Senzualitatea: slabiciune sau atuu?

Încă de când eram mici mamele noastre ne-au învățat că fetițele trebuie să fie feminine! Și ce nu făceam?! Ne dădeam cu ojă, ne dădeam cu ruj, ne fardam, ne dădeam cu parfum și așa mai departe. Pasiunea pentru haine și modă cred că s-a activat din momentul în care am început să ne jucăm cu păpușile și să probăm hainele mamelor. Poate să uite cineva vremea în care ne împiedicam în rochiile și pantofii mamelor în timp ce le probam, încercând parcă să le imităm?! Însă în adolescență lucrurile se intensifică cu adevărat: băieții încep să observe fetele și chiar facă gesturi drăguțe pentru cele mai frumoase dintre ele.

Așadar învățăm devreme că o femeie trebuie să se îngrijească, să arate cât mai bine, să fie plăcută și așa mai departe. Mi se pare firesc să arătam impecabil, iar lucrurile în viață devin mult mai ușoare. Indiferent că vrem să intrăm la inima celui iubit, că vrem să ieșim în evidență, că vrem să obținem un job sau că am vrea, de exemplu, să lucrăm într-un videochat, modul în care femeia se înfățișează în fața lumii, este foarte important.

Suntem considerate sexul slab, dar avem o mulțime de atuuri – suntem inteligente, suntem zâmbărețe, avem mereu vorbele la noi și reușim să deschidem orice ușă numai dintr-o bătaie de gene. Sinceră să fiu, noi, femeile, primim mult mai multe DA-uri decât un bărbat și pe alocuri, viețile noastre sunt un picuț mai ușoare. Suntem mai rezistente la durerea fizică și de ce să nu recunoaștem, suntem și mai ambițioase. Dacă ne punem în minte să facem ceva, într-un fel sau altul reușim!

rochie

Dar ce înseamnă până la urmă senzualitatea?

Senzualitatea înseamnă mai mult decât un aspect fizic plăcut. Senzualitatea se manifestă de la felul cum vorbești, cum mergi, cum te îmbraci, ce plăceri vinovate ai, până la felul în care îți exprim trăirile emoționale. Totul ține de senzualitate. Orice femeie poate fi frumoasă sau sexy… numai că unele încă nu știu sau n-au aflat încă cum să-și poarte senzualitatea!

Se spune că inteligența este sexy, incită și provoacă. O femeie sigură pe ea, inteligentă și dulce, este irezistibilă chiar și în pijamale roz, mototolite. Chiar și așa îmbrăcată, încrederea ei o va face să radieze și-și va folosi zâmbetul ca pe o armă secretă.  Și să fim sincere, cine Dumnezeu a cunoscut un bărbat care să nu poată fi sedus???

Așadar fetelor, e timpul să învățați! E timpul să vă folosiți atuurile! E timpul să fiți senzuale! E timpul să străluciți! O pereche de pantofi cu toc cui, câteva pulverizări de parfum, un ruj roșu și părul lăsat pe spate, să-l future vântul, și veți fi observate într-o clipă! Nu uitați, senzualitatea este arma cea mai puternică a unei femei!

I’m not normal

b6a8373da9a84fefa2bec62c4a92877eNu sunt normală și nici nu-mi doresc să fiu. Nu vreau să arat ca toți ceilalți și nici să mă comport ca toți ceilalți. M-am învățat să fiu altfel, m-am învățat să fiu specială și am descoperit că a fi altfel, are avantaje.

Dacă ar fi să aleg între persoana care sunt și posibilitatea de a fi normală, aș alege să fiu tot eu, așa cum sunt, cu bune și cu rele. Nu aș ști să fiu altfel, nu mi-ar plăcea, nu m-aș mai simți eu. Probabil că m-aș adapta, probabil că aș învăța să fiu noua EU, însă… așa cum sunt acum, altfel, am șansa de a demonstra lumii că „diferit” nu înseamnă mai rău. „Diferit” presupune mai multă muncă, dar și rezultatele sunt pe măsură, uneori peste așteptări.

