Ca acum…

Și când îmi va fi mai greu,

Să îmi fie ca acum.

Și când mă voi simți mai rău,

Să simt ce simt acum.

Și când mă vor năpădi grijile,

Să fie la fel de intense ca acum.

Și când îmi vor naște lacrimile,

Să mă atingă la fel ca acum.

Să îmi fie ca acum,

La fel de bine,

Să fiu mereu la fel de liniștită,

Să fiu lipsită de griji

Și supărări ardente.

Și să plâng la fel de mult ca acum,

Adică deloc.

Căci azi zâmbesc

Și mă simt bine…

Soarele îmi luminează inima

De la fereastra larg deschisă.

Pomii sunt pe cale să înflorească,

La fel ca sentimentele mele frumoase.

A trecut iarna ce grea,

Împreună cu norii ei grei.

Au trecut zăpezile cele înghețate,

Au trecut ploile reci și violente,

Așa cum destinul meu crunt s-a dus de mult.

Simt împăcarea,

Ce bine îmi este,

În sfârșit mă mângâie viața,

Mă răsplătește pentru tot chinul,

Îmi alină durerile trecutului

Prin șanse pe care credeam că nu le voi avea,

Vreodată.

Dar uite că nu-i așa,

După ploaie, apare curcubeul,

După iarnă, răsare primăvara,

După plâns, vine și zâmbetul,

După durere, se-așterne împăcarea.

Ce dulce-i liniște sufletească,

Mai dulce decât orice vin,

Mai îmbătătoare decât orice tărie,

Mai plină de fericire, decât orice altă bucurie.

Mă bucur de lucrurile simple

Ca un copil care își primește

Cea mai de preț jucărie.

Fiecare lucru, oricât ar fi el de neînsemnat,

Pe mine mă fericește

Și mă umple de pozitivism.

Astăzi sunt senină și vie,

Sper să o țin tot așa,

Căci n-aș da starea de astăzi

Pe nicio altă bucurie de mâine.

Sunt bine, scump cititor,

Tu cum ești?

Mama și copilul

   nicolae-grigorescu-mama-si-copil     
        Mama și copilul. Ce poate fi mai frumos pe această lume decât o mamă care își strânge la piept copilul pentru întâia oară?! Nimic pe acest pământ nu inspiră mai multă duioșie decât o mamă care își alăptează copilașul cu atâta dragoste în gesturi, sau când îl îngrijește și-l sărută cu o iubire pe care numai o mămică o poate simți. Aș privi o viață întreagă o mamă care se joacă cu puiul ei. Ce zâmbet cald și ce sclipire în priviri au mamele, sunt frumoase tocmai prin calitatea lor de mame, cele mai frumoase, cele mai blânde și cele mai bune ființe omenești. Îmi amintesc de mâna caldă a mamei în vremurile copilăriei când eu eram bolnavă și cum stătea la căpătâiul meu și-mi mângâia fruntea, îmi săruta obrajii și-mi asculta respirația cu multă atenție. Ochii ei îngrijorați aveau cea mai speriată privire, cum își mușca ea buzele de teamă că m-aș putea îmbolnăvi mai tare. Sau vremurile când mă aștepta în poartă ca eu să vin de la școală, cu mâinile în șolduri, parcă o văd și-acum în ochi, și mă întâmpina cu-n zâmbet și-mi lua ghiozdanul greu din spate. Ce vremuri, ce bucurii, ce mulțumire simplă și senină. Sau dulciurile făcute în casă, plăcinta cu mere sau tarta cu vișine, preferata mea, erau dovada vie a iubirii ei.
      Până și palmele la fund primite de la mamă sunt dulci, nu degeaba se spune „unde dă mama crește”, orice palmă este o mare sperietură pentru ea și o lecție de viață pentru copil. Ce gingășie se află în mâinile mamelor când își piaptănă fetițele, le fac codițe împletite pe care le prind cu fundițe colorate. Mama este cea mai importantă femeie din viața unui om și rămâne cea mai importantă chiar dacă devenim la rândul nostru părinți. Ne iubim copii, dar nu uităm niciodată de mama și continuăm să-i purtăm de grijă până la sfârșitul vieții. Și când ea se stinge, ce pustiire se abate peste sufletul nostru, ce durere și ce gol rămâne acolo în adâncul nostru.
     Mama-i mamă chiar și pentru copilul ei de 50 de ani, ea tot s-ar sacrifica și ar face totul pentru ca noi copii, chiar de suntem oameni mari, să ne fie bine, să fim feriți de suferințe, de dureri, de lipsuri și neplăceri. Mama-i mamă și nu avem decât una, la fel ca viața noastră, ea trebuie iubită și prețuită…