blonduțe… ce bine îți stă așa, la o simplă atingere te simt mai viguros ca niciodată. Cobor ușor spre buzele puțin palide, au culoarea piersicilor fragede, catifelarea cașmirului, voluptatea fructelor și parfumul florilor. Cu vârful degetelor, sfios, le ating cu teamă… mi-e frică de vraja ce s-ar putea risipi. Dar nu… te simt… și-mi place. Ți-aș da o sărutare. Mă apropii. Mă ridic pe vârfuri, îmi înconjor brațele după gâtul tău și-ncerc să mă înalț, să-ți pot atinge gura cu-ale mele flămânzite buze. Dar nu, nu se poate… mă trezesc îmbrățișând aerul, îmi pierd echilibrul și cad pe parchetul rece și tare. Te-am spulberat… n-am apucat să te sărut, nici să-ți simt bătăile inimii… te-ai dus în neant, acolo de unde ai venit. Și portretul a rămas neterminat, la fel ca visul meu neîmplinit…

Turbo Chef a la MasterChef

          Răspunzând provocării pe care Blogal Initiative a lansat-o prin Campania „Doriți să testați produsele Tupperware?” am primit și eu spre testare minunatul bleander ecologic Turbo Chef de la Tupperware cu care sinceră să fiu mi-am cam făcut puțin de cap. 🙂 L-am primit repede, Compania Tupperware s-a mobilizat rapid și după ce mi-am exprimat dorința că vreau să îl testez, în 2 zile mi-a și ajuns acasă. L-am despachetat cu mare nerăbdare, eram tare curioasă să văd cum arată, să îl ating, dar mai ales să îl încerc, să văd ce poate. La prima figură mi s-a părut cam micuț, parcă aș fi vrut să fie mai mare, dar a fost făcut cu cap pentru că dacă l-ar fi realizat mai măricel, anumite produse mai tari ar fi fost mai greu de mărunțit. Turbo Chef ar trebui să fie nelipsit din orice bucătărie. Turbo Chef este format dintr-un castronel din plastic semi-transparent de cea mai bună calitate, un capac tot din plastic dar mat prevăzut în interiorul său cu un mecanism cu fir care este în legătură cu tulpinița din interiorul bolului pe care sunt prinse 3 lamele foarte ascuțite care mărunțesc repede și fără efort aproape orice.

20131001_121248

       Cu el se pot mărunți tot felul de zarzavaturi, fructe, alune, nuci, ciocolată, rădăcinoase, chiar și carne fiartă și unele brânzeturi tari. Cel mai bine se toacă produsele mai tăricele, pentru că cele perisabile se fac pastă, cartofii fierți de exemplu se fac ca un piure. Cheia constă în mecanismul de mărunțit, pentru tocat fin se trage de fir de mai multe ori, pentru tocat mai măricel, se trage numai de câteva ori. Veți vedea în cele ce urmează cât de fin sau de mare am tocat eu. Despre Compania Tupperware am numai lucruri bune de zis, în primul rând îi apreciez pentru că ei comercializează produse ecologice, reutilizabile. Tupperware este firma care economisește resursele planetei fără doar și poate. Au înlocuit cu succes pet-urile, sticlele din plastic și caserolele de unică folosință cu sticlele eco reutilizabile din plastic pur, medical, și cu vase din plastic garantate pe viață. Tupperware este o companie multinațională, având peste 60 de ani de experiență, leader în vânzările directe. Este cunoscută și apreciată în 140 de țări, de peste 100 de milioane de clienți în fiecare an. Adevărul este că e o diferență de la cer la pământ între plasticul unui castron obișnuit din plastic și plasticul dispozitivului Turbo Chef, nici nu există grad de comparație. Din ce am văzut pe catalogul Tupperware care mi-a fost pus în coletul cu Turbo Chef, compania comercializează de toate, paractic poate înlocui cu totul vechea noastră bucătărie; atât în materie de vase, capace, tacâmuri, spatule, sticle, farfurii, caserole, pahare și așa mai departe cât și dispozitive pentru mărunțit, tocat, ras, curățat, spart, strecurat și multe altele. Aceste produse sunt făcute special atât pentru păstrare cât și pentru servire. Pot fi puse în frigider, în congelator, cât și în cuptorul cu microunde. V-am zis, pot înlocui cu totul bucătăria. Îmi plac mult produsele lor, în primul rând pentru că sunt confecționate inteligent din cele mai bune materiale, dar și pentru că sunt viu colorate, sunt cochete, formele lor fiind foarte atractive, sunt extrem de rezistente și ne ajută să economisim mulți bani în primul rând la curentul electric. Cât curent nu consumă gospodinele cu blenderele lor obișnuite care se alimentează la curent, cu mixerele grele și incomode?! Foarte mult, vă spun eu. La prima vedere produsele Tupperware par foarte gingașe, seamănă puțin cu jucăriile pentru copii fiind și foarte ușoare, dar când le pui la treabă fac munca într-un mare fel, profesional, ușor și rapid, fără bătăi de cap, fără nervi, fără efort. Sunt puține muncile pe care nu le poți face cu ajutorul produselor Tupperware, inteligenți au fost cei care au realizat această afacere și am senzația că în curând va detrona industria electrocasnicelor obișnuite.