A fost o vreme când mă durea, mă prefăceam și căutam să intru într-un soi de normalitate care mă strângea. Eram nefericită, așa că am renunțat la măști. N-am mai pretins că sunt obișnuită și am ales să fiu extraordinară – adică opusul banalității și a normalului. Ce-am descoperit?! O Alina capabilă să facă multe, o Alina care știa să lupte, care voia mai mult, care-și dorea lângă ea oameni excepționali, o Alina sigură pe ea și ambițioasă. Trecerea de la frustrare la mulțumire de sine a fost relativ grea, însă a meritat toată durerea. Astăzi pot să mă privesc în oglindă și îmi place ce văd. Dincolo de înfățișare, se află sufletul meu frumos și o inteligență care mă face plăcută aproape tuturor oamenilor.

M-am schimbat într-un an cât alții într-o viață. Am învățat atât de mult, încât acum, când mă uit în urmă, parcă nu-mi vine să cred. Am primit niște șanse nemaipomenite, mi s-au deschis niște uși infinit de mari și am știut să accept ceea ce am primit și să fructific. M-am maturizat, am evoluat și astăzi pot să afirm că fiind eu este cea mai bună persoană pe care aș fi putut să aleg să fiu.

Sunt eu și am lângă mine o mulțime de oameni care mă acceptă așa cum sunt – cu defecte și o mulțime de calități!

Omul ochilor…

Crezi tu?!

Ești sigur de asta?!

Chiar crezi că frumusețea e totul?!

Frumusețea…

Toată lumea o are.

Într-o mică sau mare măsură.

Dar bunătatea…

N-o au toți.

Și chiar dacă o au…

Nu toți o scot la iveală.

Te îndrăgostești de chipul frumos,

E posibil.

Dar ce te faci când frumusețea fizică,

Nu suplinește bunătatea

Și inteligența?!

Oare nu pleci?!

Oare nu ești dezamăgit?!

Fii mai atent la ochi,

Și nu la chip.

Ochii sunt oglinda sufletului…

Ce-ți spun ei?!

Întunecați ca negura,

Dar buni ca pâinea caldă.

Albaștrii ca cerul senin,

Dar prefăcuți, până-n măduva oaselor.

Verzi ca un câmp înverzit,

Și sinceri ca o lăcrămioară.

Căprui ca o cireașă coaptă,

Dar răutăcioși și plini de venin.

Ochii trădează firea,

Ochi dezvăluie secretele.

Nu culoarea,

Ci imaginea lor,

Felul cum privesc,

Strălucirea lor,

Felul cum își spun povestea.

Zâmbetul înșeală,

Obrajii rumeni ispitesc,

Nasul în vânt seduce,

Însă ochii îți spun viitorul.

Viitorul tău, alături de el sau de ea.

Felul cum te va iubi,

Cât te va iubi,

Ce-și dorește,

Ce simte,

Ce așteptări are,

Dar mai ales,

Ce frământări are,

Ce supărări sau bucurii,

Mistuie omul acelor ochii.

Știi, nu omul se naște,

Ci ochii se nasc,

Și-n jurul lor,

Ia formă omul.

Așa cum sufletul e înaintea cărnii,

Așa și ochii sunt înaintea oricărui atuu.

Vorbele mint,

Atingerile pot fi prefăcute,

Dar ochii și sprâncenele

Îți vor pune înainte adevărul,

Crud sau dulce.

Acel adevăr, pe care nici chiar omul ochilor,

Nu-și dă seama de el.

Lasă chipul frumos,

Caută ochii cei mai grăitori

Și mai sinceri.

Ei îți vor dărui dragostea împărtășită…

Ce frumos era înainte…

Să ne aducem aminte,

Ce frumos era înainte.

