Cine Ea?

2b0d30dc081f22cf45211fe1a6563417

Cine e EA?

Mereu s-a întrebat! Cine e Ea? Nu s-a născut din dragoste! Nu-și știe originea paternă. Nu a cunoscut niciodată afecțiunea unui tată devotat. Nu a venit pe lume din dragoste, ci a luat naștere din dorință, din pasiune, din poftă. Nu inocența a procreat-o, nu legătura dintre două suflete, ci legătura dintre două trupuri. Nu a cerut să se nască, nu a cerut să trăiască și totuși a făcut-o. Cum a luat prima gură de aer, s-a agățat de viață cu dinții. A devenit alinarea și pedeapsa celor din jur. A devenit ancora mamei ei, fericirea bunicului, veselia prietenilor, exemplul cunoscuților și otrava iubiților. Era un copil, habar n-avea că viața avea să-i dea de toate – bucurii, dezamăgiri, probleme, greutăți, lecții, dar și experiențe minunate, pe care le păstrează cu sfințenie în suflet. Le-a strâns pe toate, le-a adunat, le-a clasificat, pe unele le-a păstrat, pe altele le-a aruncat și totuși… astăzi se întreabă cine ea?!

Cine e Ea? De unde vine și încotro se îndreaptă? La ce visează? Ce-și dorește? Ce urmărește? Cum e ea? E bună? E rea? E frumoasă? E urâtă? E deșteaptă? E proastă? Cum e? A cui e? Își aparține sau le aparține. În fața ei sunt o grămadă de drumuri. Unele întunecate, altele luminoase! O atrage greul, o atrag enigmele, o atrag provocările și se aruncă în mijlocul lor bucuroasă. Niciodată n-a ales calea ușoară și niciodată n-a făcut așa cum ar face toată lumea. A fugit de când se știe de turmă! Nu se regăsește în ea! Mulțimea o sperie! Întotdeauna a ridicat capul mai sus decât ceilalți și a țintit mai sus decât au încurajat-o alții. Este o încăpățânată, nu ascultă pe nimeni și acolo unde este marea mai tulbure, se aruncă în valurile ei! Îi place să încerce pericolul, să îl testeze, să se joace cu el și își asumă fiecare daună pe care singură și-o aduce sufletului său plămădit din bine și rău. Binele nu o impresionează prea mult. Frumosul o plictisește. Ușorul nu o interesează. Nu știe să trăiască lin și nici nu vrea.

Și totuși cine este Ea? Urmează să descopere! Încă mai are de trăit, încă mai are de iubit, încă mai are de experimentat, încă mai are de testat, încă mai vrea să se joacă, încă se mai are pe sine. Când nu o să-și mai aparțină, probabil că din afară o să observe mai bine cine este ea. Oricum, nici nu este disperată să afle. Se lasă purtată de viață și are de gând să meargă înainte, până-n pânzele albe. Căci pânzele albe o vor învălui cu răcoarea lor și o vor face să-și dea seama că viața ei nu a fost o irosire de sine. Atât timp cât va continua să dăruiască, viața ei va avea întotdeauna sens… cel puțin pentru alții, dacă nu pentru Ea.

Niciodata inapoi

10565134_478302348939898_4873242728417666361_n

         Cred că v-am înnebunit, mereu v-am zis: „Eu nu am decât o singură direcție în viață, ÎNAINTE!”. Pe deoparte v-am spus adevărul, dar v-am și mințit. Mereu merg înainte, dar în dragoste… în dragoste mereu mă întorc din drum sau măcar mă întorc să privesc în urmă, să văd dacă nu cumva cel pe care l-am lăsat în urmă mă vrea înapoi. În dragoste mai fac și compromisuri. Mă cert, dar știu și să-mi cer scuze. Mă despart, dar sunt situații în care mă întorc și mai încerc o dată, de dragul vremurilor apuse. Nici până astăzi nu m-am învățat minte. Niciodată lucrurile reînodat nu mai sunt la fel. Ciorba reîncălzită nu mai are același gust, nu mai este la fel de bună. Dar încerc, decât să regret că nu mi-am mai acordat o șansă, mai bine mă întorc din drum și mai fac o ultimă încercare. Dar știți, niciodată nu duce nicăieri. O dată bruscată sau ruptă o relație, se risipește ca nisipul în vânt, definitiv. Dar suntem oameni și sperăm. Speranța moarte întotdeauna ultima.

        Știți când nu mă întorc niciodată din drum? Când am parte de câte un eșec. Nu mă las îndurerată prea mult timp. Nu trăiesc în trecut și nici cu frica în sân. Nu mă încarc cu durere sau frustrare. Las totul în urmă și merg mai departe, pentru că vreau să fiu fericită și știu că dacă merg înainte, voi avea șansa să descopăr fericirea. În trecut nu mă așteaptă nimic bun, dar în viitor am toate șansele din lume. Așa sunt eu, așa m-a educat mama, așa sunt construită. Nu pot trăi supărată. Nu pot trăi cu frică. Prefer să sufăr și să mă vindec. Nu se poate viață fără vindecare. Rămân cicatricile, dar și cicatricile acele au un scop. Scopul lor nu este durerea, ci învățarea lecției.

       Și da, merg eu încet, uneori in cerc, dar nu merg niciodată înapoi. Așa mi-e bine. Așa evoluez. Așa mă dezvolt. Așa cresc. Așa am toate șansele să fiu iubită și fericită. Și sincer, urăsc oamenii pesimiști și triști care nu fac altceva decât să-și plângă de milă. Aceia nu-și prețuiesc propriile vieți. Nu-și prețuiesc propriile ființe. Nu înțeleg că viața nu este numai roz. Nu înțeleg că suferința șlefuiește și mobilizează. Nu înțeleg că întotdeauna tot răul este spre bine.

        Eu merg înainte! Tu ce direcție ai în viață?