Și când îmi va fi mai greu,
Să îmi fie ca acum.
Și când mă voi simți mai rău,
Să simt ce simt acum.
Și când mă vor năpădi grijile,
Să fie la fel de intense ca acum.
Și când îmi vor naște lacrimile,
Să mă atingă la fel ca acum.
Să îmi fie ca acum,
La fel de bine,
Să fiu mereu la fel de liniștită,
Să fiu lipsită de griji
Și supărări ardente.
Și să plâng la fel de mult ca acum,
Adică deloc.
Căci azi zâmbesc
Și mă simt bine…
Soarele îmi luminează inima
De la fereastra larg deschisă.
Pomii sunt pe cale să înflorească,
La fel ca sentimentele mele frumoase.
A trecut iarna ce grea,
Împreună cu norii ei grei.
Au trecut zăpezile cele înghețate,
Au trecut ploile reci și violente,
Așa cum destinul meu crunt s-a dus de mult.
Simt împăcarea,
Ce bine îmi este,
În sfârșit mă mângâie viața,
Mă răsplătește pentru tot chinul,
Îmi alină durerile trecutului
Prin șanse pe care credeam că nu le voi avea,
Vreodată.
Dar uite că nu-i așa,
După ploaie, apare curcubeul,
După iarnă, răsare primăvara,
După plâns, vine și zâmbetul,
După durere, se-așterne împăcarea.
Ce dulce-i liniște sufletească,
Mai dulce decât orice vin,
Mai îmbătătoare decât orice tărie,
Mai plină de fericire, decât orice altă bucurie.
Mă bucur de lucrurile simple
Ca un copil care își primește
Cea mai de preț jucărie.
Fiecare lucru, oricât ar fi el de neînsemnat,
Pe mine mă fericește
Și mă umple de pozitivism.
Astăzi sunt senină și vie,
Sper să o țin tot așa,
Căci n-aș da starea de astăzi
Pe nicio altă bucurie de mâine.
Sunt bine, scump cititor,
Tu cum ești?