Cum ești tratată de partenerul tău?

Astăzi simt nevoia să te întreb, cum ești tratată de partenerul tău? Frumos sau urât? Dacă ești tratată cum trebuie, adică frumos, înseamnă că ți-ai alocat locul cuvenit în relație, ai știut să impui respect, să te faci auzită, să te faci ascultată, ai știut să primești și să oferi dragoste, ai știut să-ți gestionezi relația așa cum trebuie. Ba chiar mai mult decât atât, asta denotă că te cunoști foarte bine, îți știi calitățile și defectele, stima ta de sine este foarte bună și astfel partenerul te tratează așa cum se cuvine. Așa cum meriți și cum merită și trebuie să fie tratată orice femeie.

Însă de ce să nu recunoaștem, nu toate dintre noi știm să ne facem respectate și nu toate suntem tratate de partenerii noștri ca la carte. Cine este de vină?! Amândoi. El pentru că este un dobitoc și nu își dă seama că ești o ființă umană cu sentimente, care suferă și are parte de încercări interioare furtunoase. Dar și tu pentru că accepți ceea ce nu ar trebui sub nicio formă să accepți. Când închizi ochii și te lași tratată urât sau nedrept de partenerul tău, nu faci altceva decât să admiți faptul că nu meriți mai mult. Te pedepsești singură și ajungi să crezi că atât meriți. Ei bine, nu este deloc așa! Tu meriți tot ceea ce este mai frumos, deci nu te mulțumi cu un partener nesuferit, care te face să suferi, și cu o relație mizeră.

Dacă ești tratată urât de partenerul tău, soluția nu este să-l părăsești. Poți încerca să salvezi relația: spune-ți punctul de vedere, fă-l să înțeleagă că nu vei accepta la infinit astfel de tratamente și dă-i opțiuni – ori își schimbă atitudinea, ori pleci. Trebuie să te iubești și să te respecți, dacă tu nu o faci, partenerul nu își va schimba comportamentul din propria inițiativă. Relațiile se construiesc în doi, așadar nu privi pasivă la ceea ce ți se întâmplă, ci ia atitudine oricât de grea ar fi situația ta.

Un om care te tratează urât este un om care nu te iubește, iar dacă tu accepți să fii înjosită, umilită, certată și chiar bătută, înseamnă că nu te iubești nici tu. Ia taurul de coarne! În lumea asta mare se află adevărata jumătate a sufletului tău, omul care te va iubi așa cum merți. Trebuie doar să-l găsești și să nu-ți mai irosești timpul și tinerețea cu un om de nimic!

Nimic nu este întâmplător

719598ee73d3a4785abc6a4fd88935ad

Sunt de părere că nimic nu este întâmplător. Nu există coincidențe și tind să cred că nu există nici nedreptăți. Sau poate că există nedreptăți, dar cine este chiar fără pată ca să poată jura că nu merită durerea care i-a fost pricinuită?! Poate că n-ai făcut rău, dar ceva ai făcut sau n-ai făcut de la un moment dat, altcineva îți plătește cu aceeași monedă. „Pedeapsa” pentru ceva se întoarce înzecit sub diverse forme. Și revin spunând că nimic nu este întâmplător.

În viață primim exact ce merităm și ce avem curaj să cerem. Sigur, sunt o grămadă de variabile care nu țin de noi și totuși… primim exact ce merităm. Nici mai mult, nici mai puțin. Fiecare duce viața pe care și-a ales-o. Trăiește așa cum și-a așternut. Dacă ești nefericit, înseamnă că te complaci în nefericire. Dacă ești neiubit, înseamnă că nu cauți iubirea nicăieri. Dacă ești singur, înseamnă că te-ai învățat să fii singur. Dacă ești sărac, înseamnă că nu faci nimic ca să te îmbogățești. Dacă nu faci nimic, nimic vei deveni. Și dacă nu miști nimic, nimic vei primi.