Când lucrurile erau mai simple,

Când viața își urma cursul firesc,

Când zâmbetul era cel mai de preț dar,

Când mângâierea încălzea inimi,

Când sărutarea se dădea cu sfială,

Când îmbrățișarea era sinceră,

Când dăruirea era totală,

Când căsnicia ținea o viață,

Când sărăcia nu era o problemă,

Când bogăția nu era un țel,

Când inteligența era esențială,

Când feminitatea însemna naturalețe,

Când bărbații erau gentilomi,

Când femeile erau cucerite,

Când poeziile aveau muze,

Când muzica era pentru suflet,

Când scrierea era o plăcere,

Când frații erau frați,

Și părinții erau părinți.

Să ne aducem aminte,

Ce frumos era înainte.

Înainte ca banul să strice sufletele,

Înainte să ne invadeze comercialul,

Înainte să ne acrim sufletele,

Înainte să ne lăsăm duși de val,

Înainte să ne vindem celui ce dă mai mult.

Pe vremea când umblam cu cheia la gât,

Pe vremea când bunica era cel mai dulce chip,

Pe vremea când nu știam de necazuri,

Pe vremea când nevoile erau numai spirituale,

Pe vremea când cartofii prăjiți

Erau mai râvniți decât fructele de mare.

Pe vremea când eram simpli,

Pe vremea când trăiam

Fără să ne pese de mâine.

Pe vremea când simțeam,

Fără să ne temem de suferință.

Pe vremea când iubeam,

Fără să ne temem de singurătate.

Ce frumos era înainte…

Brains, not Looks… dincolo de frumusețe se află inteligența

          De câte ori ați întâlnit firme care să se ghideze după motto-ul Brains, not Looks?! Cred că de puține ori… mie una mi s-a întâmplat pentru că fac parte din categoria celor care au întâmpinat dificultăți la angajare datorită aspectului fizic. Nu sunt o urâțenie, dar nu sunt nici o frumusețe ostentativă, iar la joburile la care am aplicat eu se cerea criteriul de „aspect atractiv”. Și nu am aspirat la un job de model, nici nu vroiam să fac videochat… ci doar să lucrez în domeniul vânzărilor. Luca Mazilescu este fondatorul grupului de facebook Brains, not Look, un grup care cât de curând va lua amploare datorită mișcării sociale pe care o promovează, și anume inteligența înaintea frumuseții. Mi se pare absolut normal, în orice domeniu ar trebui să conteze mult mai mult inteligența și mai puțin aspectul fizic, pentru că performanța și randamentul dus la cel mai înalt nivel nu se obține sub sceptrul unui aspect atractiv. Ideea de frumusețe este și ea relativă, pentru că într-o anumită măsură toți suntem frumoși, iar frumusețea se naște o dată cu inteligența, o dată cu personalitatea și cu o atitudine plăcută. Ești frumos când ești îngrijit, când știi să îți pui în valoare anumite calități fizice, când personalitatea ta devine un punct de interes pentru cei din jur și când atitudinea denotă dezinvoltură și siguranță în forțele proprii.

