Grosolănia versus putere

Unii oameni cred că dacă se comportă grosolan sunt mai puternici și mai greu de rănit. Ei bine… nu este așa! Grosolănia nu salvează pe nimeni de la suferință și sigur nu aduce nimic bun. Să fii rău sau răutăcios … Continuă lectura

Văpăi…

Umbre… din umbre ies văpăi,

Flacăra dogoritoare nu arde,

Nu mistuie, nu topește și nu strică.

Este lumină strălucitoare,

Este flacăra înțelepciunii,

Nu oricine o are,

Dar mulți ar dori-o în sânul inimii lor.

Este vreun om care nu-și dorește să fie înțelept?

Să ia cele mai bune decizii?

Să facă cele mai bune alegeri?

Oare îi place cuiva să trăiască în umbră,

În neștiință, în incertitudine?

Nu cred… nu cred, deși se spune

Că fericiți sunt cei săraci cu duhul,

Căci a lor este Împărăția Cerurilor.

Cu toate acestea… bunurile materiale,

Da, n-au valoare… însă înțelepciunea,

Este cea mai de preț comoară.

Înțelepciunea vede adevărul,

Dreptatea, dragostea, sinceritatea,

Loialitatea, prețuirea, frumusețea…

Într-un cuvânt… înțelepciunea simte frumosul

Și adevarata valoare a vieții.

Înțelepciunea mi-ar asigura liniștea inimii,

Pacea sufletului…

Conștiința mi-ar fi liniștită,

Aș dormi fără coșmaruri,

Fără griji, fără temeri…

Să fiu înțeleaptă,

Pe deplin…

Ar fi cea mai mare fericire

Pentru mine.

Nu vreau nimic altceva,

Decât să gândesc corect,

În conformitate cu spiritul

Și principiile mele!

Suferința șlefuiește…

La un moment dat am crezut că dragostea nu mai este ce-a fost. Că s-a pierdut, undeva în neant. Că lumea a consumat-o pe toată cu mult înainte să mă nasc eu. Am crezut că este ca un bun consumabil, așa îmi spuneau toți: „până și dragostea se termină la un moment dat”. Și parcă mi-era teamă de ea. Nu vroiam s-o gust, și apoi s-o pierd. Mai ales că toată lumea îmi spunea, parcă voit, ca să mă descurajeze: „dragostea înseamnă suferință”. Și-am ajuns să înțeleg că și iubirea și durerea sunt fețele aceleiași monede. Dar nu puteam să înțeleg de ce. De ce dacă doi oameni se iubesc, de ce mai trebuie și să sufere?! „Pentru că nimic nu-i ușor în viață”. Altă replică care mă îngrozea. De ce nu putea fi viața lină și iubirea fericită?! De ce era nevoie și de obstacole și de încercări?! De ce greu înainte de a fi ușor?!

Și crescând, am ajuns să trec și eu prin viață, la început ca gâsca prin apă, fără să bag ceva la cap. Aveam senzația că în jur nu există altceva decât nedreptate. Până și pe Dumnezeu îl vedeam nedrept. Credeam în El, dar mă întrebam de ce îmi dă mie atâtea și-atâtea necazuri, ghinioane, nedreptăți și suferințe?! Târziu am înțeles că suferința șlefuiește, ea ne face oameni, ea ne deschide ochii, ea ne întărește credința și tot ea ne face să apreciem iubirea. Suferința sapă în noi, scorbolește, caută și găsește mizeria, o scoate afară, o aruncă departe, definitiv. Și înotând numai prin apă sărată sau amară, am dat și eu de apă dulce. Am găsit iubirea, dreptatea, liniștea și împăcarea, probabil că am reușit să le descopăr prin înțelepciunea dobândită prin durere. Fiecare decizie luată cu cap, mă ducea mai aproape de ceva bun. Și în sfârșit, mulțumirea și mândria s-au instalat și ele. Nu, nu mândria aceea, nu trufia, ci satisfacția de sine. Acea satisfacție care te face mândru de propria dezvoltare spirituală. Am bătut la o mie de uși, numai câteva mi-au fost deschise, dar ce-am găsit înauntru a fost mai frumos decât m-am așteptat. Am găsit oameni frumoși, prietenia și iubirea necondiționată. Eheee, și-am iubit și-am fost iubită, și-am pierdut iubirea sau s-a risipit pur și simplu. Dar știți de ce?! Pentru că ei nu au fost gemenii mei, nu erau sufletele mele pereche. El, sufletul meu, jumătatea mea, stă să apară. Probabil că mai am de învățat câteva lecții de viață. Dar știți, viața nu-i deloc amară, e dulce dacă știi pe ce căi s-o iei…

