Mda, adevărat a grăit Cioran. Toți fug de suferință ca dracu’ de tămâie. Dar degeaba fug, se pot ascunde și-n gaură de șarpe, când ți-e scris să suferi, durerea te ajunge oriunde. Dar îl cam contrazic pe domnul Cioran. Nu-i musai să suferi dacă iubești, decât dacă dragostea este neîmplinită, altfel n-ai de ce să suferi. Dar Cioran era un pesimist și un negativist, el tot timpul suferea și culmea, a fost adorat de femei, dar nu s-a însurat niciodată. Oare el n-o fi știut să iubească sau s-a temut să se dăruiască unei iubiri împărtășite?! Tot ce-i posibil… Dumnezeu știe ce-a trăit și ce l-a reținut de fapt.
Voi ce spuneți, dragostea împărtășită implică și suferință? Eu cred că nu. Ca orice iubire, îndrăgostiți au parte și de obstacole, dar dacă sunt făcuți unul pentru celălalt, reușesc să le depășească și rămân împreună până la moarte. Nu? 😛