Un ghiocel în păr…

Îți dăruiesc de Dragobete,

Un ghiocel plăpând și alb,

Curat, imaculat.

Lasă-mă să ți-l prind de un fir

Auriu din părul tău.

Să ți-l împletesc în cosițele-ți

Rupte din soare.

Cu acest ghiocel îți dăruiesc iubirea,

Deși pare firav,

Și poate neînsemnat,

El a strâns dragostea și puritatea

În petalele lui micuțe și inocente.

Deși e mic, slăbuț și cam anemic,

L-am cules cu dragoste,

Dintr-o grădină virgină,

Parfumul lui îmi aduce aminte

De savoarea primul nostru sărut,

De sfiala cu care ți-am atins

Prima dată buzele-ți sângerii.

Acest ghiocel te va însoți oriunde vei merge,

Poartă-l în păr,

Sau într-un buzunar la piept,

Iar eu voi fi mereu lângă tine,

Lângă inima ta.

Orice altă floare ar fi pălit

În fața frumuseții tale.

Orice cadou ar fi fost neînsemnat

Pentru tine.

Orice parfum și-ar fi pierdut mirosul

La atingerea pielii tale de catifea.

Tu ești frumusețea toată,

Și numai ghiocelul îți poate încununa părul.

Sunt al tău,

Mă dăruiesc ție

Prin acest ghiocel minunat.

Este întâia floare a anului,

Așa cum tu ești întâia mea iubire

Și unica din lume,

Pe viață.

Primăvara n-a venit încă,

Te-așteaptă soarele să ieși în lume,

Te-așteaptă florile să le atingi,

Te-așteaptă iarba să o calci

Cu tălpile tale umede și calde.

Te-așteaptă natura să o învii,

Te-așteaptă copii să le zâmbești,

Iar eu abia aștept să mă iubești!

Te-aș iubi…

Nu știu nimic despre tine…

Și e atât de intrigant…

Îmi plac ochii tăi,

Să mă scald în privirea lor,

Mi se pare atât de tentant…

Nu știu de unde ai apărut,

Cert este că ai născut în mine curiozitatea,

Te-aș iubi…

Simplu… poate pentru totdeauna,

Nu știu, nu-mi pasă,

Prezentul îmi îndreaptă pașii către tine,

Vreau să ajung la pieptul tău,

Să-ți ascult bătăile inimii,

Pulsul sângelui…

Și să mă infiltrez în sufletul tău,

Ca un ghiocel,

Plăpând dar puternic,

Săpând prin zăpadă,

Născut într-o zi de februarie.

Mă întreb a ce-ți miroase pielea…

A mosc și frunze de tutun…

A scorțișoară și tabac…

A salvie și mușețel…

Nu știu, dar mor de nerăbdare

Să-mi îngrop nasul cârn,

În scobitura gâtului tău lung,

Și dacă-mi vei permite,

Să mușc din mărul Adamului tău,

Și astfel să-ți aflu secretele,

Toate tainele…

Oare palmele tale sunt tot atât de tandre,

Așa cum vocea-ți suavă,

Articulează cuvintele?!

Din buze naști pasiune,

Zâmbetul tău emană iubire,

Umerii lații mă îndeamnă să-i cuprind,

Să te cuprind,

Într-o îmbrățișare lungă.

Vreau să te iubesc astăzi,

Haide să încercăm…

Vedem mâine ce va fi…

Vedem mâine cum ne va fi…

Mahmuri, beți sau fericiți…

Dacă vom vrea să ne mai trezim împreună,

În fiecare dimineață,

Înseamnă că asta-i iubirea noastră…

Ce zici? Te lași iubit?