Pentru nimic…

Cine are ochi să vadă,

Va vedea.

Cine are urechi să audă,

Va auzi.

Cine are inimă să simtă,

Va simți.

Cine are minte să gândească,

Va gândi.

Cine nu, nu,

Cui nu-i pasă,

Nu-i va păsa niciodată.

Degeaba ne dăm peste cap,

Degeaba încercăm să facem lucrurile înțelese,

Degeaba zbierăm,

Degeaba explicăm,

Degeaba ne străduim.

Cu omul imposibil,

Totul este absolut imposibil.

Nepăsarea și prostia nu pot fi vindecate,

Omului nemilos să nu-i ceri îndurare.

Prostului să nu-i ceri înțelepciune.

Nesimțitului să nu-i ceri implicare.

Sunt oameni și oameni.

Oameni și animale.

Oameni și monștri.

Monștrii cu chip de om,

Dar cu sânge rece și nesimțiți peste măsură.

Nu vom evolua și nu ne vom schimba soarta,

Până când nu vom învăța să ne pese

Și până când nu ne vom da interesul.

Când toți vom acționa ca unul,

Când vom învăța să fim uniți,

Abia atunci lucrurile se vor schimba.

Dar până atunci, vom continua să murim

Și să ne dăm sufletul pentru nimic.

Totul din cauza nepăsării oamenilor

Și a unui sistem putred…

În zadar…

Pocalul înțelepciunii

Ti-a fost vreodată sete?

Atât de sete de cunoaștere

Încât să bei cu hămesire

Din pocalul interzis al înțelepciunii?

Dar nu orice fel de înțelepciune,

Ci aceea supremă.

Acea cunoaștere care ți-ar fi dezvăluit,

Toate secretele lumii,

Cu toate defectele și toate neajunsurile ei,

Cu toate nelegiuirile și atrocitățile ei.

Dar totodată așa ai avea vederea amplă

De a observa frumosul,

Oamenii luminați și buni.

Mie mi-ar fi frică,

Se spune că sunt fericiți cei săraci cu duhul,

Iar înțelepții nu fac altceva decât să sufere,

Să se îngroape în singurătate

Și să înnebunească singuri,

Undeva într-un colț pierdut de lume.

Mi-ar fi teamă să aflu secretele lumii,

Mi-aș pierde somnul, rațiunea și liniștea,

Aș începe să mă tem și de umbra mea.

Sigur că la început aș avea acea pornire

De a salva lumea. De a o face mai dreaptă.

Dar cu cât m-aș fi afundat mai mult în cunoaștere,

Cu atât aș fi avut convingerea că lumea este pierdută.

Da, lumea e pierdută,

Și nu trebuie să-i știi secretele

Ca să îți dai seama că omul nu va fi niciodată

Fericit și mulțumit.

El va căuta tot timpul ușorul, puterea și banii.

Cu cât îi vei da mai mult,

Cu atât va cere mai mult.

Dacă îi dai un deget, îți va lua toată mâna.

Nu se va mulțumi cu puțin,

Nu va fi fericit.

Dacă are dragoste, o să vrea bani,

Dacă are bani, o să vrea putere,

Dacă are putere își va dori și o iubire.

Și nu le va putea deține împreună,

Pentru că banii și dragostea,

Nu prea fac casă bună împreună.

Dacă aș avea la îndemână

Pocalul înțelepciunii,

Aș da să bea câte o gură,

Tuturor oamenilor de pe pământ.