Mulți își plâng de milă, mulți își plâng soarta. Cine e de vină?! Noi înșine. Noi pentru că facem alegeri greșite pe care nu suntem în stare să le mai îndreptăm. Și dacă nu reușim din prima, renunțăm definitiv. Ne temem să mai facem vreo alegere și stăm ascunși undeva, într-un con de umbră, acolo unde nimeni și nimic nu ne poate atinge.

Primești puțin? Atât ai fost în stare să accepți! Nimic nu este întâmplător! Vinovați suntem doar noi înșine!

Imi apartin

singuratate-1

De azi îmi aparțin,

Sunt din nou a mea,

Stăpână pe mine,

Pe ceea ce simt,

Pe propria-mi minte.

De astăzi pot din nou să respir ușurată,

Dar a fost cât pe ce să mă sufoc,

Am fentat moartea încă o dată,

Fug de dragoste ca dracul de tămâie,

Nu știu cum le face altora bine,

Nu știu cum alții îi fac față,

Mie îmi complică viața

Și mă face să mă simt neputincioasă.

Mă înrobește iubirea,

Îmi fură rațiunea,

Mă face să comit greșeli,

Mă umilesc

Și uit că-mi aparțin.

Sunt a mea,

Sunt numai a mea

Deși alții m-au vrut

Și poate m-au avut,

În fond am rămas tot eu cu mine,

Așa mi-e cel mai bine.

Oare mi-e bine

Sau mă mint că mi-e bine?!

Atâta „bine” într-o singură propoziție,

Sigur nu-i de bine

Sau poate că este…?!

Nici nu știu unde să mă duc

Și încotro să o apuc.

Trebuie să mă arunc în interiorul meu,

Trebuie să mă redescopăr

Acum că sunt din nou a mea.

Dar oare ce a mai rămas în mine?

Mai am suflet

Sau doar frânturi de inimă?

Rămâne să văd,

Rămâne să aflu,

Acum nu pot decât să zâmbesc

Amar și dulce în același timp

Și să sper la mai bine.

Care bine?

Mai bine!

Windsor din dragoste

       Mi-ar fi plăcut să mă fi născut în secolul XIX, mi-ar fi plăcut să fi trăit atunci, departe de tehnologie, departe de această foame acerbă de iubire. Nu-mi place secolul în care trăiesc, nu-mi place tehnologia, nu-mi plac gadget-urile și urăsc socializarea online. Suntem oameni, ar trebui să ne vedem, să ne atingem, să ne putem iubi în lumea pe care o trăim. Nu-mi place să trimit email-uri, ce frumos ar fi fost să fi trăit în secolul scrisorilor, să fi avut un iubit poet sau un scriitor. Un scriitor îndrăgostit de mine, unul ce mi-ar fi scris zilnic scrisori de-amor, parfumate cu mireasma cernelii așternută cu multă dragoste pe o hârtie pură, la fel ca sufletul îndrăgostitului. Dar eu nu trăiesc în secolul XIX și nici nu sunt una din acele doamne de viță nobilă, eu nu port astăzi rochii fastuoase, nici nu dansez vals vienez, nu merg la baluri mascate și nici nu primesc scrisori. Singura asemănare este că astăzi iubesc cu aceeași patimă cu care aș fi putut să iubesc și-atunci.

     Sunt îndrăgostită și îmi dau seama că timpul și spațiul nu mai sunt atât de importante atunci când îți găsești sufletul pereche. Nu este un scriitor, nici măcar un poet, este un blogger, un scriitor aspirant, un blogger cu suflet de aristocrat, un blogger atins de frumos; un blogger căruia îi place să scrie de mână mult mai mult decât i-ar plăcea vreodată să scrie cu litere „arial” pe paginile acestea electronice. El este altfel… și este al meu. Și tocmai pentru că este un bărbat atât de special, îmi este extrem de greu să îi fac un cadou pe măsura frumuseții lui sufletești. Dar sunt o femeie norocoasă și oricât de mult aș urî tehnologia, nu pot să nu profit de ea, căci da, ea îmi oferă cele mai bune soluții. Și sincer, ca o paranteză, probabil că dacă aș fi aruncată în trecut de o forță divină, mai mult ca sigur nu aș reuși să mă adaptez. Oricât de greu mi-ar veni să recunosc, sunt o femeie modernă și profit prin orice mijloc de ceea ce-mi oferă evoluția, indiferent de domeniu. Fiind totuși ancorată în prezent, pentru iubitul meu apelez la cunoștințele mele de internaut veritabil. Pentru el am întotdeauna un as în mânecă.