1011166_576845825669543_350665529_n        Ca să fiu sinceră nicio firmă nu ar trebui să se ghideze după frumusețe, ci după inteligență și după capacitățile intelectuale. Potențialul contează și nu neapărat experiența într-un domeniu, contează perseverența, dăruirea și dorința nestăvilită de evoluare. Acestea sunt criteriile pe care angajatorul trebuie să le aibe în vedere. Experiența se dobândește și frumusețea vine o dată cu cunoașterea omului. De câte ori nu ni s-a întâmplat să cunoaștem sau să fim întâmpinați de oameni extraordinar de frumoși fizic, dar care nu știu să lege trei cuvinte, care nu sunt empatici cu nevoile clientului, care nu sunt puternici și care nu își doresc să își depășească statutul. La fel ca în dragoste, un om mai puțin frumos fizic va da totul pentru a mulțumi angajatorul și va încerca să suplinească acele lipsuri fizice printr-o muncă asiduă și prin dăruire. Un om inteligent și nu prea frumos fizic, va munci dublu pentru a-și demonstra calitățile pentru care a fost angajat. Pe când frumosul, crede aproape întotdeauna că acel job i se cuvine, iar frumusețea și imaginea sa sunt de ajuns. Avem n exemple în întreaga lume în care inteligența a valorat mult mai mult decât frumusețea, în care munca a suplinit cu brio ceea ce mama natură n-a vrut să dea, în care puterea și atitudinea au câștigat prestigiul. Un zâmbet frumos și o privire plăcută nu pot duce o afacere pe culmea succesului. Bine, depinde și de domeniu. Dar până și în industria frumuseții ajung pe culmile succesului doar cei care pe lângă frumoși sunt și inteligenți. Mulți consideră că dacă ești frumos ești prost, sau dacă ești urât ești inteligent, nu este neapărat așa. Avem frumoși inteligenți, sunt peste tot, la orice pas. Oameni care fără inteligență nu ar fi reușit să răzbească, chiar cu toată frumusețea din lume.

         Luca Mazilu în prezent caută un blogger care să se încadreze în tiparul Brains, not Looks și care să îl ajute să promoveze acest grup. Un singur om va reuși, dar putem lua cu toții parte la această mișcare, pentru că toți vrem să punem punct discriminărilor din punct de vedere fizic, toți vrem să fim observați dincolo de aspect și toți vrem să avem șanse egale. Ca să pot fi eu cea care câștigă locul de muncă oferit de firma la care lucrează Luca, ar trebui să intuiesc domeniul de activitate al firmei și dacă stau să mă gândesc… industria care are cel mai mult nevoie să i se „spele”, să spunem așa, reputația cumva greșită pe care oamenii de rând i-au atribuit-o, este cea a frumuseții. Așadar cred că avem de-a face cu o firmă de Beauty, Fashion&Style. Vânzări de hăinuțe, lenjerii intime sau cosmetice. De ce m-am gândit tocmai la industria frumuseții?! Pentru că din ce în ce mai mult oamenii de rând sunt de părere că ceea ce este frumos trebuie să fie neapărat și prost sau lipsit de valoare. Ei bine nu este așa, în domeniul vânzărilor Beauty, Fashion&Style, frumusețea nu este de ajuns, cei mai de ajutor sunt oamenii inteligenți care să demonstreze frumusețea ca pe o artă și nu ca pe un atu. Deși pare cumva anapoda ca o firmă ce comercializează produse și unelte ale frumuseții, să aibe ca și curent de promovare tocmai replica Brains, not Looks. Dar lucrurile să știți că au sens, pentru că întotdeauna frumusețea a fost criticată și discriminată. Cu cât un om sau un produs arată mai bine, cu atât mai mult este respins. Și ne întrebăm de ce Dumnezeu așa?! Pentru că avem impresia că e lipsit de sens. Întotdeauna femeile frumoase au luptat să demonstreze că dincolo de aspectul unei femei fatale, se află un suflet, o inteligență, niște vise și niște dorințe bine stabilite. Cu toții am emis la un moment dat păreri despre cei care promovează frumusețea, cum sunt și modelele, că neapărat au și o inteligență redusă, îi vedem ca pe niște roboței frumoși și atât. Ei bine nu este așa, eu interpretez motto-ul Brains, not Looks în felul următor: Dincolo de frumusețe este inteligența. Practic suntem îndemnați să observăm nuanța și nu forma, fondul și nu neapărat aspectul. Dacă firma pentru care Luca lucrează ar fi fost din domeniul tehnic, IT și alte grozăvii, cred că Brains, not Looks nu și-ar mai fi avut rostul. Este de la sine înțeles că un domeniu tehnic are nevoie de oameni cu o super pregătire. Oricum să stai într-un birou, în spatele unui calculator, nu ai nevoie de frumusețe și probabil că nici nu ți-o cere. Dar în momentul în care firma comercializează frumosul, să îi spunem așa, și iese în lume cu el, are nevoie de oameni care să promoveze conceptul de Brains, not Looks. Care să facă lumea de rând să înțeleagă că dincolo de frumusețe se află multă inteligență, muncă, sacrificiu, perseverență, putere… iar produsul finit, frumos, dus la rang de artă, nu este decât munca unei minți sclipitoare. Nu știu, poate greșesc, dar eu așa interpretez conceptul de Brains, not Looks și cred că nu mă înșel.