Pentru că astfel,

Ei vor putea să vadă mai bine,

Vor putea să audă mai bine,

Vor putea să simtă mai bine,

Și mai ales vor putea să ia cele mai bune decizii.

Vor înțelege viața și valorile ei,

Și nu se vor mai lăsa orbiți,

De lucruri efemere.

Vor învăța să se îngrijească de sufletele lor…

Crăciunița

În sfârșit am intrat și eu în atmosfera sărbătorilor de iarnă, aștept Crăciunul, cu o oarecare nerăbdare. În primul rând abia aștept Crăciunul ca să mă odihnesc, ca să mănânc numai bunătăți, ca să stau familia și ca să mă liniștesc. Zilele trecute am admirat pe net tot felul de Crăciunițe, m-am îndrăgostit iremediabil de ele, așa că dragă Moș Crăciun, adu-mi și mie o Crăciuniță, că tare frumoasă mai este.

www.casamea.ro  Se spune în credința populară că atunci când Dumnezeu a creat natura pe pământ, a cerut plantelor să facă flori minunate pentru a le încredința lumii, iar fiecare din plante să își aleagă un anotimp pentru înflorire. A mai cerut florilor să dăruiască mereu celor din jur frumusețe, dragoste, liniște și înțelepciune. Într-o zi, Dumnezeu a văzut între toate plantele, una care de la naștere încerca să dăruiască tot ceea ce era mai prețios pentru ea, doar ca să fie aleasă de către oameni. Oricât se chinuia această floare, nimeni nu se oprea în fața ei pentru a o admira. Nimeni nu o aprecia pentru că avea floarea foarte micuță, iar frunzele foarte mari. Această floare încerca din răsputeri să fie fericită în ciuda faptului că nimeni nu o dorea. Dumnezeu, văzând toate acestea i-a spus acesteia: Văd că ești o plantă foarte frumoasă și că îți faci datoria cu multă dăruire, chiar dacă frumusețea ta nu e apreciată și asta te întristează. Luptă pentru a fi fericită oferind dragostea ta necondiționată oamenilor, deoarece știi bine că au nevoie de ea. Pentru aceasta, îți dăruiesc sângele meu, frunzele tale transformându-se în roșu, iar pentru dragostea și înțelepciunea ta, vei deveni cea mai frumoasă floare în perioada cea mai importantă a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei și esența divină a universului”. Acesta a fost momentul în care planta cu o floare mică și frunzele mari, s-a transformat într-o minunată Stea de Crăciun, simbolul iubirii și a speranței. În fiecare an, în preajma Crăciunului, această floare reușește să își facă datoria de a aduce frumusețe, dragoste, înțelepciune și armonie în viețile noastre, îndeplinid misiunea dată de Dumnezeu.

        Sinceră să fiu, nu știam că minunata floare, Crăciunița, simbolizează atâtea lucruri frumoase. Acum înțeleg de ce este atât de dăruită de Crăciun și de ce oamenii o iubesc atât de mult. Citind această legendă, parcă am intrat și mai mult în spiritul Crăciunului, și-am început să ascult și colinde. Super frumoase și colindele noastre, dar am descoperit una veche, americană, care mi-a încântat sufletul. Mă simt împăcată, mă simt liniștită, mă simt bine și abia aștept să mă îmbrățișeze Crăciunul.

Vă las să vă zbânțuiți și voi pe acest colind – cântec de Crăciun minunat. 🙂

Vă îmbrățișez!

Sursă legendă, UniversDeCopil.ro…       

Bradul mulțumirilor mele

În primul rând, mulțumesc Kanal D pentru acest prilej minunat numit Bradul Mulțumirii, pentru că mi-ai oferit ocazia de a mulțumi, în cele ce urmează, tuturor oamenilor din viața mea, și de a menționa toate lucrurile pentru care sunt recunoscătoare vieții.