2961

       Amândoi iubim cultura vintage, amândoi iubim scrisul și amândoi știm să apreciem o operă de artă. Și tocmai pentru că suntem uniți de iubirea pentru frumos, asul meu din mâneca este magazinul online MyMan.ro. Zi de naștere, onomastică, sărbători sau pur și simplu un impuls de moment, MyMan.ro este magazinul care îmi oferă toate resursele necesare pentru a-mi demonstra iubirea. Știu că iubirea nu trebuie demonstrată prin cadouri, însă sunt o femeie modernă, nu primesc numai, ci și ofer. Și ofer din dragoste, ofer cadouri pline de însemnătate, ofer cadouri speciale, cu clasă și stil, parfumate și de neuitat. Așa sunt și produsele MyMan.ro, perfecte pentru bărbați dacă sunt oferite de femei. Sunt cadouri elegante ce nu pot trece neobservate, unice și de neuitat, sunt cadouri cu suflet și personalitate. Sunt cadouri pentru bărbați, cadouri pentru bărbații iubiți.

2960

    Nu urmeză nicio zi specială, va fi numai o zi în care îi voi spune din nou „te iubesc” și îi voi oferi minunatul Set de Scris Windsor. Știu că de mult își dorea un set de scris vechi și autentic. A tot colindat țara în căutarea unui set de scris foarte vechi, însă de fiecare dată prețurile lor erau mai mari decât își putea permite. Așa că am de gând să îi fac o bucurie. Și chiar dacă Setul Windsor nu are vechimea unuia autentic, se apropie extrem de mult de designul original. Cutia are un aspect vintage, este din lemn, are culoarea nopților de mai, de un albastru intens, este frumos lustruită și are încuietoarea din bronz. Setul conține cerneală, opt penițe și două stilouri din lemn, unul întunecat și altul luminos. Interiorul stacojiu mă duce cu gândul la o inimă înflăcărată, plină de iubire și de dor, așa cum este a mea. Îl iubesc pe el, dar mi-e dor de vremurile romantice și liniștite, de vremurile când iubirea se demonstra în viața reală și nu online.

2964

     Sunt sigură că datorită acestui set, iubitul meu va scrie mult mai mult decât de obicei și am certitudinea că va îndrăzni să-și înceapă primul roman. Îl voi impulsiona prin acest cadou să încerce și în final să reușească. Este capabil, are nevoie numai de un imbold plin de farmec, așa cum este Setul Windsor. Și de ce nu, îndrăznesc să cred că îmi va scrie scrisori, sigur îmi va îndeplini această dorință. Dar fiind amândoi din același oraș, probabil că ni le vom înmâna personal unul altuia și le vom deschide abia noaptea târziu, într-o intimitate aproape sacră și le vom citi cu sufletul la gură, mirosind și sărutând hârtia, de parcă ar fi cea mai de preț dovadă a împlinirii. Oh, ce dulce e iubirea și ce noroc pe mine cu MyMan.ro.

2963

       P.S. Dacă iubești, dacă ai un bărbat special în viața ta (bunic, tată, frate, iubit sau prieten) și vrei să îi fac un cadou plin de farmec, intră pe MyMan.ro, sigur vei găsi ceea ce cauți, sigur îi vei face o mare bucurie și sigur îi vei oferi un cadou de neuitat, care să reziste în timp și care să păstreze intactă amintirea acelui moment numai al vostru… acel moment în care timpul a stat în loc!  