         Așaaaa… și acum să vă arăt la ce am folosit eu Turbo Chef. Păi în primul rând în ziua în care l-am primit nu aveam niciun plan de bătaie, nu vroiam neapărat să fac ceva anume, am vrut să îl încerc să văd cum funcționează și mai ales dacă funcționează. Și da, funcționează și chiar foarte satisfăcător. Așa că am început să scot din frigider și din cămară câteva alimente care mi-au venit mie în minte la prima figură.

1.      Am tocat niște pătrunjel. Adevărul este că de fiecare dată când toc orice fel de verdeață sunt pe cale să îmi tai unghiile și niciodată nu sunt în stare să o mărunțesc așa de fin cum mi-aș dori. N-am nici cuțite foarte ascuțite, pentru că nu sunt o bucătăreasă desăvârșită, dar și dacă ar fi fost mai ascuțite sigur mi-aș fi tăiat degetele. Am pus în Turbo Chef pătrunjelul cu tot cu codițe, în ele știu că sunt cele mai multe proprietăți nutritive. Și am rămas puțin uimită pentru că mi l-a mărunțit mărunt și nici nu a scos sucul din el. Mă gândeam că mi-l va face o pastă umedă, dar nu, pătrunjelul era tocat fin și perfect proaspăt, fără să mă fac totuna pe degete de suc.

 20131001_113311

2.      Am făcut un sos de roșii cu pătrunjel și usturoi. Am pus pătrunjelul într-o punguță, am curățat repede două roșii și un cățel de usturoi și le-am mărunțit împreună. Am presărat puțin pătrunjel în el, cel tocat înainte, și uite așa mi-a ieșit un sosuleț de roșii numai bun. Dat într-o undă de fiert sau tras puțin prin tigaie cu puțin ulei de măsline, sosul de roșii cu usturoi și pătrunjel poate fi perfect pentru paste.

 20131001_114559

3.      Am tocat mere proaspete. Inițial am vrut să văd dacă poate toca și ceva mai tare cum este un măr proaspăt cules dintr-un copac aflat pe pământ de țară. Am spălat rapid Turbo Chef-ul cu apă rece și puțin detergent de vase, am spălat repede două mere, le-am tăiat în 4 și le-am pus în Turbo Chef. Blenderul nu mi-a opus nicio rezistență, a tăiat în măr ca în brânză, foarte ușor și rapid. Am lăsat merele mai măricele ca să vedeți și voi ce cubulețe drăguțe am făcut. Cu merele tocate puteți face gem de exemplu, sau și mai gustos, umplutura pentru o plăcintă cu mere. Decât să vă răniți degetele chinuindu-vă să dați merele pe răzătoare, mai bine le tocați cu Turbo Chef. Mai mărunt trageți de fir de mai multe ori.