         De ce sunt eu potrivită pentru a promova grupul Brains, not Looks, în primul rând pentru că am experiență pe paginile de socializare, pentru că sunt empatică, intuiesc nevoile clientului și de ce să vă mint, datorită faptului că sunt licențiată în psihologie pot pătrunde în substraturile problemelor. Sunt comunicativă, știu să lucrez în echipă, sunt diplomată și întotdeauna caut să evidențiez pozitivul a ceva. Sunt foarte corectă și am mania de a mă implica mai mult decât trebuie, consider asta o calitate. Am tot timpul din lume pentru a mă ocupa de acest job, am răbdare, sunt perseverentă și nu mă las până nu îmi ating scopul. Deși pare ca și cum aș scrie un CV, acestea sunt calitățile după care mă ghidez și am simțit nevoia să vi le împărtășesc și vouă. Tocmai pentru că nu sunt o super frumusețe, pot fi unul din reprezentanții curentului Brains, not Looks. Vreau să demonstrez că susțin frumusețea născută din inteligență. Vreau să muncesc și știu că mi se potrivește acest job tocmai datorită capacităților mele. Inteligența este cel mai mare atu al frumuseții.

          Brains, not Looks, inteligența stă în spatele frumuseții desăvârșite…

             Susține și tu curentul Brains, not Looks!!!

994164_576496952371097_921532054_n

Somnul raţiunii naşte monştrii…

„Somnul raţiunii naşte monştrii”

De când lumea şi pământul umanitatea a fost chinuita de un soi de bântuire demonică sau de prostie. Că era vorba de răutate sau doar de idioţenie, omul a reacţionat în maniera sa proprie. Pornind de la citatul lui Goya m-am decis să dezvolt mai mult această idee. Oricum mare adevăr a grăit.

Celebrul pictor, Goya, adoarme într-o seară cu capul pe o masă iar gândurile sale încep să creeze nişte imagini aidoma celor care ne sunt descrise in iad; ororile din mintea lui ajung să prindă viaţă şi să se materializeze în lumea sa prin picturile sale. Se spune că după această noapte în care a fost „vizitat” de acele fantasme şocante, pictorul se îmbolnăveşte pentru o perioadă şi chiar surzeşte şi aşa rămâne. Însă abia atunci se naşte adevăratul său geniu.

Unii ar spune că a avut coşmaruri, însă alţii cred cu fermitate în autenticitatea şi realitatea viselor lui care l-au bântuit vreme îndelungată. Goya a fost unul dintre puţinii care şi-au focalizat tenebrele în scopul artei.

Însă istoria este plină de oameni care şi-au abolit cu bună ştiinţă raţiunea în favoarea răului. Însetaţi de putere, diabolici sau poate bolnavi mintal au întreprins războaie, bătălii, sau tot felul de atentate şi crime care s-au făcut auzite în toate colţurile lumii. Şi astfel au devenit nişte monştrii, nişte monştrii de care oamenii normali se tem şi nu vor cu niciun chip să-i înfrunte. Şi aici îi putem aminti pe fanaticul Stalin, Ku Klux Klan, sângerosul Pol Pot, celebrul criminal Jack spintecătorul şi muuulţi mulţi alţii care au speriat umanitatea prin nenorocirile care le-au împărţit în lume. Poate milioane de oameni nevinovaţi au murit din cauza demenţei acestor oameni de o răutate ieşită din comun. Dar curios, răutatea, crima, faptele crude şi sângeroase, sunt de multe ori însoţite de o inteligenţă aparte. Astfel de criminali sunt greu de prins. Geniul cu care îşi elaborează planurile întrec de cele mai multe ori gândirea omului normal. Foarte greu poţi anticipa planurile unei minţi criminale.