MyMan.ro

Disperare

10463040_688567277879654_6271149081792882047_n

Caut-o cu disperare

Și n-o vei găsi!

Dorește-ți-o cu ardoare,

Și n-o vei avea vreodată!

Caut-o cu lumânarea,

Și ea va fugi de tine ca dracu’ de tămâie!

Plângi după ea ca nebunul,

Și ea te va ocoli și mai tare!

Gândește-te la ea într-una

Și vei orbi.

Vei fi cel pe lângă care dragostea va trece,

Dar tu n-o vei putea vedea vreodată,

Pentru că ești prea orb,

Prea surd,

Încât s-o vezi în preajma ta

Sau s-o auzi strigându-te!

Vei fi atât de prins în suferință,

În nefericirea de a nu fi iubit,

Încât cine va vrea să te iubească,

Nu o va face, căci nu vei accepta.

Tu caută iubirea în continuare

Și vei rămâne numai cu neîmplinirea!

Caut-o cu disperare,

Căci în disperare vei muri!

End of story

    2a75e442033bd8c4e34e0afeee4db206Chiar sunt curioasă! Chiar aș vrea să știu dacă cineva mă poate iubi, atât de mult și-atât de intens, încât să mi se oprească inima. Oare e posibil așa ceva?! Nu cred până nu văd! Doar să fiu bolnavă de inimă și să mi se oprească de la vreo emoție wow! Sau și mai rău, să fiu violată, Doamne ferește! Dar aia n-ar mai fi iubire…

„Love me til my heart stops…” baliverne, nu cred că există așa ceva. Este doar un mod de a hiperboliza dragostea. Dar știți, m-am săturat de-atâta iubire în jur. Cu toții scriem despre ea, cu toții ne-am dori-o în viața noastră, dar puțini au parte de ea. Cu toate acestea, viața nu-i numai roz și iubire. Viața nu te răsplătește numai cu iubire, îți mai dă și câte un șut în fund, de te ustură ani de zile. Mi s-a acrit de-atâta iubire în jur. Toți se raportează numai la ea și toți scriu numai despre ea. Adevărat că este motorul vieții, dar… oare existând atât de multe texte cu și despre iubire, oare nu s-a cam fumat subiectul? Cât ar fi el de inepuizabil, m-am săturat să citesc despre sentimentele altora, așa cum mi s-a acrit de propriile mele sentimente proaste.

Sunt frustrată, neiubită? Ei și ce dacă! Îmi spun părerea. Nu suntem niște poeți și nici nu inspirăm pe nimeni cu textele noastre despre dragoste. Dacă ne citesc alții articolele despre iubire, asta nu înseamnă că îi vom impulsiona să caute iubirea sau să se dăruiască ei. Unii ne citesc din lipsă de ocupație, alții numai pentru a vedea ce alte inepții am mai scos, unii o fac pentru că le place stilul nostru, dar niciunul pentru că le-am devenit EXEMPLE demne de urmat. Să fim serioși, puțini sunt exemple de viață, cu atât mai puțin de iubire.

      Azi sunt rea, se pare. Dar o să vărs dacă mai văd multe declarații de dragoste pe rețelele de socializare și pe bloguri. „Mulțumesc că exiști, te iubesc, te ador… etc”, oare în particular declarația e mai lipsită de valoare? Oare chestiile astea se expun pe toți pereții? Părerea mea, mai bine scrii despre crime, decât să expui așa sufletul tău și relația ta, tuturor. Eu zic să mai tăiem din filosofia asta a sentimentelor, s-o lăsăm deoparte, să mai scriem și despre altceva, nu numai despre iubirea dintre un bărbat și o femeie. Se iubesc?! Ok, end of story! Peste câțiva ani vor ajunge să se înșele și probabil că vor sfârși despărțiți! Mare brânză! S-au iubit… până la un moment dat! Happy end! 🙂