 20131001_115235

4.      Am făcut măr cu biscuiți pentru bebeluși sau pentru bunicuțele fără dințișori. 🙂 Dacă tot lăsasem cubulețele de mere mai mari am rupt în două câțiva biscuiți peste mere și am mărunțit în continuare cu ajutorul lui Turbo Chef. Și uite așa am făcut o pastă delicioasă de măr cu biscuiți pentru bebeluși. Dar cum eu nu am bebeluși în casă, i-am dat pasta bebelușei de bunică-mea să o mănânce. I-a plăcut, nu știa scumpa de ea ce bunătate îi dau eu ei. Habar n-avea ce gust are… P.S. nu prea și-a hrănit ea nepoții în copilărie. 🙂

 20131001_120027

5.      Am tocat castraveciori murați. Iarăși am spălat Turbo Chef-ul cu apă rece, dar fără detergent pentru că merele nu sunt grase și nici nu au miros puternic și nu a fost nevoie să îl clăbucesc și apoi am tocat niște castraveciori murați ca pentru salată de Boeuf. Castraveții i-am rupt în două și i-am pus în Turbo Chef, intră câte trei mai potriviți ca mărime, deodată. Și i-a tocat brici, super frumos și uniform.

 20131001_120848

6.      Am tocat morcovi. Am tocat morcovi fierți, ce-i drept, pentru că mi-a venit ideea să fac o salată de Boeuf. Vă dați seama fiind fierți ce ușor și drăguț i-am tocat cu Turbo Chef. Am tras fix de 5 ori, atât mi-a trebuit ca să toc 3 morcovi potriviți ca mărime, toți de-odată. I-am făcut la fel de mărunți cum făcusem și castraveciorii.

 20131004_165503

7.      Am tocat cartofi. La fel ca și cu morcovii, am fiert cartofii, i-am tăiat în patru și i-am pus în Turbo Chef. Având cartofii mai mari, nu a intrat decât câte unul. Cu cartoful fiert a mers puțin mai greu pentru că au fost untoși și aveau tendința de a se pasa în loc să îi taie, dar nu din cauza Turbo Chef-ului ci din cauza cartofilor care sunt untoși și înecăcioși când sunt fierți. Cu toate acestea m-am descurcat și i-am mărunțit și pe ei.

 20131004_170019

         De fiecare dată când vine vorba de Salată de Boeuf nu reușesc niciodată să toc legumele egal, ba fac cartofii prea mari, ba castraveții, ba toc morcovii mai mărunt, ba toc ouăle prea mare și tot așa. Dar cu Turbo Chef am reuși să le mărunțesc pe toate în mod egal și uniform. Adevărul este că pe cât e de gustoasă această salată pe atât este de migăloasă. Cred că de asta se face mai mult de Revelion, pentru că doar atunci sunt dispuse gospodinele să toace în stil barbar kilograme de legume și carne ca să facă o Salată de Boeuf de toată isprava.

      Pentru salata Boeuf am folosit:

  • 6 cartofi mari;
  • 4 morcovi potriviți;
  • 1 conservă de 400 de grame de mazăre gata fiartă;
  • 6 castraveți murați potriviți;
  • 3 ouă fierte;
  • 1 jumătate de piept de pui mare;
  • maioneză făcută în casă din 2 gălbenușuri crude de ou, 1 linguriță de muștar dulce de masă, doi stropi de suc de lămâie proaspătă, un praf de sare și cam o jumătate de litru de ulei de floarea soarelui.
  • Sare și piper după gust.

20131004_174723

          Am tocat toate legumele, ouăle fierte și carnea tot fiartă la Turbo Chef, le-am pus într-un castron mare, am asezonat cu sare și piper. Doar mazărea am lăsat-o întreagă din conservă. Apoi am făcut maioneza într-un castron de faianță/porțelan de mână, cu o lingură de lemn. Am pus în castron gălbenușurile de ou, o linguriță de muștar, sucul de lămâie și am început să amestec în sensul acelor de ceasornic și încet, încet am adăugat ulei, puțin câte puțin. Secretul ca maioneza să nu se taie este să nu schimbați niciodată sensul în care amestecați, să nu gustați din ea direct de pe lingura cu care o mixați și să adăugați uleiul puțin câte puțin, dacă îl puneți pe tot o dată nu vă iese nimic. Când faceți maioneza trebuie să fiți zen, dacă sunteți nervoși sau supărați nu prea vă iese și este posibil să se taie. Maioneza se amestecă până se omogenizează perfect și se face de un galben frumos, deschis. Dar în principiu nu-i mare filosofie nici cu maioneza. După ce am făcut și maioneză am turnat-o peste legumele din castronul mare și le-am amestecat ușor cu o lingură de lemn. Apoi se pune în vase mai mici, se ornează pe deasupra cu maioneză și diverse legume și asta-i toată minunăția de salată de Boeuf. 🙂