Vă invit și pe voi, dragi cititori, să accesați aplicația Bradul Mulțumirii și să împodobiți ingeniosul brad cu mulțumiri pentru cei dragi; mulțumiri pentru toți apropiații voștri care deși, poate, se află la kilometrii întregi distanța, veți avea ocazia de a le face o urare, cu iz de mulțumire și cu parfum de poezie, așa cum nicio altă aplicație nu vă oferă șansa.

Bradul Multumirii

       Cui mulțumesc eu?! Iată:

Mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă să mă plămădească acum 26 de ani și să mă pună măiestos în burtica mamei mele care avea numai 17 ani. Mulțumesc lui Dumnezeu că în sfârșit sunt sănătoasă, că mă veghează de sus și are grijă atât de mine cât și de familia mea. Mulțumesc Lui că niciodată nu m-a lăsat la greu și de fiecare dată când am avut un necaz, și toate ușile mi-au fost închise în nas, El mi-a deschis o fereastră prin care am trecut cu ușurință.

Mulțumesc mamei mele care mi-a dat viață, mulțumesc că m-a păstrat lângă ea deși era o tânără adolescentă la început de drum. Mulțumesc mamei pentru educația pe care mi-a dat-o, pentru toate eforturile pe care le-a făcut pentru mine, pentru toată grija pe care mi-a purtat-o, pentru toată blândețea ei, pentru sfaturile ei bune și pentru toată strădania ei acerbă de a-mi reda sănătatea.

Mulțumesc tatălui meu biologic, a cărui absență m-a făcut să fiu mai puternică, dispusă să lupt pentru ceea ce vreau în viață. Datorită absenței lui, am iubit-o mai mult pe mama. Mulțumesc lui că mi-a dat viață și îl iert pentru că a renunțat la mine înainte de vreme.

Mulțumesc tatălui meu adoptiv care m-a crescut mai ceva ca pe fata lui, mulțumesc că m-a aceeptat și m-a iubit, mulțumesc pentru tot; îi mulțumesc pentru copilăria plină de jucării pe care mi-a oferit-o, mulțumesc pentru grija și afecțiunea lui. Îi mulțumesc lui pentru toate sărbătorile fericite oferite.

Mulțumesc bunicului meu pentru înțelepciunea pe care mi-a insuflat-o. Îi mulțumesc pentru că a născut în mine dragostea pentru carte și lectură. Îi mulțumesc pentru învățămintele și povețele lui, și-i mulțumesc pentru toată dragostea și blândețea pe care o descopeream în ochii lui de fiecare dată când eram în preajma lui. Dumnezeu să îl odihnească.

Mulțumesc bunicii mele pentru bucatele minunate pe care le face, presărate cu dragoste și tradiție. Îi mulțumesc și ei pentru că m-au acceptat în viața lor, a bunicilor, când m-am născut. Deși la început am fost o supărare, în scurt timp am devenit nepoata lor favorită. Le mulțumesc că au lăsat-o pe mama să vină acasă cu mine, pe vremea când eram o bebelușă nou născută.

Mulțumesc profesorilor care mi-au pus stiloul în mână, le mulțumesc pentru toate lecțiile, le mulțumesc că mi-au dezvoltat inteligența, le mulțumesc că m-au făcut să iubesc învățătura și să înțeleg că fără carte, chiar n-ai parte. Și cu carte, toate ușile ți se deschid. Le mulțumesc profesorilor care m-au făcut să înțeleg că inteligența nativă și deșteptăciunea dobândită prin studiu, sunt cheile cu care deschizi porțile vieții și ale reușitelor.

Mulțumesc prietenilor și familiei care m-au făcut să fiu mai bună, care m-au învățat să iubesc și care m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă dreptatea, loialitatea, altruismul și devotamentul. Mulțumesc lor că mi-au îmbogățit principiile și valorile. Și chiar dacă am comis greșeli, mi-au fost alături și m-au susținut, m-au ajutat să mă îndrept.