Dama fara secrete…

image

      Sunt Dama Fara Secrete, cea care te iubeste fara sa te intrebe de unde vii si incotro te indrepti. Cea care-ti cunoaste fiecare taina, cea care-ti stie trupul ca pe o harta. Sunt dama ta, cea care iti umple singuratatea cu prezenta ei si cea care-ti umple palma cu sanul ei. Sunt dama fara secrete, cea care nu-ti ascunde niciodata nimic, cea care nu-si ascunde goliciunea in haine care-ti zgarie privirea. Sunt dama ta, cea care-ti lumineaza fiecare noapte, cea care-ti face din fiecare tenebra inca o stea, cea care-ti ia furtuna din suflet cu o sarutare. Sunt dama fara secrete, pentru mine iubirea nu-i un joc, dansul perfect al trupurilor noastre iti mangaie fiecare simt.
     Sunt dama ta, m-am nascut din dorinta, am trecut prin soare, m-am transformat intr-o vapaie vie si-ti desenez rauri involburate cu buzele-mi fierbinti, pe gatul tau insetat de pasiune. Sunt dama fara secrete, n-am de gand sa plec si nici nu ma indrept spre alte orizonturi. Locul meu este langa tine, menirea mea esti tu, viata langa tine este ca o ploaie calda de vara. Nu ma grabesc nicaieri, dar imi tremura sufletul cand te stiu departe. Sunt ca un magnet, pasii ma poarta numai spre tine. Sunt dama ta, nu-ti cer nimic si nici nu-ti pretind ceva, ma ofer tie asa cum sunt, o femeie plina de viata.
     Sunt dama fara secrete, nu-i nevoie sa ma citesti ca pe o carte grea, sunt o carte deschisa pentru tine. Nu-mi trebuie multe ca sa traiesc, doar atingerea ta imi asigura supravietuirea. Pune-ti mana pe sanul meu, simte-mi inima cum bate in tandem cu respiratia ta. N-am secrete, numai sentimente. N-am taine… sunt numai a ta… dama fara secrete mi-e numele, de astazi dama ta!

Indiferent

7713c73ecc6f19ef445d5ed1208c6983Stau cu spatele acum,

Te tratez cu indiferență,

Nu mă mai interesează nimic,

Nu vreau să mai aud nimic.

Vorbe goale… amuțește-le!

Șoapte inutile, nu mă amărî,

Nu încerca să-mi mai atragi atenția,

Mi-am astupat de mult urechile,

Ochii mei au orbit de mult.

M-au orbit minciunile,

M-au orbit tristețile,

M-au surzit înșelăciunile.

M-ai înșelat de-atâtea ori,

Îți doresc să rămâi cu brațele goale,

Să nu mai ai vreodată femeie la piept,

Să cunoști singurătatea imensă,

Așa cum eu am cunoscut

Singurătatea în doi,

Cu tine, alături… departe de tine.

Știi de câte ori am adormit singură?

Lacrimile îmi șiroiau

Și grija îmi sufoca sufletul.

De ce trebuia să stau cu grija ta?

De ce trebuia să-mi frământ mintea?

De ce trebuia să mă gândesc mereu cu cine ești?

Oare eu nu-ți eram de ajuns?

Oare iubirea mea nu era suficientă?

Dar de ce îți cer explicații?

Nu mă mai interesează!

Astăzi te tratez cu spatele!

Îți redau liberatea.

Poți să dormi cu cine vrei.

Dar îmi doresc să ți se destrame relațiile,

Așa cum se înșiră pe jos mărgelele mele rupte.

N-am milă, am numai regrete,

Trebuia să te las de mult.

Dar n-am făcut-o,

Mi-a fost teamă,

Știam că o să sufăr.

Dar astăzi saturația a întrecut teama,

Astăzi scârba a întrecut iubirea.

Nici măcar nu te urăsc,

Ai ajuns să-mi fii indiferent!