          Cam așa arată Salata mea Boeuf, nu-i e prea frumoasă că nu mă pricep la ornat, dar a fost extrem de gustoasă și de arătoasă în interior pentru că toate legumele aveau aceeași mărime, iar contrastul culorilor era superb. Parcă aveam în farfurie o primăvară colorată în nuanțe de verde, galben și portocaliu. Mmmm… delicos.

 20131004_174610

  

          Și cu această salată se încheie și prima mea experiență cu Turbo Chef, dar am de gând să îl folosesc ori de câte ori voi găti. Astfel economisesc timp, bani și oboseală. Gătitul cu Turbo Chef devine o plăcere. Mulțumesc Tupperware pentru un Turbo Chef a la MasterChef.  

            Acesta a fost review-ul meu! 🙂

Tu simți sărbătorile?!

    A Cozy Christmas     

      A trecut și Sfântul Nicolae… copii cred că s-au bucurat cel mai tare… în fond ei simt cu adevărat spiritul sărbătorilor, ei sunt norocoșii. Pe unii dintre noi Moș Nicolae ne-a uitat, pe alții ne-a sărit, pe unii ne-a dezamăgit, pe unii i-a mulțumit… i-a bucurat și fericit. Anul acesta n-am simțit, ca în alți ani, că este sărbătoare, că vine Moșul… și mă uitam și eu la știri aseară, ca tot omul și după ce că eram supărată de-ale mele că maică-mea este în spital… a început Esca să mă înnebunească cu stocurile magazinelor de jucării care au fost epuizate de părinții disperați. Apoi a fost știrea în care un copil foarte sărac a primit acum ceva timp un laptop, iar de Moș Nicolae a mai primit unul… însă știind cum este să nu ai laptop dar să îți dorești din tot sufletul unul, i l-a dăruit altui copil sărac din satul său. M-a impresionat foarte tare, mai rar așa ceva. Alți părinți săraci nu i-ar fi dat voie să îl dăruiască, ar fi putut să îl vândă și cu acei bani să mănânce două luni, sau să își cumpere alte lucruri trebuincioase și importante… Câtă noblețe într-un singur copil, cât de multă bunătate și cu ce puritate a făcut cadou acel laptop prietenului său. Am zărit în ochii acelui copil adevărata bunătate divină și inocența neîntinată care este atât de neprețuit. Și-am ajuns la concluzia că mare dreptate are mama când spune că, dar din dar se face Rai. Fiți siguri de asta, orice oferi din suflet îți va fi răsplătit înzecit. Chiar de îți dai ultimul leu din buzunar unui nevoiaș, unui bolnav, Dumnezeu îți va trimite bani neașteptați, soluții neașteptate… în fine.

        Și când mă simțeam și eu bine și impresionată de știrea cu copilul darnic, hop altă știre care m-a tulburat fantastic. Au dat la știri despre familii sărace cu copii mulți care au primit și ei cadouri de la oameni de bine, fructe, dulciuri, câteva jucării. Copii mai mici nici nu recunoșteau bananele, nu știau ce sunt… dintre copilașii mai mari nu îndrăzneau să se apropie de cadouri, erau rușinați, nu știau ce înseamnă să primească ceva… nu știau să reacționeze, să se bucure. Mi s-a pus un nod greu în gât și parcă mă sufocam… mi-a fost tare milă de ei. Apoi au arătat niște copii la un orfelinat care au primit doar fructe… ce mult se bucurau acei copii la vederea merelor, bananelor și portocalelor. Alți copii care au de toate nu îi poți convinge să mănânce un fruct, în schimb bieții orfani s-au bucurat de parcă le fuseseră aduse cele mai de preț delicatese.