Mulțumesc vieții care mi-a dăruit o familie mare, frumoasă și unită. Mulțumesc pentru toate oportunitățile, mulțumesc pentru toate reușitele și mulțumesc chiar și pentru piedicile pe care le-am întâlnit de-alungul timpului. Aceste piedici și opreliști m-au făcut să-mi doresc cu ardoare să reușesc în viață, m-au făcut să fiu mai puternică, mai determinată, mai luptătoare, mai ambițioasă și mai conștientă de adevărata valoare a vieții.

Mulțumesc Universului care a conlucrat mereu în favoarea mea, mulțumesc pentru tot norocul pe care îl am. Mulțumesc că nu mi-am pierdut niciodată forța și speranța. Mulțumesc că în ciuda oricărui necaz încă rămân pozitivă și capabilă să găsesc soluții.

Mulțumesc blogosferei care m-a adoptat ca pe o fiică talentată. Mulțumesc ei, pentru că datorită blogosferei am o voce, m-am făcut auzită, mi-am dezvoltat creativitatea și talentul literar. Și-i mulțumesc blogosferei că m-a introdus în lumea magică și inspirațională a publicității. Mulțumesc blogosferei că mi-a îmbogățit cunoștințele și mi-a dat ocazia să interacționez cu oameni minunați, de la care am învățat multe. Blogosfera m-a făcut blogger. Iar bloggeri pe care i-am cunoscut mi-au devenit prieteni buni pe umărul cărora am plâns și am câștigat nopți albe pline de veselie.

Mulțumesc cititorilor mei fideli, datorită lor am crescut și am devenit o bloggeriță citită și populară. Datorită lor mi-am perfecționat stilul, pentru că nu am fost numai lăudată, ci și foarte criticată. Le mulțumesc tuturor.

Mulțumesc sponsorilor și organizatorilor care au pus la cale competiții, campanii și concursuri demne de toată lauda. Le mulțumesc că mi-au dat șansa să particip și eu, le mulțumesc că au crezut în mine, că m-au premiat și m-au lăudat de fiecare dată când am meritat. Mulțumesc pentru toate premiile minunate pe care le-am câștigat, lucruri pe care, poate, nu aș fi reușit să mi le cumpăr în viața de zi cu zi. Mulțumesc tuturor, pentru fiecare premiu, dar și pentru că m-au ajutat să evoluez ca blogger.

Mulțumesc Kanal D mai ales pentru Serialul „Suleyman Magnificul” pe care îl urmăresc în fiecare luni și marți. Sunt cea mai mare fană și tare mult mi-ar plăcea să-l difuzați măcar de luni până joi. Și mulțumesc că i-ați angajat pe Liviu Vârciu și pe Ana, tare frumoși și amuzanți mai sunt. 🙂 Roata Norocului este cea mai tare emisiune. Frumos din partea voastră că ajutați familiile defavorizate și oamenii bolnăviori, cu prilejul acestei emisiuni.

Mulțumesc mie că mi-am păstrat zâmbetul pe buze și veselia!

       Mulțumesc tuturor!

       Sărbători fericite!