Fidela… infidela

        Camil Petrescu spunea: „Femeia înșelă numai pe cel pe care îl iubește, pe  ceilalți îi părăsește pur și simplu…”

        Totul a început de la Jurnalul unui Infidel! „Blestemată” carte! Insuflă curaj și îndeamnă la iubire!

jurnalul-unui-infidel_1_fullsizeDimineața aceea de aprilie avea să mă schimbe pentru totdeauna. Din femeia îndrăgostită de un singur bărbat, devenisem infidela îndrăgostită de doi bărbați. Să mint că eram dezgustată de mine însămi? Să mint că aveam remușcări și mustrări de conștiință? Ce rost are?! Dacă pe ei doi îi mințisem cu nerușinare, cu mine eram datoare să fiu sinceră. Nu aveam nicio părere de rău. Dar îmi era teamă… îmi era teamă că se va afla și îl voi pierde pe Darius. Nu îmi păsa de gura lumii, nu îmi păsa de nimeni, decât de mine și de ei doi. Probabil că eram egoistă, probabil că eram cea mai nemernică femeie de pe fața pământului, însă… dacă aș fi putut să-i unesc pe amândoi într-un singur bărbat, probabil că din infidelă aș fi devenit din nou o femeie fidelă. Fiecare dintre ei avea câte ceva special. Pe fiecare îi iubeam într-un anumit fel.

Darius era iubitul meu de peste 5 ani, urma să ne căsătorim. Era un bărbat bun, tandru, cald și sincer, care mă iubea nespus. Pe când Cătălin era șarmant, enigmatic și-mi oferea acea doză de nebunie de care aveam atât de multă nevoie. Cătălin știa de Darius, însă Darius nu știa de Cătălin. Cu unul dintre ei a trebuit să fiu sinceră. În fond Cătălin nu mă voia de nevastă, el era atras de mine ca femeie și realitatea că eram angajată într-o relație, îl făcu și mai dornic să mă cucerească. I-am acceptat avansurile din curiozitate. I-am dat speranțe, l-am lăsat să mă cucerească, l-am lăsat să-mi sucească mintea. În fond, îmi plăcea la nebunie acest joc.

Cu Cătălin curiozitatea m-a îndemnat să văd unde duce totul. Știam că este un Don Juan. Știam că nicio femeie nu-i rezista. Am crezut că eu voi fi altfel, că voi fi puternică și nu-i voi pica în mreje. Dar m-am înșelat. Din ce se apropia mai mult, cu atât simțeam că-mi pierd mai mult mințile. De ce am intrat în acest cerc viciuos? Nici eu nu știu. Cred că nu am scuză. Însă, de 5 ani nu fusesem decât iubita lui Darius. Acea iubită supusă, drăgăstoasă, mereu acolo pentru el. Nu mai eram curtată ca altă dată, nu mă mai surprindea cu aproape nimic, nu mai simțeam fiorii aceia ca la început. Voiam adrenalină, frică, voiam să simt că trăiesc, că sunt femeie… din nou, ca altă dată. Începusem să mă îndoiesc de mine. Credeam că sunt bătrână la cei 27 de ani ai mei. Credeam că farmecele mi-au apus. Credeam că sunt o figură ștearsă în mulțime. Credeam că în afară de Darius niciun bărbat nu avea să mă mai observe vreodată.

       Așa că i-am dat curs lui Cătălin. Voiam să văd dacă mai sunt în stare să trezesc pasiunea și erotismul într-un alt bărbat. Da, știu, sunt imperdonabilă. Dar… ca să fiu sinceră, întotdeauna relațiile lungi mă plictisiseră. Așa mă simțeam și acum, plictisită. Deși îl iubeam pe Darius și nu voiam să îl pierd, mă vedeam căsătorită cu el, îl vedeam tatăl copiilor mei, știam că bătrânețea mă va prinde lângă el… mă simțeam în siguranță cu Darius… cu toate acestea, nu puteam să-mi refuz o ultimă aventură cu Cătălin.