       M-am întristat foarte tare, mă durea inima la propriu… și eu în copilăria mea am avut perioade când nu primeam mare lucru de Craciun sau Sfântul Nicolae, mama îmi lua tot ceva care să îmi fie de folos… țin minte de un Crăciun, eu îmi doream tare mult o păpușă și am primit un penar și o portocală. Am fost tare dezamăgită… atunci n-am înțeles că mama nu putea mai mult… că nu avea posibilități de mai mult. Dar cu toate astea m-am arătat încântată ca să nu o întristez pe ea. N-am avut de fiecare dată brad, n-am avut de fiecare dată nu știu câte feluri de dulciuri… dar nu mi-a lipsit niciodată afecțiunea mamei mele. 

      Și stăteam și mă gândeam aseară, cât de mulți copii săraci sunt, cât de mulți copii triști care nici măcar nu îndrăznesc să viseze la venirea Moșului. Și dacă au ceva bun de mâncat de Craciun probabil că este tot ce contează. Sunt atât de mulți copii orfani care nu se pot bucura de căldura unei familii, care nu știu ce înseamnă mângâierea unei mame, care nu cunosc protecția și siguranța unui cămin stabil, care nu știu ce înseamnă o masă îmbelșugată, care n-au avut niciodată un brad de Craciun. Cât de mulți copii sunt pe străzi abandonați, în frig își duc traiul, mănăncă te-mir-ce, nu cunosc noțiunea timpului după sărbători ci după anotimpuri, copii singuri, triști, bătuți de oameni și de soartă. Și nu sunt doar copii, sunt mulți oameni nevoiași, fără case, săraci lipiți pământului… Și ce să mai vorbim de copii bolnavi, cu afecțiuni incurabile care tot ce își doresc este să fie sănătoși, să trăiască… să se poată bucura de copilăria lor, de viață… Trist… 😦

      Oare câți dintre noi conștientizăm partea aceasta crudă a vieții?!

      Scopul articolului meu nu este să vă indispun sau să vă întristez… deși sunt conștientă că oarecum vă ”ating”… nu vă fac morală, nu vă îndemn să mergeți la orfelinate, aziluri sau pe străzi ca să împărțiți hrană, dulciuri, fructe sau haine… vă cer însă să învățați să vă bucurați de sărbători, de adevăratul spirit al Crăciunului, să vedeți frumosul din lucrurile mărunte, să vă bucurați de părinții voștrii, de frații voștrii, de prietenii voștrii. Să fiți recunoscători că puteți merge, că vedeți, că auziți, că puteți vorbi, că puteți munci, că aveți ce pune pe masă, că aveți unde dormi, că aveți căldură, confort, că atâta lume vă iubește… fiți recunoscători pentru tot ce aveți, mult sau puțin… alții nu au deloc. Conștientizați-le munca părinților voștrii, apreciați-le sacrificiile, iubiți-i mult… inspirați magia sărbătorilor de iarnă.

      Sunt prea multe suflete care nu au nimic, Tu ai, ești binecuvântat!! Fii recunoscător pentru bunicii tăi, pentru mama ta, pentru tatăl tău, pentru frații tăi, pentru sănătatea ta și alor tăi, pentru bunurile tale materiale, pentru toată iubirea de care ai parte.

      Simte sărbătorile de iarnă dincolo de cadourile minunate pe care le aștepți, fii fericit că ești cu familia ta… ai ceea ce unii dintre noi nu îndrăznesc să viseze. Și dacă din puținul tău dai și nevoiașului de la colț de stradă înseamnă că ești un om cu adevărat și valoros, că ai înțeles spiritul sărbătorilor, că ai înțeles că nașterea Domnului înseamnă iubire și dăruire pentru aproape.

      Cu tristețe în suflet vă spun că nu mai simt Craciunul ca altă dată, ca atunci când aveam 10 ani și lemnele mocneau în sobă, sarmalele fierbeau de zor, cozonacii creșteau minunați în cuptor și mă bucuram atât de mult că am și eu brad și știam cu siguranță că va veni Moș Craciun. Ai mei făceau niște sacrificii pentru bradul și dulciurile mele, dar tare mai era frumos, minunat mirosea în casă… a lemne, a cetină de brad, a sarmale și cozonaci… nu mai simt ca atunci… pentru că mi-am pierdut inocența, însă tot iubesc Craciunul și încerc să profit de orice moment cu familia mea.

          Tu simți sărbătorile?!