De azi îmi aparțin,
Sunt din nou a mea,
Stăpână pe mine,
Pe ceea ce simt,
Pe propria-mi minte.
De astăzi pot din nou să respir ușurată,
Dar a fost cât pe ce să mă sufoc,
Am fentat moartea încă o dată,
Fug de dragoste ca dracul de tămâie,
Nu știu cum le face altora bine,
Nu știu cum alții îi fac față,
Mie îmi complică viața
Și mă face să mă simt neputincioasă.
Mă înrobește iubirea,
Îmi fură rațiunea,
Mă face să comit greșeli,
Mă umilesc
Și uit că-mi aparțin.
Sunt a mea,
Sunt numai a mea
Deși alții m-au vrut
Și poate m-au avut,
În fond am rămas tot eu cu mine,
Așa mi-e cel mai bine.
Oare mi-e bine
Sau mă mint că mi-e bine?!
Atâta „bine” într-o singură propoziție,
Sigur nu-i de bine
Sau poate că este…?!
Nici nu știu unde să mă duc
Și încotro să o apuc.
Trebuie să mă arunc în interiorul meu,
Trebuie să mă redescopăr
Acum că sunt din nou a mea.
Dar oare ce a mai rămas în mine?
Mai am suflet
Sau doar frânturi de inimă?
Rămâne să văd,
Rămâne să aflu,
Acum nu pot decât să zâmbesc
Amar și dulce în același timp
Și să sper la mai bine.
Care bine?
Mai bine!
Litere Stacojii 