        Citisem cu puțin timp în urmă Cartea „Jurnalul unui Infidel și îmi plăcu atât de mult, încât îmi dădu acea doză de curaj pentru a face marele pas cu Cătălin. În sinea mea eram hotărâtă, voiam să fac dragoste cu el. Eram dispusă să-mi asum această nebunie, dar în niciun caz nu voiam să fac eu primul pas. Așa că l-am lăsat pe Cătălin să se străduiască în continuare, să se chinuie să mă convingă, să mă seducă ca pe nimeni alta. Și mă surprinse într-o după amiază, în liftul clădirii în care lucram. Eram o vampă? Probabil că da! Cu Cătălin îmi plăcea să mă simt ca o vampă, mă săturasem să fiu tot timpul tratată cu respect. Nu eram o păpușă fragilă din porțelan, așa cum mă trata Darius, cu multă delicatețe. Eram o femeie în toată regula, vulcanică, mistuită de un foc atât de puternic, încât numai Cătălin putea să stingă văpaia. Vampă? Probabil… dar pentru mine dragostea și sexul nu însemnaseră niciodată același lucru. Poate că-i eram infidelă lui Darius, cu trupul… însă sufletul meu era al lui, indiferent ce s-ar fi întâmplat, a doua zi, zorii zilei aveau să mă prindă numai lângă Darius.

       Și inevitabilul se produse… din nou. Ieșisem împreună de câteva ori, ne sărutasem de o mie de ori fugitiv pe holurile îngrunate de oameni, îmi furase atât de multe atingeri, încât simțeam că nu mai pot rezista niciun minut departe de trupul lui Cătălin. Darius era plecat din oraș, așa că am profitat de moment și am plecat cu Cătălin la un hotel retras de la marginea orașului. Acolo mi-am împlinit visul. Eu am fost a lui și el a fost al meu, pentru o noapte am fost un singur trup. Deși de-atunci nu ne-am mai întâlnit niciodată, am refuzat orice contact ulterior cu el, nici acum nu-mi ies din minte amintirile acelei nopți. A fost un vis pe care mi l-am împlinit. Dacă mi-aș fi refuzat această plăcere, probabil că relația mea cu Darius s-ar fi dus de râpă și-aș fi rămas cu neîmplinirea de a nu fi încercat. Probabil că aș fi rămas singură…

      Nici acum nu-mi iese din cap mirosul lui… Cătălin mirosea într-un mod unic și inconfundabil. Parfuml lui era un mix năucitor de tabac, whisky fin, miere, lemn rar și flori de iris… emana un sex-appeal amețitor. Trupul lui, descătușat de haine și inhibiții, părea al unui zeu… era brunet, înalt, cu pielea ușor închisă și ochii negrii, ca negura Iadului. Îmi zâmbea așa cum numai un bărbat sigur pe el poate să zâmbească. În brațele lui m-am simțit ușoară ca un fulg, mângâierile lui era parcă dintr-o catifea electrizantă, îmi trezea fiecare simț… cu fiecare sărut mă simțeam și mai a lui… eram îmbătată de-atâta iubire. Am fost a lui și am făcut dragoste așa cum nu mai făcusem de mulți ani. Cu el am atins un apogeu atât de puternic, încât totul părea ireal… ireal și dulce. Pentru un moment am crezut că inima mi se opri. Dar respiram, respirația accelerată și ochii mei larg deschiși, mă convinseră că încă eram vie, în brațele lui puternice. Fu o noapte de neuitat, lungă și plină de nebunie… am trecut prin toate stările, ne-am iubit romantic și animalic. Ne-am comportat ca doi îndrăgostiți și în același timp ca doi oameni ce își cumpăraseră trupurile… dar așa cum începu, se și sfârși…

        Spre dimineață el a adormit, eu am făcut un duș, i-am scris un bilet și am plecat. L-am rugat să nu mă mai caute niciodată. Nu l-am sărutat de adio, ar fi însemnat că îl iubeam. Nu m-am uitat în urmă, dar într-un colț al ochiului o lacrimă mi se ivi. Iar eu am adormit în patul meu, cu perna rece a lui Darius în brațe și cu gândul că eram o fidelă… infidelă. Oare era posibil așa ceva?!