De partea cealaltă a baricadei se află prostia. Prostia care a astupat de atâtea ori urechile multora, care le-a răpit gândirea şi care i-a transformat în nişte creduli uşor de manipulat. Aceste marionete au fost dintotdeauna pionii altor persoane care au preferat să rămână în umbră pentru a se proteja sau pentru a savura plăcerea întâmplărilor…

Toţi avem coşmaruri, toţi avem idei delirante, porniri rele… dorinţe macabre poate, însă ceea ce trebuie să facem este să ne luptăm, să nu ne lăsăm conduşi de o forţă care ne-ar putea duce la pieire. Care ne-ar dezumaniza şi ne-ar împroşca cu noroi.

Vă instig pe toţi la gândire… vă instig să cerneţi orice informaţie primiţi printr-un filtru şi să alegeţi ce este bine şi ce este rău. Nu luaţi totul de bun, nu faceţi ceva fără să gândiţi. Nu vă lăsaţi influenţaţi. Aveţi puterea să gândiţi şi singuri. De ce să faceţi ceva negândit de voi, doar pentru că x sau y v-au îndemnat şi aveţi încredere în acea persoană. De ce să vă transformaţi în nişte marionete credeule când puteţi fi proprii voştri stăpâni.

Învăţaţi-vă copii să gândească, stimualaţi-le gândirea, puneţi-i să citească, să înveţe doar aşa îşi vor dezvolta inteligenţa. Învăţaţi-i să viseze şi spuneţi-le că nu există limite într-un scop nobil. Dacă crezi cu toată fiinţa ta în reuşita ţelurilor tale… atunci ele chiar se vor împlini. Nu este prea târziu pentru nicio vârstă să se autodepăşească, să se dezvolte spiritual, personal şi intelectual.

Dintotdeauna filozofii, scriitorii, poeţii, pictorii, mizicienii… şi-au canalizat întreaga existenţă pentru a dobândi o înţelepciune aparte, aproape de divin. Toţi şi-au pus spiritul şi creaţia mai presus de cele lumeşti. Toţi au gândit!

De ce să te simţi pierdut pentru că nu are cine să te îndrume?! De ce să fii blamat, jignit, stigmatizat sau pedepsit din cauza altuia care te-a îndemnat la rău?! De ce să gândească altul pentru tine când tu poţi fi un lider în ceea ce vrei să întreprinzi. Îţi poţi canaliza gândirea, talentul, dorinţa şi idealurile în ceva bun şi constructiv. Distrugerea este inumană… noi suntem făcuţi pentru a dezvolta binele, pentru a-l transmite mai departe.

Nu te poţi complace într-un univers fizic, metafizic şi intelectual, redus. Nu poţi fi precum caii care văd doar în faţă. Nu poţi trăi pe baza experienţelor altuia, trebuie să îţi asumi şi să rişti, să încerci… Nu te poţi mulţumi cu puţin. De asta eşti om, ca să gândeşti, să faci, să reuşeşti. Asta ne deosebeşte de animale, gândirea şi voinţa. Fără gândire, fără voinţă, fără idealuri şi fără aspiraţii venim de nicăieri şi ne îndreptăm spre nicăieri.

Aşadar dragii mei, vă provoc să GÂNDIŢI şi să vă AUTODEPĂŞIŢI!!!

                          Articol scris de Gheorghe Alina