       Îmi place Kanal D! 🙂

Imi place Kanal D

Din înțelepciunea lui Solomon

  1. „Unde există multă înțelepciune, este și mult necaz. Totul este deșertăciune.”
  2. „Eu studiez lumea, este posibil să învăț de la cei falși, la fel cum învăț de la cei drepți. Îmi folosesc înțelepciunea cum cred eu de cuviință.”
  3. „Înțelepciunea adevărată; îndeamnă spre dreptate, fără de care nu este înțelepciune.”
  4. „O ureche geloasă aude totul și sunetul șoaptelor nu-i scapă.”
  5. „Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.”
  6. „Când se va stinge, trupul nostru se va face cenușă și duhul se va risipi ca aerul cel ușor.” (fără credință se va risipi, altfel va ajunge în Lumea celor Drepți)
  7. „Ca umbra trecătoare este viața noastră și sfârșitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit și nimeni nu mai vine înapoi.”
  8. „Puterea noastră să fie legea dreptății noastre, că ce este slab nu este de niciun folos.”
  9. „În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire.”
  10. „Chiar dacă în fața oamenilor ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire.”
  11. „Defăimătorii înțelepciunii și ai învățăturii sunt ticăloși, și nădejdea lor este deșartă și ostenelile lor fără de folos și lucrurile lor netrebnice.”
  12. „Căci roadelor bunelor osteneli este slăvită și rădăcina înțelepciunii n-are pieire.”
  13. „Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.”
  14. „Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor.”
  15. „Tot așa și noi ne-am născut și am isprăvit cu viața și nu putem să arătăm niciun semn de faptă bună, ci în răutatea noastră ne-am risipit.”
  16. „Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla subțire pe care o împrăștie vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere și ca amintirea unui oaspete de o singură zi care se destramă.”
  17. „Iar pofta de învățătură are în sine iubirea, iar iubirea este paznica legilor ei, iar păzirea legilor ei este adeverirea nemuririi.”
  18. „Drept aceea, pofta înțelepciunii duce la împărăția cea veșnică.”
  19. „Nu voi merge pe același drum cu pizma care roade, căci ea n-are nicio părtășie cu înțelepciunea.”
  20. Mulțimea înțelepților este mântuirea lumii și un rege cuminte înseamnă bunăstarea poporului.”

www.doxologia.ro

Vine Moș Nicolae

     B365.ro

      În noaptea aceasta vine Moș Nicolae! Motiv de mare bucurie pentru copii și părinți, nu? 🙂 V-ați lustruit ghetuțele? Vi le-ați făcut cu cremă? Eu una așa făceam pe vremea copilăriei mele. În seara aceasta am fost puturoasă, nu mi-am făcut ghetuțele, nu le-am așezat frumos la geam. Îl las pe Moșul să mă surprindă, sunt tare curioasă dacă mama i-a fost complice. 🙂 Până mâine când voi afla dacă a trecut și pe la mine sau nu, haideți să vă spun ce cadouri mi-ar plăcea să primim cu toții în dar, fără excepție, de la mic la mare.

       În primul rând aș vrea ca Moș Nicolae să ne aducă tuturor câte o nuielușă. Și nu, nu pentru că am fost obraznici, ci pentru simbolul pe care îl reprezintă ea. Nuiaua să ne aducă aminte să ne mai ponderăm, să mai lăsăm din răutăți, să ne îndreptăm greșelile, să evităm să mai facem nedreptăți, să mai lăsăm minciunile și să învățăm să fim mai buni, mai drepți, mai darnici, mai serioși și mai sinceri. Da, nuiaua să ne atingă peste obrazul conștiinței și să revenim cu picioarele pe pământ, într-o lume mai bună și mai frumoasă.

      Să ne aducă Moșul, tuturor, multă sănătate, căci fără ea toate bucuriile pălesc. Să ne umple casa cu lumina iubirii, care să ne apropie și să ne facă să fim recunoscători vieții pentru tot ce avem; de la vedere, auz, gust, miros, picioare și mâini, până la familie, prieteni și bunuri materiale, atât de necesare. Să-și aștearnă Moșul pe genele noastre darul magic care să ne insufle înțelepciune și curajul de a lua cele mai bune decizii. Tot el să ne binecuvânteze cu sărutul unei iubiri împărtășite. Să ne dea din desaga lui liniște și împăcare, armonie și mulțumire sufletească. Și tot el să-i bătătorească calea până la noi, celuilalt moș, Moș Crăciun. Să ne ofere Moș Nicolae și un strop de fericire, acea bucurie dulce care să ne facă sărbătorile mai frumoase și care să ne ajute să ne bucurăm cu tot sufletul de momentele petrecute alături de cei dragi.

       Iar copiilor din lumea întreagă, Moș Nicolae să le aducă cele mai frumoase daruri; dulciuri, jucării, cărții, creioane colorate, dar și sănătate, zâmbete pe chipurile lor luminoase și părinți buni și iubitori care să îi călăuzească în viață cu pricepere… care să-i educe, să-i ocrotească și să-i ajute să ajungă la maturitate niște oameni de toată isprava.

       Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Moș Nicolae să aducă fiecăruia după nevoia inimii!